Citatul din Biblie care v-a marcat viata

Matei
Capitolul 6
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.

8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

,,De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni."(II Petru 1:5-7)

Ioan 3:16

'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'

Iisus a zis: 'Pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.

Filipeni 4:13 ? 'Pot totul in Hristos, care ma intareste.'

[delia31]

„Adânc pe adânc se cheamă în vuietul cascadelor Tale;
toate talazele şi valurile Tale au trecut peste mine” Psalm 41, 7


Iar pentru a da la o parte valul sugerat de simbolul cascadei, transpus mutatis mutandis asupra starilor sufletesti, iata si talcuirea facuta de Mitropolitul Bartolomeu:
„Grandioasă, superbă imagine-simbol a tuturor relelor ce s'au abătut asupra psalmistului. Încercările la care Dumnezeu îl supune pe om îl ajută pe acesta să-şi cunoască propriile profunzimi. Mai mult, aşa cum într'o cascadă apa de deasupra pragului se prăvăleşte în străfundul celei de jos, sfredelind-o şi răscolind-o, tot astfel, prin suferinţă, adâncurile lui Dumnezeu se năpustesc în acelea ale omului, ajutându-l să I le cunoască şi să şi le cunoască.

7.Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8.De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9.De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10.Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
11.Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu".
12.Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
13.Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
14.Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15.Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. (Ps. 138)