Pacatul

[George.m]

"Pacatul se naste asa, ca diavolul ispiteste pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si ii arata inceputul pacatului, iar omul intra in vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se indulceste si il primeste" (Marcu Ascetul, Despre cei ce cred ca se indrepteaza din fapte, in Filocalia I).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Pacatul se naste asa, ca diavolul ispiteste pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si ii arata inceputul pacatului, iar omul intra in vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se indulceste si il primeste" (Marcu Ascetul, Despre cei ce cred ca se indrepteaza din fapte, in Filocalia I).

Important sa nu deznadajduim in lupta cu pacatul , sa nu ne predam , sa nu ne consideram invinsi , chiar si in clipele cele mai grele ale vietii noastre . Lupta cu pacatul , draga George , este continua , caci nu pot spune ca azi am biruit raul , si maine sa stau linistit fara pasare , caci ispititorul are si acest viclesug al sau sa-ti dea impresia ca l-ai invins si s-a departat de tine . Toata speranta si increderea sa ne-o punem in Dumnezeu , caci El este izbavitorul nostru , chiar daca uneori avem impresia ca ne-a parasit , dar El nu-si paraseste faptura niciodata !
Citeam de curand din Sfantul Chiril al Ierusalimului , si mi-a ramas un pasaj in minte care suna cam asa : " Pacatele tale nu vor birui vreodata marirea milostivirii lui Dumnezeu . Ranile tale nu vor depasi niciodata puterea lui tamaduitoare . Doar daruieste-te Lui prin credinta , marturiseste-ti patima , graieste si tu impreuna cu profetul David:
<<Marturisi-voi faradelegea mea Domnului>> , si atunci va urma ceea ce spune in continuare acelasi stih:
<<Si Tu , Doamne , ai iertat nelegiurea pacatului meu >>

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Important sa nu deznadajduim in lupta cu pacatul , sa nu ne predam , sa nu ne consideram invinsi , chiar si in clipele cele mai grele ale vietii noastre . Lupta cu pacatul , draga George , este continua , caci nu pot spune ca azi am biruit raul , si maine sa stau linistit fara pasare , caci ispititorul are si acest viclesug al sau sa-ti dea impresia ca l-ai invins si s-a departat de tine . Toata speranta si increderea sa ne-o punem in Dumnezeu , caci El este izbavitorul nostru , chiar daca uneori avem impresia ca ne-a parasit , dar El nu-si paraseste faptura niciodata !
Citeam de curand din Sfantul Chiril al Ierusalimului , si mi-a ramas un pasaj in minte care suna cam asa : " Pacatele tale nu vor birui vreodata marirea milostivirii lui Dumnezeu . Ranile tale nu vor depasi niciodata puterea lui tamaduitoare . Doar daruieste-te Lui prin credinta , marturiseste-ti patima , graieste si tu impreuna cu profetul David:
<<Marturisi-voi faradelegea mea Domnului>> , si atunci va urma ceea ce spune in continuare acelasi stih:
<<Si Tu , Doamne , ai iertat nelegiurea pacatului meu >>

Frumoase cuvinte! Intr-adevar, luptam cu pacatul pana la ultima suflare. Bine e ca cel ce sta, sa aiba grija sa nu cada, dupa cum citim in Scriptura; iar cel ce a cazut, sa-L strige cu putere pe Dumnezeu pentru a-l ridica.

Nu-L suparam atat de mult pe Dumnezeu pentru faptul ca suntem pacatosi, cat pentru acela ca nu vrem sa ne pocaim.
Nu exista boala pe care Dumnezeu sa nu o poata vindeca. Nu exista mort pe care Hristos sa nu-l poata invia.

E minunat ca Dumnezeu nu se scarbeste de noi, oricat de intinati sufleteste am fi. El nu ne intoarce spatele, oricat de multa rautate am acumula intru noi. Intr-o clipa ne poate da mantuirea. Intr-o clipa ne poate darui viata cea adevarata. Dar cu o conditie: sa ne dorim si noi asta.

