Ce este calendarul? Calendarul iulian revizuit. Cum si de ce?!

[cz4000]

În prealabil postat de Eugen7

Calendarul nu este nicidecum o tema dogmatica, ci fiind una stiintifica trebuie tratata din puct de vedere stiintific, adica folosind matematica, astronomia etc. Reamintesc ca Sfintii Parinti de la Primul Sinod Ecumenic (325 d.Hr. Niceea) au preluat intocmai calendarul laic (numit calendarul iulian) folosit de Imperiul Roman, intocmint de oamenii de stiinta ai vremii respective (astronomul Sosigene in anul 46 i.d.Hr in vremea imparatului Iuluius Cezar. Iata deci ca Sfintii Parinti si Biserica Ortodoxa, nu au confundat stiinta cu dogmatica (teologica ortodoxa).

Aici nu discutam despre calendarul civil, ci despre cel bisericesc, care este parte a Sfintei Traditii si exprima si el unitatea Bisericii lui Hristos. De la Niceea s-au intimplat multe lucruri intre timp, crestinii au ajuns sa tina toti sarbatorile la aceeasi data, s-au fixat posturile si s-au mai tinut niste sinoade ecumenice. Asa a ajuns calendarul bisericesc parte a Traditiei, care la noi, la ortodocsi, este Sfinta si de neschimbat. Papa si-a taiat ultimele legaturi cu Ortodoxia la 1582. Ca urmare a acestui eveniment, Parintii Bisericii s-au adunat in trei sinoade ecumenice, la 1583, 1587 si 1593, si au ajuns la concluzia ca nu exista suficienta motivatie din punct de vedere stiintific pentru a opera modificarea unor canoane si a perturba o componenta foarte sensibila a Credintei, Sfinta Traditie, in scopul schimbarii calendarului. Si pentru ca o asemnea initiativa ar fi afectat unitatea Bisericii intr-una din formele sale de manisfestare, i-a anatemizat pe aceia care ar intentiona sa schimbe calendarul. Pentru ca implicatiile intirzierii astronomice a calendarului iulian nu se vor face simtite decit peste multe mii de ani, si parintii bisericii de mai tirziu, in sinoade ecumenice si locale, au confirmat deciziile parintilor de la 1583, 1587 si 1593 (ultima data in 1919). In ciuda acestora, ca urmare a unui “congres” nereprezentativ, patriarhii masoni ai vremii sprijiniti de puterile lumesti impun adoptarea noului calendar in scop declarat ecumenist (vezi documentele “congresului” de la 1923) (n.b. incercarea de justificare din punct de vedere astronomic a venit mult mai tirziu!) Ca urmare a acestor actiuni, Biserica intra in schisma, iar Statul si Biserica Schismatica declanseaza prigoana impotriva celor care au ramas fideli Sfintei Traditii, in anumite perioade violent, si care a durat pina in 1953 in Grecia si 1990 in Romania . Schisma de la 1923 s-a transformat repede in apostazie si prin marturisirea ereziilor ecumenismului si prin subordonare totala puterilor lumesti (in special in tarile comuniste). Astfel, in 1965 anatemele impotriva papei sint ridicate, in ciuda faptului ca ereziile de la 1054 continuau sa fie marturisite si ca multe altele au fost adoptate intre timp, Bisericile Schismatice devin membre active ale Consiliului Mondial Bisericesc, organizatie ecumenista mondiala care isi propune aducerea la acelasi numitor a tuturor religiilor prin compromis, si incheie acorduri cu biserica romano – catolica, cu cele protestante si cu monofizitii prin care se dezic de la invatatura ortodoxa conform careia numai Biserica Ortodoxa este pastratoarea Adevarului si a Adevarului intreg, iar unele Biserici Locale trec la aplicarea acestor decizii administrind taine ereticilor si recunoscindu-le acelora validitatea tainelor.

Calendarul bisericesc a devenit dogma prin deciziile consiliilor ecumenice (ai caror parinti au fost inspirati de Duhul Sfint) de la 1583, 1587 si 1593 care au pus sub anatema orice incercare de schimbare. Toate aceste anateme, confirmate in repetate rinduri de-a lungul anilor, nu au fost ridicate niciodata, sint vii si astazi. Pastrarea pascaliei dupa calendarul iulian a fost o solutie de compromis pentru a evita si intrarea sub anatema Sfintilor Parinti de la Niceea.

