credeti ca e ok sa faci camera copilului in bucatarie?

[anita]

În prealabil postat de fallen

Scuze ca am fost asa pornita, dar eu cred ca prin cele ce mi s-au intamplat, Dumnezeu mi-a aratat ca asa trebuie sa fac, sa ascult de ceilalti. Si cam asta am impresia ca vrea si duhovnicul sa-mi dea de inteles.

Dar asculti de cine trebuie ?
Ai niste repere morale de urmat in viata ?
Din cate vad eu ai mentalitate de araboaica

În prealabil postat de fallen

Uite, de ceva timp aveam o dilema, vroiam sa ma impac cu un fost coleg cu care am fost buni prieteni si cu care m-am certat, iar sotul nu era de acord. Acum am constatat ca nici acel individ nu vrea sa se mai impace cu mine, ii sunt indiferenta, si poate asa am fost mereu, doar eu mi-am facut iluzii. Poate prietenia lui a fost interesata, poate vroia ceva de la mine, sau poate l-am dezamagit asa rau (cum zice al meu) incat considera ca nu merit sa mai aiba de-a face cu mine. Si daca asa zic amandoi, eu cum as putea sa cred altceva.

Incearca sa devii independenta si toate se vor rezolva.
Fiind ancorata in aceasta relatie paguboasa vei vedea ca anii trec si nu te vei alege cu nimic din viata ci doar cu pacatul.
[/quote]

În prealabil postat de fallen

Daca au ascultat de Dumnezeu, a fost doar de frica, nicidecum din credinta. Nu am fondul genetic si mentalitatea unui om credincios.

Frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii.
Cand asculti de cine trebuie si faci voia Lui vei culege roade bune ,nu amare.
Nici eu nu am fond genetic bun ,am fost educata de comunisti ,parintii nu prea se gandeau la Dumnezeu dar incercarile m-au apropiat de Dumnezeu.
Roaga-te cu tarie sa iti shimbi viata si Dumnezeu te va ajuta cum i-a ajutat pe prizonierii rusi din Turcia care s-au intors dupa ani de zile acasa.
Mergi la un duhovnic mai imbunatatit si cere sfat ,nu pentru spovedanie.
Actualul duhovnic nu tea sfatuit sa te desparti ?

[fallen]

Am mentalitate de araboaica? Nu stiam. Si in ce consta mai exact mentalitatea de araboaica?
Sotul meu nu face chefuri, e antisocial. Copilul nu va sta in bucatarie cat va fi mic, ci dupa 7 ani incolo, cand va vrea "camera lui", daca nu-i vom putea oferi altceva, ceea ce mie mi se pare impropriu.
Parintilor mei chiar daca le e putin frica de Dumnezeu, mai frica le e de ceilalti oameni si de toate necazurile lumesti.
Am vrut sa-l intreb pe parinte daca ma primeste sa-mi pun cortul in curtea bisericii, dar mi-a fost teama c-o sa ma refuze.
Nu stiu daca e bine sa scriu aici ce ii spun sau ce imi spune duhovnicul, nu neaparat ca as "sparge" taina spovedaniei, dar daca el imi spune ceva, eu va zic voua si voi ziceti ca nu e bine, se creeaza prea mult haos in capul meu. Pana acum am avut un punct de reper. Desigur sunt tentata sa fac asta daca-mi spune ceva care nu ma multumeste, dar incerc sa ma abtin.
Mai ales azi ca e onomastica dlui, sa-i dea Dumnezeu si Maica Domnului sanatate, intelepciune si tot ce-si doreste. (Inca n-am apucat sa discut cu el problema cu bucataria).

[anita]

Mentalitate de araboaica = sa depinzi de cineva ,sa nu ai propria ta opinie si credinta.
Esti botezata ortodox ,Dumnezeu ne-a dat acest talant ,nu trebuie sa il inmultim?
Nu te sfatuiesc sa fii habotnica ,dar mersul la biserica ,rugaciunea trebuie sa faca parte dun viata noastra.
Eu cred ca ai parinti foarte buni

[fallen]

Scuze, dar ma amuza ideea cu araboaica. Dar mi-e teama ca sotului o sa inceapa sa-i placa rolul de Bin Laden. Iluzia puterii e tare "infectioasa". Poate ar trebui sa incetez, sa nu-l smintesc de tot.

[Soaree]

Sa inteleg ca voi inca nu sunteti cununati in fata lui Dumnezeu, nu esti insarcinata, dar te gandesti deja sa exilezi copilul sub chiuveta din bucatarie.

Doamne, mare e gradina Ta, si multi sar gardul! Iertare!