,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

[dobrin7m]

Si pentru ca aproape toti nu avem curatenia sufletului deplina, si inca mai avem acolo inauntru rautati, mi-am amintit de o intamplare minunata povestita de un calugar athonit.
Un om a mers in Muntele Sfant cu gand sa traiasca si el precum calugarii sa ajunga sa se mantuie. dar ii era foarte greu sa faca ascultarile, ba nici canoanele nu le facea cum trebuie. Dim cauza aceasta a ramas doar frate pe langa manastire ajutand la munca pe calugari. Dar era nelipsit la liturghii si privegheri si asculta cu atentie. Si a auzit el ca spune in Scriptura : nu judecati ca sa nu fiti judecat. Si s-a gandit ca asta este nadejdea lui pen tru mantuire. Si niciodata nu a judecat pe nimeni.
A venit si vremea cand s-a dus la Domnul. Calugarii l-au inmormantat si la scurt timp unul din calugari a avut aceasta vedenie. Se facea ca a venit la el fratele ce murise si l-a intrebat: unde ai ajuns , ai ajuns intr-un loc mai bun? Si acela i-a raspuns:
cand am murit a venit la mine un inger si m-a luat si m-a dus la judecata. Si in drum am vazut multime de diavoli care strigau ca am facut cutare lucru rau si cutare lucru rau, si ingerul verifica pe catastif si zicea asa e, toate astea le-ai facut. trebuie sa te duc in iad mi-a zis. Si atunci eu i-am zis: uita-te acolo sa vezi, am judecat eu vreodata pe cineva? si a verificat si a vazut ca nu. Si mi-a spus: adevarat cel ce nu a judecat nu va fi judecat si asa am ajuns in rai.

de ce am povestit asta?
pentru ca daca nu putem sa fim curati in suflet si faptele noastre sa fie asemenea cu gandurile noastre, macar sa nu judecam. Ca daca nu putem sa punem nadejde de mantuire pe faptele noastre exterioare macar sa punem nadejde pe nejudecarea aproapelui.

[glykys]

În prealabil postat de dobrin7m

de ce am povestit asta?
pentru ca daca nu putem sa fim curati in suflet si faptele noastre sa fie asemenea cu gandurile noastre, macar sa nu judecam. Ca daca nu putem sa punem nadejde de mantuire pe faptele noastre exterioare macar sa punem nadejde pe nejudecarea aproapelui.

Multe lucruri de folos scrieti. Indraznesc sa fac si eu o adaugire: sa nu ne incredem niciodata ca ne vom mantui datorita faptelor noastre, oricat de alese ar fi, ci datorita harului si milei Domnului.

320. Dar noi care nu ajungem la masura rugaciunii adevarate, ne putem mantui?

Auzi ce spune Duhul Sfant: "In dar sunteti mantuiti". Nu faptele noastre, ci mila lui Dumnezeu si smerenia inimii ne mantuiesc. Ca si sfintii au nevoie de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfant savarseste toate. Vezi un gandac mic ce face? Merge pe ici, pe colo. Se uita pe unde ar putea pasi, dupa puterea lui. Se urca pe o frunza, cade jos, apoi iar se urca; nu da inapoi, pana nu ajunge sus, pe deal sau in varful copacului. Asa face si puiul de pasare. Se de pe o creanga pe alta, se mai uita, da din aripioare, se urca pe un copac.
Si asa, dupa a lui putere, se urca cat poate mai sus, ca sa fie la adapost. Tot asa sa facem si noi. Sa urcam din treapta in treapta, cu staruinta si smerenie si asa, cu darul lui Dumnezeu, vom dobandi rugaciune curata de ganduri si imaginatii, apoi cateva lacrimi si nadejdea mantuirii. (par. Cleopa)