Urgia economica

[AlinB]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cea mai importantă previziune pe care Marx a încercat să o susţină cu teoria sa economică este cea referitoare la inevitabilitatea dispariţiei capitalismului, fie ca urmare a tendinţei seculare de scădere a ratei profitului (tendinţă care nu s-a confirmat niciodată), fie ca urmare a contradicţiei între acumulare/producţie şi consum. Întrucât salariile sunt menţinute la nivel de subsistenţă, susţine Marx, creşterea producţiei depăşeşte capacitatea de consum a maselor şi apare "criza de supraproducţie" care eventual va duce la căderea capitalismului.Teama de consecinţele unei asemenea situaţii a făcut ca autorităţile să intervină din nou prin injectarea masivă de bani în sistem. Cu mici variaţii, astfel de politici au fost aplicate în majoritatea ţărilor lumii, iar consecinţele le cunoaştem: au fost evitate multe falimente mai mici cu preţul ajungerii la falimente naţionale."

Da, asa este, traim o criza de supraproductie, profitul acumulat de-a lungul timpului (inclusiv din venituri salariale) nu mai poate fi re-investit pentru ca pur si simplu piata este prea "inghesuita".

Si solutia politica/economica care ar putea fi?

[DragosP]

În prealabil postat de AlinB

Si solutia politica/economica care ar putea fi?

Transformarea în realitate a zicalei "nu te întinde mai mult decât îţi e plapuma".
Dar nu se poate, sau eu cel puţin, sunt pesimist.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de DragosP

Transformarea în realitate a zicalei "nu te întinde mai mult decât îţi e plapuma".

Eu văd invers: cu cât datoria creşte, cu atât cheluielile sunt mai nebuneşti. Bugetele sunt tot mai deficitare, în loc să fie mai excedentare.

A comanda statui de milioane de euro în mijlocul târgului este o cheltuială nebunească. A comanda pasaje de tip "Basarab", oricât de reuşite tehnic şi artistic, e o cheltuială nebunească. A moderniza fregate de război e o altă cheltuială nebunească pentru o ţară în criză. Când undeva în corp se petrece o hemoragie importantă, are loc un fenomen numit de fiziologi "centralizarea circulaţiei". Adică, printr-un mecanism complicat, sângele, atâta cât mai e, este îndreptat spre acele organe fără de care viaţa nu e cu putinţă. Un tată de familie care, aflat în situaţie de a nu fi sigur pe mâncarea copiilor, împrumută de la bancă spre a-şi împodobi pereţii cu tablouri ar fi socotit neînţelept, ba chiar nu tocmai întreg la minte.

De unde concluzia: oamenilor politici le lipseşte adrenalina. Înţelepciunea. Parcă şi-au pierdut minţile.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De unde concluzia: oamenilor politici le lipseşte adrenalina. Înţelepciunea. Parcă şi-au pierdut minţile.

... responsabilitatea, viziunea pe termen lung. Mai bine spus, sunt interesaţi de ceea ce se va întâmpla pe termen scurt şi, mai ales, ce li se va întâmpla lor. La noi e prea amestecat economicul cu politicul, acţiunile politice fiind de prea multe ori determinate de interese economice de grup.
Pe de altă parte, clasa politică ne aparţine şi suntem responsabili cu toţii pentru politicienii pe care-i avem. Nu numai pentru că i-am ales (poate n-aveam de unde), dar şi pentru că le facem jocul, pentru că acceptăm situaţia şi ne conformăm, devenind noi înşine corupţi (dacă toţi fură...).

Nu văd altă soluţie la descompunerea care se accentuează tot mai abrupt, decât refuzarea compromisului de către noi. Dacă lumea se prăbuşeşte din pricina lăcomiei, a speculatorilor, a evaziunii fiscale, a şmecheriilor şi hoţiilor, a succesului bazat pe mită şi servicii reciproce, să refuzăm cu toţii să participăm la această prăbuşire, să nu facem noi compromisuri.