Justificarile stiintifice sint total gratuite, ceea ce este dovedit si de faptul ca nu s-a incercat nimic, niciodata, din punct de vedere eclesiologic pentru a crea cadrul necesar care sa permita schimbarea, lucru de inteles, pentru ca este putin probabil sa existe ortodox cu frica de Dumnezeu care sa accepte compromiterea Sfintei Traditii pentru a evita anomalii care vor deveni evidente peste mii si mii de ani! Si-atunci singurul mod de-a deschide o bresa pentru ecumenism prin noul calendar a devenit posibil numai prin samavolnicie si violenta. Ceea ce s-a si intimplat.

[Eugen7]

În prealabil postat de cz4000

Calendarul bisericesc a devenit dogma prin deciziile consiliilor ecumenice (ai caror parinti au fost inspirati de Duhul Sfint) de la 1583, 1587 si 1593 care au pus sub anatema orice incercare de schimbare.

Sfintele Sinoade Ecumenice recunoscute de Sfanta Biserica Ortodoxa sunt 7 si toate au fost in primul mileniu.

S-a observat anterior ca nu faceti distictie intre dogma si canon, iar acum se observa ca nu faceti difernta intre Sfant Sinod Ecumentic si Sinod local. Bine ar fi sa precizati carei biserici apartineti.


Mai jos sînt enumerate bisericile autocefale ortodoxe aflate în deplină comuniune, în ordinea onorifică dintre acestea. Unele dintre ele conțin eparhii autonome sau semi-autonome, enumerate alături de bisericile la care sînt subordonate.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biseric....AEn_comuniune

Biserici autocefale (de sine stătătoare):

Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului
Patriarhia Alexandriei și a toată Africa
Patriarhia Antiohiei și a tot Răsăritul
Patriarhia Ierusalimului și a toată Palestina
Biserica Ortodoxă Rusă
Biserica Ortodoxă Sârbă
Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Bulgară
Patriarhia Georgiei
Biserica Ciprului
Biserica Ortodoxă Greacă
Biserica Ortodoxă Albaneză
Biserica Ortodoxă Poloneză
Biserica Cehiei și Slovaciei

Biserici autonome (cu organizare de sine stătătoare, dar al căror primat este ales de o biserică autocefală):

Biserica Sinaiului (autonomă, în cadrul Patriarhiei Ierusalimului)
Biserica Finlandei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Constantinopolului)

Un statut aparte are Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, semi-autonomă, înființată în 1922 printr-un decret al Patriarhului Moscovei, care, de-a lungul vremii a păstrat comuniunea euharistică doar cu Patriarhia Sârbă și Patriarhia Ierusalimului, dar și (până în 2007) cu o serie de Biserici aflate în afara acestei comuniuni (Bisericile de stil vechi din Grecia, România și Bulgaria). În 17 mai 2007, Biserica Rusă din afara Rusiei s-a reunit cu Patriarhia Rusă.
[modificare] Biserici parțial recunoscute

Biserica Ortodoxă din America (autocefală, recunoscută doar de bisericile rusă, bulgară, georgiană, poloneză and ceho-slovacă) (include o serie de arhiepiscopii și episcopii autonome, recunoscute doar de Biserica Ortodoxă din America)
Biserica Japoniei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscută doar de aceasta)
Biserica Ucrainei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscută doar de aceasta)
Biserica Estoniei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Constantinopolului; recunoscută doar de aceasta)
Arhiepiscopia Ohridei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Sârbe; recunoscută doar de aceasta)
Mitropolia Basarabiei (autonomă, în cadrul Patriarhiei Române; recunoscută doar de aceasta)

Comunități ortodoxe care nu se află în comuniune cu cele de mai sus

O parte din aceste comunități s-au despărțit de una din bisericile autocefale menționate anterior pe motive administrative; în cazul lor, ele se suprapun peste o eparhie deja existentă a bisericii de care s-au separat (Patriarhia Bulgară a Patriarhului Simeon; Patriarhia Ucraineană a Patriarhului Filaret; Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală; Biserica Ortodoxă Bielorusă Autocefală; Biserica Ortodoxă Macedoneană - MPK; Biserica Ortodoxă Muntenegreană). Altele s-au despărțit din cauza unor diferențe de interpretare și aplicare a tradiției și canoanelor (Bisericile Ortodoxe de stil vechi din Grecia, România, Bulgaria etc.)

