Prieteni si prietene

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de florin.oltean75

In viata este bine sa avem prieteni puternici.

Asa si cel ce zboara spre Dumnezeu,
este bine sa fie inconjurat de prieteni puternici.

Acestia sunt sfintii.

Desigur că sfinţii sunt prietenii noştri în care ne punem mare nădejde. Ca şi în îngerul nostru păzitor, pe care atât de des îl uităm, deşi ne este cel mai apropiat prieten.

Pe de altă parte, adesea am simţit nevoia unui prieten în trup, care să fie credincios şi cu care să pot împărtăşi probleme de credinţă şi de practică. Deşi am mulţi prieteni, mulţi şi buni, totuşi nu discut asemenea lucruri cu niciunul şi simt în aceasta o mare lipsă.

De fapt, dv aveţi astfel de prieteni ? E un lucru care m-ar interesa mult: dacă da, aş vrea să ştiu cum aţi ajuns să fiţi în prietenia lor.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desigur că sfinţii sunt prietenii noştri în care ne punem mare nădejde. Ca şi în îngerul nostru păzitor, pe care atât de des îl uităm, deşi ne este cel mai apropiat prieten.

Pe de altă parte, adesea am simţit nevoia unui prieten în trup, care să fie credincios şi cu care să pot împărtăşi probleme de credinţă şi de practică. Deşi am mulţi prieteni, mulţi şi buni, totuşi nu discut asemenea lucruri cu niciunul şi simt în aceasta o mare lipsă.

De fapt, dv aveţi astfel de prieteni ? E un lucru care m-ar interesa mult: dacă da, aş vrea să ştiu cum aţi ajuns să fiţi în prietenia lor.

Din fericire da, am chiar 4-5. Unde i-am intalnit? La biserica...parintele mi-a facut cunostinta cu doi dintre ei, fiind cam de aceeasi varsta si ocupatie, apoi celalti doi, ce facem? Ne intalnim la biserica, luam pranzul impreuna duminica din cand in cand, duminica de Pasti, am vopsit oua impreuna, haha, vorbim, discutam, ne incurajam. Acum doua saptamani am fost impreuna cu trei dintre ei sii cu parintele intr'o excursie-pelerinaj de o zi care a inclus de la Sf. Missa dimineata devreme de la 7:30, biciclat peste dealuri si dealuri de credeam ca suntem la Tour de France, dar in Olanda, vizita la o manastire, sext, picnic, din nou pe biciicleta, la intoarcere vespers si rozariu in masina pe autostrada, apoi Shakespeare la un teatru de vara. Fain, nu? E frumos cand ai prieteni cu care sa imparti credinta. Nu te mai simti ca ultimul dintre mohicani, cel putin...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desigur că sfinţii sunt prietenii noştri în care ne punem mare nădejde. Ca şi în îngerul nostru păzitor, pe care atât de des îl uităm, deşi ne este cel mai apropiat prieten.

Pe de altă parte, adesea am simţit nevoia unui prieten în trup, care să fie credincios şi cu care să pot împărtăşi probleme de credinţă şi de practică. Deşi am mulţi prieteni, mulţi şi buni, totuşi nu discut asemenea lucruri cu niciunul şi simt în aceasta o mare lipsă.

De fapt, dv aveţi astfel de prieteni ? E un lucru care m-ar interesa mult: dacă da, aş vrea să ştiu cum aţi ajuns să fiţi în prietenia lor.

In fapt, sunt in aceeasi situatie ca a ta.
Consider ca trebuie sa ne acceptam circumstantele, oricare ar fi ele.
Iar prin forta creativa sa le schimbam in sens spiritual.

Daca nu avem prieteni sa ne facem prieteni din ploaie, vant si stele.

Invataturile au fost date, dar noi trebuie sa le exprimam intr-un mod original, propriu,
cultivand ceea ce Dumnezeu ne-a randuit in viata de zi cu zi.

Daca ne da prieteni sa cultivam corectitudinea si intrajutorarea.
Daca ne da dusmani, sa cultivam rabdarea si iertarea.
Daca ne lasa singuri, izolati intre "necredinciosi", sa atragem mai mult mangaierea ingerilor.

[laviniu]

Prietenii adevarati sunt rari si de nepretuit...Se gasesc greu si se pastreaza usor daca sufletele sunt curate. Totusi in ziua de astazi in care predomina uratul, prea lumescul grotesc se aplica prea des vorba "fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc eu" ! Numai bine!