Nu putem schimba lumea decât schimbându-ne pe noi.

[DragosP]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu văd invers: cu cât datoria creşte, cu atât cheluielile sunt mai nebuneşti. Bugetele sunt tot mai deficitare, în loc să fie mai excedentare.

Foarte de acord cu tine. Eu spuneam ce cred că ar trebui făcut, nu vorbeam de realitate.

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu putem schimba lumea decât schimbându-ne pe noi.

De acord, trebuie să aşteptăm "cuminţi" atingerea masei critice.

În prealabil postat de DragosP

De acord, trebuie să aşteptăm "cuminţi" atingerea masei critice.

Nu sunt pentru o cuminţenie bleagă. Dar nu cred în revolte. Revoltă faţă de cine? Nu ne-am revoltat o dată, în '89? Ce am pus în locul celor schimbaţi? De fapt, chiar i-am schimbat? Şi dacă i-am schimba pe actualii, de unde am lua alţii mai buni, incoruptibili, care să aibă valori, cărora să le pese de poporul pe care-l au în grijă? De unde, dacă societatea aşa îi formează?

Dacă totul e stricat în lume, nu ne rămâne decât să ne despărţim de ea; dar nu să plecăm în pustie, zic eu, ci să-i refuzăm doar relele, urâciunea, păcatul şi denunţând răul.

Câţi, oare, atunci când am văzut hoţii, şmecherii, corupţie le-am denunţat? Ba mai mult, nu numai că am închis ochii, dar poate am consimţit şi noi să corupem sau să ne lăsăm corupţi. Şi acum ne înecăm cu toţii în mizeria pe care am tolerat-o.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A comanda statui de milioane de euro în mijlocul târgului este o cheltuială nebunească. A comanda pasaje de tip "Basarab", oricât de reuşite tehnic şi artistic, e o cheltuială nebunească. A moderniza fregate de război e o altă cheltuială nebunească pentru o ţară în criză. Când undeva în corp se petrece o hemoragie importantă, are loc un fenomen numit de fiziologi "centralizarea circulaţiei". Adică, printr-un mecanism complicat, sângele, atâta cât mai e, este îndreptat spre acele organe fără de care viaţa nu e cu putinţă. Un tată de familie care, aflat în situaţie de a nu fi sigur pe mâncarea copiilor, împrumută de la bancă spre a-şi împodobi pereţii cu tablouri ar fi socotit neînţelept, ba chiar nu tocmai întreg la minte.

Eu stiu un oras unde acum se pun borduri de miliarde si se paveaza cu dale strazi si alei, chiar marginale la o adica.
In timp ce primaria isi plateste salariile angajatilor din imprumuturi in banca.

Probabil este ultima hotie si cu banii care ii vor strange spera sa se puna la adapost de ce va urma.

În prealabil postat de AlinB

Da, asa este, traim o criza de supraproductie, profitul acumulat de-a lungul timpului (inclusiv din venituri salariale) nu mai poate fi re-investit pentru ca pur si simplu piata este prea "inghesuita".Si solutia politica/economica care ar putea fi?

Stii melodia aceea a lui Marginean ,,Ecaterina"? Se zice acolo,,Ecaterino, vedeate-as moarta,Cu dric la poarta si cai mascati.":)Mergem spre asa ceva.Aline ce e putred va putrezi prietene.Poti sa carpesti cum vrei tu da tot va putrezi.

Solutii,teoretic,exista.Practic nu exista pentru ca ar inseamna o schimbare radicala a modului cum gandim,cum traim iar omul,singur,nu este capabil de asa ceva.Prin urmare ceva trebuie sa dispara ca altceva sa renasca.Un cer nou si o lume noua.Asta a expirat.Cam din toate punctele de vedere.A nu se intelege ca am o tendinta apocaliptica,sunt doar un cinic ratacit prin spatiu si timp :) Lumea va iesi in continuare din case,soarele va straluci,viata va merge inainte,cu sau fara probleme si aparent totul pare sa curga precum pe Donul linistit.Asa credem noi dar momentul cand vom fi fierti in propriul suc se apropie :)

[AlinB]

Ca un exercitiu de gandire, daca e sa se faca ceva, ce s-ar putea face?
Solutia cea mai apropiata de realitate, nu ceva utopic gen "sa renuntam la bani" sau mai stiu eu ce de genul asta.