Există și alte numeroase grupări care se autointitulează ortodoxe, dar nu au nici o îndreptățire ecleziastică sau juridică pentru a folosi acest nume (precum, în România, "Biserica Creștinilor Ortodocși Tradiționali a Valahilor de Pretutindeni" a lui Ioan Preoteasa).

[cz4000]

În prealabil postat de Eugen7

Sfintele Sinoade Ecumenice recunoscute de Sfanta Biserica Ortodoxa sunt 7 si toate au fost in primul mileniu.

S-a observat anterior ca nu faceti distictie intre dogma si canon, iar acum se observa ca nu faceti difernta intre Sfant Sinod Ecumentic si Sinod local. Bine ar fi sa precizati carei biserici apartineti.

Senzatia mea este ca dumneavoastra sinteti un pic confuz. Cu sau fara aripa Latina, Biserica este perfecta, intreaga. Cei care s-au rupt din Biserica nu fac parte din Biserica. De aceea un consiliu pan-ortodox este un consiliu ecumenic, al tuturor episcopilor Bisericii (stiu ca in Stilul Nou si Papa este episcop al Bisericii, a se vedea aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...17&postcount=1, dar eu vorbesc numai din punct de vedere ortodox). De asemenea, noi, ortodocsii, admitem neconditionat ca Duhul Sfint lucreaza in Biserica, de aceea, la fel ca si la sinoadele primului mileniu, Duhul Sfint i-a inspirat si pe parintii sinoadelor de dupa 1054. Prin anatema pusa spre neschimbare a pascaliei si sinaxarului de parinti inspirati de Duhul Sfint ele devin dogma in Biserica Ortodoxa, chiar daca nu sint elemente de credinta, pentru ca, asa cum a aratat si Sinodul Bisericii Romane la 1903, schimbarea/modificarea lor perturba Sfinta Traditie: “este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian... Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”

Daca calendarul n-ar fi dogma, ar fi scris patriarhul ecumenic Chiril al V-lea in enciclica din 1756 in asemenea termeni la adresa celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582?

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!”

(http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

[bogdan81]

Bineinteles, calendarul NU e o dogma.
Tot asa cum nu e geocentrismul o dogma.
Iata ce spune in privinta asta parintele arhimandrit Sofronie Saharov, ucenicul marelui sfant Siluan:

"De ce vorbesc cu atâta – aş zice – întristare? Pentru că dorirea inimii mele este ca voi să vă însuşiţi acestea, să se depărteze de la voi acel chip al gândirii care este o stâlcire a vieţii creştineşti. Îmi este greu să vorbesc astfel, pentru că mulţi bolnavi cu sufletul nu sânt în stare a auzi un astfel de cuvânt. Mulţi sânt care nu trăiesc vecinicía în Hristos, ci o curioasă formă a vieţii pământeşti. Lipsindu-le viziunea veciniciei, vremea şi zilele pentru ei devin singura realitate, şi se ceartă pe tema calendarelor. Cât eram la Athos a avut loc reforma calendarului. Biserica Universală a vrut să reorânduiască curgerea vremii pe baza principiilor puse dintru început. Iar la început se întâmpla că Echinoxul era pe 9 Martie, iar apoi a ajuns să fie pe 22. Dar această schimbare priveşte mai ales viaţa exterioară a societăţii omeneşti, ca să nu zic viaţa statală. Dar a privi această latură ca pe o dogmă, ba chiar să rupi comuniunea liturgică, este urmarea neajunsului înţelegerii şi a lipsei de experienţă a veciniciei în Hristos. Tot ce este al pământului trece. In cei douăzeci şi doi de ani ai vieţii mele la Athos mi-a fost dureros să văd cum unii, chiar şi oameni buni, gândesc numai în termeni de zile, iar nu la vecinicíe. Şi astfel, într’un chip ciudat, se învârtoşează inima acelor oameni. De acum uşa inimilor lor este închisă. Ei nu pot înţelege nici rugăciunea din Ghethsimani, nici moartea pe Golgotha, nici gândul lui Simeon Noul Theolog sau al lui Siluan pentru faptul că fiecare dintre noi trebuie a se asemăna omului celui dintâi prin cuprinsul vieţii sale, adică să devină un Adam.