Unele pacate sunt mari si le marturisim cu usurinta. Daca nu ni le amintim noi, ni le amintesc altii... Dar exista si pacate finute, de care nici nu ne dam seama si, daca nu cercetam un indreptar de spovedanie, nici nu ne dam seama ca am pacatuit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Unele pacate sunt mari si le marturisim cu usurinta. Daca nu ni le amintim noi, ni le amintesc altii... Dar exista si pacate finute, de care nici nu ne dam seama si, daca nu cercetam un indreptar de spovedanie, nici nu ne dam seama ca am pacatuit.

Am cumparat de mult un astfel de indreptar , ce continea cam 400 de "abateri ", sa le spun astfel . Am stat eu cumintel , am citit , si am zis : " sa incep a le incercui , ca de sa nu le uit".Am tot incercuit , si iar am incercuit , si la final am constatat ca totul era invaluit in cerculete , peste cerculete ! Mai , mi-am zis , sa mai tai din cerculete , ca-i prea de tot ! Dar , vai , de mai zaboveam nitel , pe toate le incercuiam !
Acum , nu stiu ce sa spun , dar grea e contabilizarea asta , adica nici prea , prea , dar nici , foarte , foarte . . . Sa ne ierte Dumnezeu pe toti ! Amin!+

În prealabil postat de cristiboss56

Am cumparat de mult un astfel de indreptar , ce continea cam 400 de "abateri ", sa le spun astfel . Am stat eu cumintel , am citit , si am zis : " sa incep a le incercui , ca de sa nu le uit".Am tot incercuit , si iar am incercuit , si la final am constatat ca totul era invaluit in cerculete , peste cerculete ! Mai , mi-am zis , sa mai tai din cerculete , ca-i prea de tot ! Dar , vai , de mai zaboveam nitel , pe toate le incercuiam !
Acum , nu stiu ce sa spun , dar grea e contabilizarea asta , adica nici prea , prea , dar nici , foarte , foarte . . . Sa ne ierte Dumnezeu pe toti ! Amin!+

Pe aceasta tema am citit o istorioara. Un calugar athonit era bucuros ca nu mai face pacate si i-a spus aceasta altui calugar mai experimentat. Desigur cel dintai s-a gandit ca nu mai face pacate mari. Cel de-al doilea i-a atras atentia ca si pacatele mici, cat boabele de nisip, pot innegri haina Botezului, de aceea i-a spus:
,, - Nisipul, frate, nisipul!"

[George.m]

E mare lucru ca omul sa isi vada propriile pacate, mari si mici. Vederea acestora e primul pas spre descotorosorea de ele, e inceput al pocaintei.

"Fericit esti, frate, daca simti peste tot ca ai pacate. Caci cel ce le simte, fara indoiala ca se si scarbeste de ele si se desparte de ele. Si a le simti si a cere ajutorul de la Parinti prin Rugaciunile lor catre Dumnezeu pentru a se izbavi de ele si de chinurile vesnice ce asteapta pe om pentru ele, e o parte a pocaintei" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrieri duhovnicesti, raspunsul 498, Filocalia XI).

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Pe aceasta tema am citit o istorioara. Un calugar athonit era bucuros ca nu mai face pacate si i-a spus aceasta altui calugar mai experimentat. Desigur cel dintai s-a gandit ca nu mai face pacate mari. Cel de-al doilea i-a atras atentia ca si pacatele mici, cat boabele de nisip, pot innegri haina Botezului, de aceea i-a spus:
,, - Nisipul, frate, nisipul!"

Asa-i , caci pe cele marunte nu le mai socotim , din obisnuinta , ni se par firesti repetandu-le la nesfarsit ! Pai , clevetirea , o minciunica mica , scapa orice muritor , si atunci ni se par firesti astfel de "mici" pacate , uitand ca tocmai din ele se nasc cele mari !