Despre purcederea Duhului Sfant

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

şi aici:

După natură, Sfîntul Duh în fiinţa Sa îşi ia în mod substanţial originea Sa de la Tatăl prin Fiul ( Sf Maxim Mărturisitorul: Întrebări lui Thalassium, 63)

Într-un glas cu Sf Maxim Mărturisitorul este şi Sf Vasile cel Mare:

Prin Fiul, care este unul, El (Sfântul Duh) este legat de Tatăl, care este unul şi cu El Însuşi completează Sfânta Treime (Sfântul Duh, 18:45)
Bunătatea naturii dumnezeieşti, sfinţenia acestei naturi şi demnitatea împărătească trec de la Tatăl, prin Cel Unul Născut, la Sfântul Duh. Din moment ce mărturisim persoanele în acest fel, nu este încălcare a sfintei dogme a monarhiei (ibid 18:47)

Sfantul Maxim afirma chiar in citatul legat de Sf. Martin ca Duhul purcede doar de la Tatal. In acest citat nu e vorba de Filioque, e o conceptie care apare doar la Sfantul Maxim, diferita de "prin Fiul" care se gaseste la alti sfinti si se refera la iconomie.
De curand a aparut o carte care raspunde la toate aceste intrebari din teologia Sf. Maxim: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...laude-larchet/

In legatura cu Sf. Vasile cel Mare stim exact ce conceptie avea, ca Duhul purcede doar din Tatal.
"Sf. Vasile cel Mare (Epistola 38 catre fratele sau Grigorie):
"Sfantul Duh este unit cu Fiul si Isi tine fiinta de la purcezatorul Sau, de la Tatal, din Care purcede; insusirea Lui personala are asadar drept trasatura deosebitoare de a fi cunoscut dupa Fiul si cu El si de a-si avea existenta de la Tatal. Fiul - Care face sa-L cunoastem dupa El si cu El pe Sfantul Duh, Care purcede din Tatal - nu are, in ceea ce priveste trasatura sa deosebitoare, nimic de obste cu Tatal si cu Sfantul Duh."