cer un sfat

[Azzuurra]

În prealabil postat de culianul

Poate pe mine nu ma crezi:

• A venit odată avva Ammona să guste ceva într-un loc şi era acolo unul care avea nume rău. S-a întâmplat atunci de a intrat o femeie în chilia fratelui celui ce avea nume rău. Aflând cei ce locuiau în locul acela s-au tulburat şi s-au adunat ca să-l gonească şi cunoscând că episcopul Ammona este acolo, l-au rugat să meargă împreună cu dânşii. Fratele, prinzând de veste, a luat femeia şi a ascuns-o într-un chiup mare. Până să vină norodul, a văzut avva Ammona ceea ce se făcuse şi pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Deci intrând, a şezut deasupra chipului şi a poruncit să se caute în toată chilia. După ce au căutat şi nu au aflat nimic, a zis avva Ammona: „Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu să vă ierte!”, şi rugându-se, i-a făcut pe toţi să se ducă, apoi apucând de mână pe frate, i-a zis: “Ia seama la tine, frate!” Şi aceasta zicând, s-a dus.

Nu doar ca nu l-a dat in gat, dar l-a si ascuns ca sa nu stie nimeni. Si i-a zis doar un cuvant, in care nici macar nu i-a zis ca stie de femeie. Cine ai vrea sa fii, aia care s-au grabit sa parasca pe cineva, sau sfantul...

Nu cred ca se pot compara cazurile.

In primul rand, aici calugarul era constient ca face o greseala. Si avva nu l-a spus celorlalti, dar l-a mustrat:"Ia seama la tine, frate!”, poate parea putin, dar tot dojeana este si avva stia ca poate in felul acesta acela se va smeri si va renunta la pacate, pe cand daca era spus, se gandea la exterior, la ce spuneau ceilalti, nu la interior. Sau poate ca nu s-a schimbat. Dar parintele era constient de pacat, a primit mustrare si pacatul lui nu ii implica direct si pe altii, poate doar indirect. Si femeia iar era constienta.

In cazul de fata, cred ca preotul nu stie ca va face un pacat sau ca a facut un pacat ca le-a spus asa. Si ei sunt multumiti de raspuns, si se gandesc, ca uite se poate, iar nu-si dau seama. Deci preotul va face o greseala foarte mare, care s-ar putea sa-i afecteze mantuirea, si primeste osanda si pentru pacatele celor doi, ca i-a implicat si pe ei.

Si inteleg ca traiesc in pacat, dar de ce sa-si ia osanda parintele? Sau de ce sa-si ia osanda si mai mare ei? Find casatoriti, nuvor mai renunta la relatie. Dar asa, cine stie... Si de fapt nu stiu daca ar avea valoare casnicia, ca sunt incalcate canoanele, poate doar se adauga un pacat in plus in cartea vietii.

In primul rand suntem responsabili pentru noi insine, dar unde scrie ca sa nu incerci sa-l ajuti pe altul? Sau ce Parinte a spus? Teoretic, avem o datorie morala pentru ceilalti crestini, mai ales daca ne sunt rude, dar probabil e bine macar sa facem putin pentru noi.

Mi se pare intelept din partea "credintei ortodoxe" ca vrea sa intervina. Probabil se gandeste si la familia sa, dar si la ei, poate si la preot. Si chiar daca fostul sot nu se mai intorce la ea, nu este o dovada de ascultare fata de Dumnezeu, iubirea aproapelui, si mai ales a celui care ne-a dezamagit?

Exemplu:

Am facut candva un lucru bun pentru mine. Din anumite convingeri, fara prea multa stiinta sau intelepciune. Dar din anumite motive, am renuntat. Dupa ce am renuntat, cineva mi-a explicat mai bine ceea ce facusem, si mi-a zis ca e munca multa ca sa ajungi acolo...... Cu toate ca acea persoana era de acord cu renuntarea mea, prin ceea ce mi-a zis, mi-am dat seama ca trebuia sa mai incerc, sa ma gandesc si mai bine si dupa sa renunt. Dar sfatul a venit prea tarziu.

Am facut si lucruri gresite in viata. Daca cineva m-a oprit sa nu fac ceva prostesc, nu-mi aduc aminte...... Dar tin minte lucrurile gresite facute, si m-as fi bucurat daca o persoana mi-ar fi aratat greseala inainte, ca s-o evit.

Si imi doresc, daca gandirea mea scartie, si se intampla sa fiu pe punctul de a lua o decizie gresita, sa fie cineva( care chiar are dreptate) sa ma sfatuiasca.