Şi lipsa cugetului pe care ni-l învaţă Părinţii noştri face ca noi să stâlcim creştinismul, ridicând condiţiile statale şi ale vieţii sociale la nivel de dogmă. Este un lucru cât se poate de neadevărat. Adevărata rugăciune se petrece în hotarele nu ale vieţii pământeşti, ci dumnezeieşti: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului…”, „Doamne, miluieşte pre noi şi lumea Ta”.

[bogdan81]

Calendarul este numai o masura a timpului.
Nici calendarul vechi nu a fost facut de crestini, ci de un pagan, anume Sosigene, care era astronom in Alexandria in timpul lui Iulius Cezar.
Crestinii au preluat la inceput acest calendar, e adevarat, dar se stie foarte clar ca multe din marile sarbatori crestine, de exemplu Craciunul, au fost stabilite mai degraba ad-hoc, de comun acord, pentru ca in realitate nimeni nu stie cand S-a nascut Mantuitorul cu exactitate.
Nu exista marturii despre existenta vreunei sarbatori a Craciunului in primele 3 veacuri crestine, iar cand s-a serbat, el s-a serbat impreuna cu Boboteaza, la 6 ianuarie.
Abia in timpul papei Iuliu 1, pe la anul 352, s-a hotarat serbarea Craciunului la data de 25 decembrie, care era data unei foste sarbatori pagane romane, inchinata cultului soarelui.
Asta ca sa dau doar un singur exemplu, dar legate ca data de sarbatoarea Craciunului mai sunt si Buna Vestire, Boboteaza etc.
Biserica a mai modificat unele canoane ale sale de-a lungul timpului, inclusiv canoane apostolice.
De exemplu, canonul 5 apostolic a fost schimbat la sinodul Trulan.
Marii teologi ortodocsi nu au facut caz niciodata de schimbarea calendarului (ex. parintele Dumitru Staniloae). Ei stiau ca, asa cum spune si parintele Sofronie, om care a avut experienta vesniciei in Hristos, calendarul este ceva trecator si e doar un instrument de masura al timpului.
Mai stiau si ca aparerea dreptei credinte este buna, nu insa si rigorismul si zilotismul, care
i-a impins si pe iudei sa rastigneasca pe Mantuitorul nostru, fiindca, ca sa citez cuvintele deniei, "a spurcat sambata".
Atitudinea formalista nu numai ca nu e buna, dar a facut numai rau bisericii, pentru ca nu a inteles un lucru simplu: ca nu omul e pentru sambata, ci sambata e pentru om.

[zzzzzz]

În prealabil postat de bogdan81

Bineinteles, calendarul NU e o dogma.
Tot asa cum nu e geocentrismul o dogma.
Iata ce spune in privinta asta parintele arhimandrit Sofronie Saharov, ucenicul marelui sfant Siluan:

"De ce vorbesc cu atâta – aş zice – întristare? Pentru că dorirea inimii mele este ca voi să vă însuşiţi acestea, să se depărteze de la voi acel chip al gândirii care este o stâlcire a vieţii creştineşti. Îmi este greu să vorbesc astfel, pentru că mulţi bolnavi cu sufletul nu sânt în stare a auzi un astfel de cuvânt. Mulţi sânt care nu trăiesc vecinicía în Hristos, ci o curioasă formă a vieţii pământeşti. Lipsindu-le viziunea veciniciei, vremea şi zilele pentru ei devin singura realitate, şi se ceartă pe tema calendarelor. Cât eram la Athos a avut loc reforma calendarului. Biserica Universală a vrut să reorânduiască curgerea vremii pe baza principiilor puse dintru început. Iar la început se întâmpla că Echinoxul era pe 9 Martie, iar apoi a ajuns să fie pe 22. Dar această schimbare priveşte mai ales viaţa exterioară a societăţii omeneşti, ca să nu zic viaţa statală. Dar a privi această latură ca pe o dogmă, ba chiar să rupi comuniunea liturgică, este urmarea neajunsului înţelegerii şi a lipsei de experienţă a veciniciei în Hristos. Tot ce este al pământului trece. In cei douăzeci şi doi de ani ai vieţii mele la Athos mi-a fost dureros să văd cum unii, chiar şi oameni buni, gândesc numai în termeni de zile, iar nu la vecinicíe. Şi astfel, într’un chip ciudat, se învârtoşează inima acelor oameni. De acum uşa inimilor lor este închisă. Ei nu pot înţelege nici rugăciunea din Ghethsimani, nici moartea pe Golgotha, nici gândul lui Simeon Noul Theolog sau al lui Siluan pentru faptul că fiecare dintre noi trebuie a se asemăna omului celui dintâi prin cuprinsul vieţii sale, adică să devină un Adam.

Şi lipsa cugetului pe care ni-l învaţă Părinţii noştri face ca noi să stâlcim creştinismul, ridicând condiţiile statale şi ale vieţii sociale la nivel de dogmă. Este un lucru cât se poate de neadevărat. Adevărata rugăciune se petrece în hotarele nu ale vieţii pământeşti, ci dumnezeieşti: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului…”, „Doamne, miluieşte pre noi şi lumea Ta”.

nici barbile, mataniile sau semnul sfintei cruci nu sunt dogma...

În prealabil postat de zzzzzz

nici barbile, mataniile sau semnul sfintei cruci nu sunt dogma...

Pai ce, Biserica evolueaza, ca orice grupare umana. Ceea ce trebuie sa ramana imuabil este invatatura ei dogmatica, care este de la Cel Imuabil (= Neschimbator). Barbile chiar nu ajuta la mantuire...dar asta e deja off-topic.

[zzzzzz]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Pai ce, Biserica evolueaza, ca orice grupare umana. Ceea ce trebuie sa ramana imuabil este invatatura ei dogmatica, care este de la Cel Imuabil (= Neschimbator). Barbile chiar nu ajuta la mantuire...dar asta e deja off-topic.

crucile si alte tipicuri bisericesti?

aici nu se pune problema de mantuire(nu neaparat) ci de incalcarea unui tipic bisericesc si a inconsistetei acestui tipic in starea in care se afla acum.. calendarul in sine(pentru cei care sunt mai bisericosi) e insusi 'o dogma' ... transmite o dogma o piosenie, s.a.m.d... zilele dintre anumite posturi nu au fost alese aiurea, ci tot calendarul a fost ales cu cap...

ps : nu pot vb la modul concret ptr ca am uitat... Mi-a dat userul Antoni0 mai de mult niste linkuri pe acest subiect foarte sincere si lipsite de habotism as vrea sa mai am access la materialul ala si sa il mai citesc odata acu ca am mai crescut putin la varsta si la minte...

[catalin2]

În prealabil postat de zzzzzz

nici barbile, mataniile sau semnul sfintei cruci nu sunt dogma...

Unele sunt dogma, unele canoane. Dogmele nu se pot schimba niciodata. Calendarul iulian nu a fost niciodata dogma, ci doar asezarea posturilor si sarbatorilor fusese aranjata in an. dar nu e era vorba de calendarul iulian neaparat, romanii aveau si ei un calendar mai eronat inainte de schimbarea din timpul lui Cezar.

[vsovivi]

În prealabil postat de zzzzzz

nici barbile, mataniile sau semnul sfintei cruci nu sunt dogma...

Nu ştiu eu dacă astea sunt dogmă sau nu dar ne sunt date de sus ca să le folosim:

Barba la bărbaţi şi părul lung la femei spre acoperământ fac parte din chipul omului făcut ca să fie asemenea Sfintei Treimi,

Metaniile sunt închinări tainice repetate la nesfârşit zilnic pentru ca să îneveţe omul să se închine şi să slujească nu gLumii ci Domnului Dumnezeu, care-l iubeşte şi hrăneşte cu lapte şi miere pe el, cu orice Cuvânt duhovnicesc ce iese din Gura Celui Sfânt.

Semnul Sfintei cruci e biruirea satanei, deci mereu trebuie să ne pecetluim cu semnul acesta, înainte de orice şi la final de orice, poate nici la mijloc n-ar strica, dar nu împreună cu curvia sau beţia sau malahia sau furişarea sau fuga de răspundere.

Deci astea sunt date creştinului spre a le folosi el, şi mai sunt şi altele: rugăciunea, postul, cererea curată pentru cele cereşti, privegherea de toată vremia, umilinţa, smerenia, supunerea, ascultarea, şi toate Tainele...

Ne sunt date ca să le folosim pe astea spre mântuire şi iubire şi nu ca să ne ''mântuim'' cu:

beţia, curvia, înjurătura, hula ca blestem, bârfa, grijile trupeşti, gLumele porcoase, înţelenea, furtul, fermecătoria, flirtul, ispitirea, amăgirea, răzbucurhăul, privitul pofticios, mâncatul nesăţios, dorinţele perverse, visele şi basmele erotice, plăcerile spurcate, cafeaua, ţigara, medicamentele fără rost, prezervativele, anticoncepţonalele, berea, pălinca, drogurile, linguşeala, laşitatea, viclenia ca să scapi de greutăţile mântuirii, banul nemuncit, profitul necuvenit, batjocurirea celor buni şi sinceri, prigoana fetelor şi copiilor pentru viol şi violenţă, vacanţele şi călătoriile pentru noi aventuri şi cuceriri, resaturantele, barurile, pieţele, supermarketurile, băncile, şi toate prostiile gLumii, prin care sunt amăgiţi oamenii că li se oferă protecţie şi ajutor... cum ar fi onomasticile şi distracţiile şi rebelioanele şi răzvrătirile şi armele de crimă sau şantaj... şi toate ustensilele chinuitorilor şi perverşilor şi politicienilor corupţi, sau ispitele înfrumuseţării şi dezvoltării trupeşti ca jocurile cu fraierii, cu votul, cu legea, cu dreptatea, cu ciocănelul, cu bara, cu mingea, cu haltera, cu mintea ta sau a altora sau toate jocurile sexuale şi violenţa de toate culorile care îl aseamănă pe om tot mai mult cu diavolul tragicomic, făcându-l să devie un batjocoritor în orice fel şi chip, şi s-o ţină tot aşa cu trabucul sau pipa în gură până moare năpraznic ca orice obraznic... şi ajunge apoi la Dumnezeu şi întreabă ca niznaiul luat pe NV:

-De ce Doamne?
-Păi pentru că n-ai crezut... Şi ia spune, pentru ce n-ai crezut?
-Dac-aş fi ştiut... aş fi crezut...
-Păi n-ai ştiut chiar pe nimeni care credea în Dumnezeu?
-Am ştiut Doamne... dar n-am ştiut că...
-Că ce?
-Că... nu ştiu Doamne... nu mai ştiu nimic.
-Cum aşa?
-Fiindcă abea acuma îmi dau seama... şi ştiu că e prea târziu.
-Niciodată nu e prea-târziu, dar mai bine mai devreme decât prea târziu.
-Acuma cred Doamne... ajută fiului meu lunatic (necredinţei mele).
-Păi tu n-ai copii...
-Nu-i nimic, ajută-mă Doamne să scap de focul iadului şi de apa blestemului căci mă chinzuiesc în ele şi mă doare inima... căci mult Ţi-am greşit, iar Tu eşti bun... Dac-aş fi ştiut... Aş fi crezut.
-Legaţi-l de mâini şi de picioare şi scoateţi-l afară şi-l aruncaţi unde este frigul şi scrânteala... ăsta a fost popă şi călugăr.
-Nuuuu... Doamne. Am crezut că nu ştii de mine... Iartă-mă că m-am mândrit...
-De ce te-ai mândrit?
-Că îmi plăcea să fiu lăudat de oameni, îmi plăcea să-i amăgesc... era aşa fain când le dădeam lecţii!?.
-Dar tu de ce nu le făceai? De ce nu le plineai şi tu?
-Fiindcă n-am ştiut că e pe bune... am crezut că la mine nu se pune.
-Nu ştiu ce să mai zic... păi cei mândrii moştenesc iadul, aşa că...
-Uită Doamne şi de-acuma mă umilesc câte zile oi mai avea...
-Păi nu mai ai zile.
-Mai dă-mi Doamne... te rog.

Şi Domnul i-a mai dat şi s-a trezit sărmanul. Nu visase. Era un porc...
...de poliţist. Nu ştia cum a ajuns el în chilie. (-Dac-aş fi ştiut...)