Mie imi este greu sa cred ca tot ce trebuie sa facem este doar sa credem, si sa le lasam pe toate ale noastre in voia Lui. E greu sa Il ascult cand zice: "Nu va ingrijiti...nici de ce veti bea, nici de ce veti manca, nici cu ce va veti imbraca..." Practic, este pacat sa te ingrijesti de ceva, sa iti faci ganduri, sa te preocupi cu ele. El ne indeamna sa nu ne ingrijim nici macar de "ce vom zice.." in fata sefului, unui coleg sau unui grup de oameni caruia urmeaza sa ii vorbim...El ne spune cumva doar atat: "Lasa-la pe toate in grija Mea...treaba ta e doar sa crezi!"
Asa ca aceasta credinta in purtarea de grija a Lui Dumnezeu e cam echivalenta cu "a lasa sa iti pice din Cer", draga BuG...
Mie si oamenilor din ziua de azi (celor mai multi) mi se pare o nebunie aproape sa nu spui nimic atunci cand esti nedreptatit, sa nu te aperi catusi de putin atunci cand un coleg te supara la serviciu. Ceea ce este in contradictie cu sfatul Sfintilor. Un parinte, Lavrentie de la Frasinei spune: "Spune doar atat, "Iarta-ma!" Si mai mult nu. Nu va indreptati, ci atat sa spuneti. "Am gresit, iarta-ma!" Ce este mai mult e de la draci! Daca stati jos cu mintea, nu cadeti. Cum v-ati inaltat, gata ati cazut. Fiule, nu fugi de greu. Unde este greu, acolo este si cununa mai mare."
Care este totusi granita intre a face "ceea ce iti cere situatia" si intelepciunea crestina pentru cei care traiesc in lume...?
|
10.09.2011, 18:29:26
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode