Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Stimate Domnul Atanasiu

Am observat
Scotland The Brave

Iartă-mă că nu ţi-am răspuns până acum deoarece am desfiinţat alarma la abonamente din lipsă de timp. Mi-a scris Cătălin şi de aceea am revenit.

De ce n-ai vrut să discutăm de la inimă la inimă? Una este să discuţi intim, înţelegând neputinţele celuilalt şi deshizând uşa tainei şi adevărului necondiţionat, şi alta public, unde eşti nevoit să demonstrezi că ai dreptate chiar dacă vezi pe undeva, prin rafturile conştiinţei că nu ai, dar eşti orbit fiincă vrei să arăţi celorlalţi că învingi.
Cele care ţi le-am scris ţi le-am scris cu durere şi dragoste din totă inima mea. La noi la ortodocşi asta înseamnă ca şi cum ţi-ai vărsa sângele pentru cineva. Cum spun Sfinţii: "a te ruga pentru cineva înseamnă a-ţi vărsa sângele pentru el". Şi cuvântul din inimă este o rugăciune, trimisă în dar destinatarului.

M-am amuzat de linkul tău de aici semnalul de incepere foarte mult.
Ca glumă desigur că este caraghioasă, dar apoi, citind postările tale următoare, am plâns. Am văzut, după cuvintele tale că nu era de fapt nici o glumă, decât poate una în estetică. Noi ortodocşii suntem mult ajutaţi de Sfânta Biserică prin canoane în a ne comporta după Dumnezeu. Iată ce spune unul din ele:

DUELUL
700. - Duelul este lupta declarată între doi inşi cu scopul, se zice, de a-şi apăra onoarea lezată. El porneşte din orgoliu exagerat, şi este împotriva minţii sănătoase, a legilor vieţii şi a poruncilor lui Dumnezeu (Ex. 20, 13; Deut. 5, 17; Matei 5, 21; Rom. 13, 9). Cel ce Ucide în duel se canoniseşte ca un adevărat criminal, iar cel ucis este un sinucigaş, căruia nu i se poate face nici-un fel de slujbă bisericească, şi nici nu se îngroapă în cimitir ca alţi creştini, căci fapta lui nu poate avea iertare. (V. Sinuciderea).


Desigur că nu e vorba de a ne ucide reciproc sau a ne sinucide dar duhul cu care tu ai scris a fost ca din partea unui fel de erou-victimă a unei prigoane pe forum: Tu şi restul contra. Care este folosul unei astfel de discuţii? Din start duce la moartea dragostei, deci la dărâmare, oare n-ai citit:

I.Cor.8:1. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
I.Cor.8:2. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.



Cui foloseşte un duel de citate din Sfintele Scripturi? Eu am să-ţi aduc contraargumente pe care tu nu ai să le crezi deoarece porneşti de la înţelesul tău, la care nu vrei să renunţi, mai ales că te va sili postura de apărător al calvinismului pe un forum ortodox. Nu ai citit oare:

II.Petr.3:15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
II.Petr.3:16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
II.Petr.3:17. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
II.Petr.3:18. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.

II.Petr.1:19. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre,
II.Petr.1:20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
II.Petr.1:21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.


vezi aşadar că nu Sfânta Scriptură se tâlcuieşte pe sine, ci unii o tâlcuiesc din mintea omenească limitată, mincinoasă, proprie iar Biserica o tâlcuieşte prin harul cunoaşterii dat celor sfinţi, prin Duhul Sfânt?

Aşadar Sfânta Biserică, prin oamenii Ei sfinţi a scris Sfânta Scriptură şi S-a străduit să-i păstreze înţelesul timp de aproape 2000 de ani. Cum putea oare un om chiar şi Jean Calvin (n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva), cu urmaşii săi să fure Sfânta Scriptură de la Autorul Ei Hristos Capul şi Biserica Trupul şi să-i dea înţelesuri mai bune decât Însuşi Autorul?

Desigur că noi ortodocşii cunoaştem mai bine Sfintele Scripturi, având înţelesul lor ne rupt prin desprinderi de text în afara contextului, cum se face în erminia protestantă, de aceea existând pe temeiul aceluiaşi text atâţia protestanţi care se combat, certându-se între ei.

Erminia Ortodoxă înseamnă a privi un text în legătură cu paragrafele vecine, cu capitolul în care este conţinut, cu testamentul din care este luat (Vechi sau nou), cu Întreaga Scriptură, cu Sfânta Tradiţie (şi nu cu tradiţia unor oameni de pe la 1500) care niciodată nu S-a contrazis pe Sine deci nici cu Biblia care este rodul Ei, în legătură cu întreaga creaţie care este o altă Carte a lui Dumnezeu şi în sfârşit cu Teologia (nu cea secundară prin studiu ci cea primară) care vine din vederea duhovnicească a realităţilor celor veşnice.
Pot lua toată mărturisirea voastră, de acolo de unde m-ai trimis şi să o demontez scripturistic, s-o fac arşice, aşa, biblic, cum doreşti tu. Şi... urmarea... tu vei contraargumenta, te vei tulbura, nu vei crede pentru că nu vrei să crezi indiferent de ce ţi-am spune şi vei pleca, precum ne tot ameninţi atât de trist. Nu văd vreun folos nici pentru mine nici pentru tine. Este ca şi cum aş vorbi despre Duhul Sfânt în deşert şi l-aş întrista.


Dacă însă vrei să abordăm problema aşa:



sau aşa:



adică cu dragoste, fără prejudecăţi, de la inimă la inimă, chiar şi folosind minunatele Scripturi, (cele care spun acelaşi lucru ca Sfintele Icoane de mai sus, dar în scris), este cu totul altceva.

Ce treabă am eu cu calvinismul. Nu are oare el dreptul să existe în ignoranţa lui (după cum ai scris) faţă de ortodocşi? El va da socoteală pentru prostie şi lipsă de interes.

Pe mine altceva mă interesează: sufletul tău. Cu tine, nu cu calvinismul, doresc, cu sete, să discut. Chiar acum, înainte de a redeschide calculatorul să dau peste emailul lui Cătălin, am citit o carte foarte frumoasă a unui evreu care a trecut de la iudaism prin calvinism, fiind chiar un pasionat misionar al lor dar până la urmă, pentru că a fost sincer iar nu cu prejudecăţi , căutând cu sete adevărul, a ajuns preot ortodox şi care chiar pune exact problemele predestinării şi altele, după Scripturi dar şi după sufletul omenesc, descriind chiar starea prin care a trecut şi el, fiind protestant, şi care se vede la tine, răzbate din postările tale. Şi mă gândeam să te abordez pe mesageria privată să-ţi trimit cu poşta, dacă desigur mi-ai fi dat adresa, cartea menţionată: "Uimit de Hristos" Pr. James Bernstein

http://www.librarie.net/carti/163872...ames-Bernstein

Şi când colo, când mă pregăteam să fac aceasta... ce găsesc... o invitaţie la duel.

Dragul meu, te refuz de duel! Poţi să crezi că sunt laş, că nu sunt cavaler, că nu-mi apăr onoarea... etc. Treaba ta.

În schimb te invit la o agapă de cuvinte. Hai să începem aşa. Eu ţi-am scris din inimă la ce eşti chemat de Hristos. Ţi-am dat trimiteri în Sfânta Scriptură. Nu mi-ai răspuns. Acum facem o altfel de agapă, inversă dar în acelaşi duh. Tu îmi scrii ce crezi tu, iar nu ce crede unul Calvin, deja mort de 500 de ani, fără să foloseşti documente linkuri şi alte lucruri complicate. Ce crezi tu în inima ta, folosind cuvintele tale iar nu citate. Doar nu vrei să dialoghez cu un PC îndesat cu citate. Eu îţi voi răspunde omeneşte, de la inimă la inimă ce cred eu, folosind cuvintele mele, pe înţelesul tău şi de va fi nevoie fi desigur că mă voi folosi de Sfânta Scriptură dar nu ca o armă ci ca o podoabă preaînfrumuseţată a dragostei. Aşa facem noi ortodocşii, admirăm în tot omul nespusa lui frumuseţe de chip al lui Dumnezeu, din care face parte şi înfricoşata lui libertate de a refuza pe Dumnezeu. Mărturisim adevărul iar nu silim la el.
Apologia se folosea în alte veacuri, când ereticii omorau pe ortodocşi, le distrugeau cărţile şi puneau în pericol credinţa ortodocşilor mai simpli. Apologeţii cu tărie combăteau ereziile, nu pentru a convinge pe eretici ci pentru a întări pe ortodocşi. Iar acum când (încă, dar pentru cât timp oare?) nu se mai omoară confesiunile între ele ci se apropie prin discuţii este timpul pentru o mărturie cum deja cred că ai înţeles că o facem noi:

SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranţă îi dau smerenia, blândeţea şi dragostea"

[ALEXANDRU ANASTASIU]

PS: Nu procentul de ortodocşi face Biserica, desigur că plecăreţii, sărmanii, nu cunosc Ortodoxia, altfel nu s-ar despărţi nici având capul tăiat, de Ea. Ci cei care trăiesc viaţa lui Hristos, care viaţă este Însăşi Sfânta Biserică Ortodoxă, aceia sunt ortodocşii, aceia sunt Biserica. Acestea ni le-a spus Domnul Hristos:

Luca 12:32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.


Nu ai citit oare:

"Matei 20:16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. "


Dar aceasta n-ai citit-o:

Matei 24:24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Matei 24:25. Iată, v-am spus de mai înainte.


Vezi: noi credem nu în procente ci în Adevăr.

Cu durere şi dragoste, Alexandru

Suntem educati intr-un spirit diferit domnule Anastasiu.Noi am fost invatati ca atunci cand criticam ceva sa fim gata,ca niste barbati,sa stam in fata celor ce vor dori sa ne conteste opinia.Chiar si daca suntem considerati pasibili de judecata pentru ,,pentru prostie şi lipsă de interes.".Nu cred ca argumentele dvs vizeaza matuirea sufletului meu si oricum v-as fi recomandat sa aveti mai intai grija de a dvs.Veti da socoteala la fel ca si mine si exceptand situtia in care va considerati deja mantuit atunci mai aveti serios de lucru la izbavirea dvs.Si la sinceritate.

Asa-zisa dvs dragoste nu v-a impiedicat in trecut sa criticati un aspect al doctrine calviniste,chiar nu stiti sa o faceti asa cum ar trebui.Atunci nu ati invocat predici in ,,desert" ci ati fost chiar pasional in argumentatie.Problema de nuanta si de despatimire probabil.Nu va amenint cu nimic,onoarea ar fi trebuit sa va traga un semnal de alarma dar cred ca a facut diabet de atata dragoste,cu privire la a carei sinceritate am seriose si legitime dubii.

Si mai ciudat,desi eu ar trebui sa nu citez din vechi scrieri,si ar trebui sa spun doar ,,din inima"ceea ce cred dvs in schimb va puteti ajuta de Scriptura.Sa stau cat mai aproape de dvs ca sa tintiti mai bine sau sa trag eu primul si in sus?Daca imi ingaduiti macar un zambet ironic atunci cu siguranta ca voi face in asa fel incat sa ratez tinta.Sa-i calci unuia in picioare credinta si apoi sa-l chemi la agapa de cuvinte seamana cu un asasinat unde asasinul scrie versuri de dragoste la capatiul mortului.Frumos dar de atata ras se zbate ipocrizia-n chinuri.Citatele biblice date de dvs le-as fi comentat cu mare interes in acel dialog clarificator tinand cont de faptul ca invocati ruperea din context.Anuntati-ma daca se schimba situatia.

Va las o scena istorica dintr-un film.Sunt convins ca veti sesiza mesajul din ea.Sunt dezamagit,asa ceva este lipsit de onoare.Poate aici a murit definitiv.La noi nu.Puteti invoca ce doriti.Pentru comportamentul dvs noi avem o singura denumire.Da domnule Anastasiu,va consider public un las.

[anita]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Va las o scena istorica dintr-un film.Sunt convins ca veti sesiza mesajul din ea.Sunt dezamagit,asa ceva este lipsit de onoare.Poate aici a murit definitiv.La noi nu.Puteti invoca ce doriti.Pentru comportamentul dvs noi avem o singura denumire.Da domnule Anastasiu,va consider public un las.

Ce rost are onoarea cand prin discutii aride poti pierde smerenia?
Important este sa nu fim lasi atunci cand aparam credinta ortodoxa.

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Asa-zisa dvs dragoste nu v-a impiedicat in trecut sa criticati un aspect al doctrine calviniste,chiar nu stiti sa o faceti asa cum ar trebui.

Si ce dragoste avem cand iubim doar pe cel ce ne lauda sau pe cel ce ne da dreptate?
Am mai scris cred ca de vreo 10 ori despre asta, daca spui adevarul nu inseamna ca nu iubesti pe nimeni, dimpotriva. Daca cineva spune ca doctrina calvina nu e la fel cu cea ortodoxa sau ca e gresita inseamna ca uraste? Asadar cine se duce la un hindus sau la cineva din alta credinta si ii spune de Iisus si ca evident credinta lui e cumva gresita inseamna ca il uraste pe acela? Dar calvinii nu au facut asta si s-au dus sa le vorbeasca de crestinism si altora?
Sincer, mie mi se pare fara nicio logica.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Suntem educati intr-un spirit diferit domnule Anastasiu.Noi am fost invatati ca atunci cand criticam ceva sa fim gata,ca niste barbati,sa stam in fata celor ce vor dori sa ne conteste opinia.Chiar si daca suntem considerati pasibili de judecata pentru ,,pentru prostie şi lipsă de interes.".Nu cred ca argumentele dvs vizeaza matuirea sufletului meu si oricum v-as fi recomandat sa aveti mai intai grija de a dvs.Veti da socoteala la fel ca si mine si exceptand situtia in care va considerati deja mantuit atunci mai aveti serios de lucru la izbavirea dvs.Si la sinceritate.

Asa-zisa dvs dragoste nu v-a impiedicat in trecut sa criticati un aspect al doctrine calviniste,chiar nu stiti sa o faceti asa cum ar trebui.Atunci nu ati invocat predici in ,,desert" ci ati fost chiar pasional in argumentatie.Problema de nuanta si de despatimire probabil.Nu va amenint cu nimic,onoarea ar fi trebuit sa va traga un semnal de alarma dar cred ca a facut diabet de atata dragoste,cu privire la a carei sinceritate am seriose si legitime dubii.

Si mai ciudat,desi eu ar trebui sa nu citez din vechi scrieri,si ar trebui sa spun doar ,,din inima"ceea ce cred dvs in schimb va puteti ajuta de Scriptura.Sa stau cat mai aproape de dvs ca sa tintiti mai bine sau sa trag eu primul si in sus?Daca imi ingaduiti macar un zambet ironic atunci cu siguranta ca voi face in asa fel incat sa ratez tinta.Sa-i calci unuia in picioare credinta si apoi sa-l chemi la agapa de cuvinte seamana cu un asasinat unde asasinul scrie versuri de dragoste la capatiul mortului.Frumos dar de atata ras se zbate ipocrizia-n chinuri.Citatele biblice date de dvs le-as fi comentat cu mare interes in acel dialog clarificator tinand cont de faptul ca invocati ruperea din context.Anuntati-ma daca se schimba situatia.

Va las o scena istorica dintr-un film.Sunt convins ca veti sesiza mesajul din ea.Sunt dezamagit,asa ceva este lipsit de onoare.Poate aici a murit definitiv.La noi nu.Puteti invoca ce doriti.Pentru comportamentul dvs noi avem o singura denumire.Da domnule Anastasiu,va consider public un las.

Perfect de acord, frate!!!

[anita]

În prealabil postat de Scotland The Brave

S

Asa-zisa dvs dragoste nu v-a impiedicat in trecut sa criticati un aspect al doctrine calviniste,chiar nu stiti sa o faceti asa cum ar trebui.Atunci nu ati invocat predici in ,,desert" ci ati fost chiar pasional in argumentatie.Problema de nuanta si de despatimire probabil.Nu va amenint cu nimic,onoarea ar fi trebuit sa va traga un semnal de alarma dar cred ca a facut diabet de atata dragoste,cu privire la a carei sinceritate am seriose si legitime dubii.

Sfintii parinti ne indeamna sa uram pacatul sau pe cel care greseste si nu pe pacatos.Nu vad nimic rau a critica o credinta care a aparut din protestantism ,nici macar din ortodoxie.
Protestantism=a protesta
"Asa-zisa dvs dragoste"
Ce va face sa credeti ca e vorba de fatarnicie ?
Parintele Nicolae Steidhart vorbea despre o increderea totala in cei de langa noi pe care orice crestin trebuie sa o aiba.
Am scris in urma ultimei postari a lui Theodor ,eu ca ortodoxa nu sunt de acord.

[Mihai36]

Increderea si credinta pot fi sau nu pina la capat identice.
Increderea ar trebui sa aibe si suport real adica cei in care ai incredere sa merite increderea deci sa nu fie o incredere oarba -credulitate.
La fel si credinta una este credinta din convingere si alta este credinta bazata pe certitudine.
Increderea este deasemenea si o componenta a simtului inimii , poti sa nu cunosti un om dar sa simti pur si simplu ca ai incredere in el.
Acest simt al inimii laolalta cu alte simturi (pudoarea , respectul , etc) formeaza simtirea omului - cel care il face pe om sa fie simtitor si nu nesimtitor.

Insa un verset spune "Blestemat sa fie cel care se increde in oameni" .
Asta ce inseamna? ca automat trebuie sa nu avem incredere in nimeni sau intro anumita categorie de oameni cumva dupa un sablon al categoriilor dinainte stabilit?

Deci care este limita pina la care sa avem incredere in oameni?

[anita]

"Blestemat sa fie cel se increde in oameni"
Si aici faptul ca interpretati Scripturile dupa cum va taie capul nu dupa spusele sfintilor parinti sau macar sub influenta Sf.Duh care ar trebui sa fie cu d-voastra.
Aici inseamna sa nu ne punem nadejdea in oameni ci in Dumnezeu.
Omul e schimbator ,par.Petroniu de la sf.Munte spunea ca patimile din om sunt schimbatoare.
Eu am vorbit de increderea sau girul pe care ar trebui sa il acordam aproapelui ,calitate a celor cu inima curata ,cum spune la Fericiri.
Daca omul a spus ca are iubire de ce sa nu il credem?
Daca Hristos ne indeamna sa ne iubim dusmanii cu atat mai simplu este sa ii iubim pe cei care nu ne fac rau .
Daca am incredere si sunt pacalit ,cine este in pierdere?
Deci sa ii credem si pe cei fatarnici pana la proba contrarie.
Poate asa se vor rusina si se vor schimba.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Suntem educati intr-un spirit diferit domnule Anastasiu.Noi am fost invatati ca atunci cand criticam ceva sa fim gata,ca niste barbati,sa stam in fata celor ce vor dori sa ne conteste opinia.
Va las o scena istorica dintr-un film.Sunt convins ca veti sesiza mesajul din ea.Sunt dezamagit,asa ceva este lipsit de onoare.Poate aici a murit definitiv.La noi nu.Puteti invoca ce doriti.Pentru comportamentul dvs noi avem o singura denumire.Da domnule Anastasiu,va consider public un las.

N-aţi înţeles mesajul. Nu sunt împotriva discuţiilor cu citate din Sfânta Scriptură ci împotriva discuţiilor cu duh bătăios. Doresc, dacă puteţi, să discutăm pe tema predestinării numai cu citate din Sfânta Scriptură, dacă doriţi, dar fără ton gen onoare, răzbunare, victorie, asasinat, care pe care etc. În nici un caz nu este constructiv.
Dumneavoastră v-aţi supărat că eu nu înţeleg calvinismul iar eu vă răspund: calvinismul cui nu l-am înţeles? Există la dvs. la protestanţi moda ca fiecare cititor al Bibliei să o interpreteze, ca un papă infailibil şi fiecare să înţeleagă altceva, desigur superior celuilalt. Sunt convins că Jean a crezut altfel decât dumneavoastră şi ca atare degeaba îl combat pe el când eu nu ştiu cum credeţi dumneavoastră.

Iar în privinţa laşităţii ar însemna să plec de aici şi să nu vă răspund. Dar iată stau de faţă să discutăm. Dumneavoastră până acum aţi părăsit terenul discuţiilor de 3 ori şi aţi intervenit când mă resemnasem că nu putem avea dialog. De altfel, dacă doriţi, vă invit la mine acasă pentru o agapă adevărată, vă invit la masă şi la discuţii autentice din Sfânta Scriptură. Tocmai am avut astfel de dicuţii cu o martoră a lui iehova şi cu un fost papist actual budist. Comun la ei era o sinceritate a căutărilor adevărului. Oare dumneavoastră o aveţi?


Să fac şi un mic început, dar vă reamintesc, dacă părăsiţi tonul dragostei şi iar folosiţi praf de puşcă voi întrerupe definitiv discuţiile. Nu-mi place să discut în deşert despre Tainele Duhului Sfânt.

De pildă ne-aţi dat două citate ca să susţineţi ceea ce înţelegeţi dvs. prin predestinare. Eu am să le completez cu cele din jurul lor:


I.Tim.4:1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
I.Tim.4:2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
I.Tim.4:3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
I.Tim.4:4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
I.Tim.4:5. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
I.Tim.4:6. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat;
I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
I.Tim.4:8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
I.Tim.4:9. Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea,
I.Tim.4:10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
I.Tim.4:11. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
I.Tim.4:12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
I.Tim.4:13. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură.
I.Tim.4:14. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor.
I.Tim.4:15. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.
I.Tim.4:16. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă.

Se spune că toată făptura lui Dumnezeu este bună, dacă este bună cum aşadar să fie vreuna predestinată la iad. Oare din făpturi nu fac parte şi oamenii, ei sunt nefăcuţi? Sau poate şi iadul este pentru cei buni.

Hristos este aşadar Mântuitorul tuturor oamenilor în virtualitate. Se spune mai ales al credincioşilor nu pentru că i-ar mântui pe necredincioşi ci pentru că numai ei primesc darul mântuirii fiincă numai ei îl vor. Îl lasă pe Hristos să-l actualizeze în ei. Ceilalţi nu vor şi de aceea merg în iad, care este locul celor ce refuză veşnic mântuirea.

La sfârşit Sfântul Apostol Pavel îl îndeamnă pe Sfântul Apostol Timotei să ia aminte ca să se mântuie şi pe el şi pe cei ce îl ascultă. Dacă oricum ar merge la iad sau la rai ce rost ar mai avea luarea aminte şi învăţătura? Zadarnice ar fi că n-ar modifica nimic din hotărârea lui Dumnezeu!

În acelaşi capitol aşadar se spune că Dumnezeu este mântuitorul tuturor dar totuşi oamenii se mântuie şi pe ei înşişi şi pe alţii. Calvinismul rămâne perplex la aceasta. Cum să se mântuie oamenii singuri?

Numai Ortodoxia care ia toate Contradicţiile părute din Sfânta Scriptură şi le explică în Duhul Sfânt, (pentru că nu poate fi adevărat doar ce ne convine din Biblie ci totul ca un întreg) a explicat corect: sinergia. Omul nu poate face nimic fără Dumnezeu dar nici Dumnezeu nu poate face nimic cu mântuirea lui dacă aceasta nu se învoieşte. Depinde la fel de mult şi de Unul şi de altul ca să ne mântuim. Cum Dumnezeu vrea ca toţi să ne mântuim înseamnă că decizia finală este a omului să primească sau nu darul. Altfel nici n-ar fi pedepsit în iad omul dacă vinovat ar fi Dumnnezeu că la predestinat acolo. Ar însemna că Dumnezeu este nedrept. Să nu fie în veac! Dar în acelaşi timp dacă cel ce decide de vrea sau de nu vrea este omul, acesta însă nu poate să se mântuiască singur pentru că mântuirea este îmbrăţişarea lui Dumnezeu şi doar Acesta ca un Atotputernic îl poate smulge din iad pe neputinciosul om. Acesta este Adevărul Omul nu poate face nimic ca să se mântuiască decât să se învoiască să fie mântuit de Dumnezeu iar Dumnezeu face totul ca Să-i mântuiască pe toţi mai puţin să-i oblige, pentru că nu vrea din dragostea de a-i vedea desăvârşiţi dumnezei după har, desăvârşiţi liberi. Mântuirea fiind asemănarea cu Dumnezeu dacă omul ar fi silit să se mântuiască n-ar mai fi asemenea cu Dumnezeu pe Care nu-L poate constrânge nimeni şi nimic. Tocmai ca să-i facă pe oameni asemenea Lui i-a făcut atât de minunaţi încât să nu-i poată constrânge nici satana cu tot iadul nici alţi oameni şi nici măcar El Însuşi. De aceea şi ajung în iad sau rai pentru că este rodul libertăţii lor de a decide.

I.Tim.2:3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
I.Tim.2:4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
I.Tim.2:5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
I.Tim.2:6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
I.Tim.2:7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
I.Tim.2:8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
I.Tim.2:9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
I.Tim.2:10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.


Vezi că S-a dat Hristos preţ de răscumpărare pentru toţi, că noi nu putem aduce nimic ca să ne răscumpărăm, noi nu putem decât doar ca să acceptăm (dacă vrem) darul (iar nu să-l merităm, că nimeni nu merită un asemenea dar, noi toţi suntem datori să facem ce facem) adică să zicem da prin primirea Credinţei şi Adevărului (= Ortodoxie) propovăduite de Sfântul Apostol Pavel, fără şovăială, prin rugăciune şi fapte bune.

Aşadar ca să nu vorbim în deşert, ne spuneţi şi nouă ce credeţi dumneavoastră prin predestinare, să aflăm şi noi cum este confesiunea numită scotlandism?