Si inca o intreabare..aia mari de sus stiu spre ce ne indreptam si fara doar si poate nu au sa spuna, oare deja stiu ce o sa urmeze si se afla in plan, sau sunt spectatori la catostrofa fata de care ei sunt bine aranjati?

Stii, pe undeva e normal, daca stai sa te gandesti bine, n-a fost nici o generatie care sa nu aiba problemele ei, mai mult sau mai putin apocaliptice..

În prealabil postat de AlinB

Ca un exercitiu de gandire, daca e sa se faca ceva, ce s-ar putea face?
Solutia cea mai apropiata de realitate, nu ceva utopic gen "sa renuntam la bani" sau mai stiu eu ce de genul asta.

Si inca o intreabare..aia mari de sus stiu spre ce ne indreptam si fara doar si poate nu au sa spuna, oare deja stiu ce o sa urmeze si se afla in plan, sau sunt spectatori la catostrofa fata de care ei sunt bine aranjati?

Stii, pe undeva e normal, daca stai sa te gandesti bine, n-a fost nici o generatie care sa nu aiba problemele ei, mai mult sau mai putin apocaliptice..

Si daca totusi suntem martorii unui diabolic plan de ruinare a lumii?Ar mai conta pentru el,porcul din Ferma Animalelor, daca stii cand va fi cu exactitate sfarsitul daca stii ca este doar o problema de timp?Unul bogat isi va petrece ultimele clipe cat mai placut,sampanie si femei eventual,si dupa el potopul.Stie sau macar bauieste ce va urma si prin urmare traieste clipa.Nu a fost acest sloganul drog al tuturor?Poti sa faci totul,traieste clipa,esti liber,nu ai limite,crezi in tine.Au sunat bine nu,aceste cantece de sirena.Nu multi dintre noi am crezut in asta,in noi si nu in EL? Daca fiecare s-ar uita cu atentie inauntrul sau,dincolo de micii sai idoli si micile mizerii cotidiene,ce ar vedea?Nu suntem chiar noi produsul acestei lumi?Sa o numim lume sau iluzie de balci?Daca totul a fost o iluzie,financiar cam asa arata,si noi suntem copii iluziei cum ne numim?

Am vazut la telvizor cum oamenii se tarau pe coate in curtea unei bisericii.Nu stiu daca este suficient.Sau poate ar trebui sa facem toti asta,un public si crancen exercitiu de penitenta.In sac,cu cenusa in cap.La propriu.,,Frate,iarta-ma ca ti-am gresit".,,Lasa-ma domnule,esti nebun,nu te cunosc".,,Ba da frate,ma cunosti.Cand ma uit in oglinda te vad pe tine si tu pe mine.Te urasc sincer,iarta-ma ca nu pot sa fiu bun,eu nu pot si nu vreau sa impart nimic cu tine.".Am citit azi o cronica despre Caravaggio.Sa vezi cat de bine ni-se potriveste tuturor

,,Pictorul răscolitor al urâţeniei, coborând marile subiecte în noroiul mediilor sordide,băiatul rău”, scandalagiu, care umbla mereu înarmat cu sabia, asasin, fugar, homosexual notoriu sau artistul de geniu din galeria damnaţilor, un ins care poartă cu sine un blestem inexplicabil, un destin tragic acoperit finalmente de mister? Inventatorul clarobscurului şi primul care abuzează de acest procedeu, devenind propriul său manierist, un individ cu gustul unui realism sumbru, ieşit parcă din obscuritatea cavernei, un aventurier fluturându-şi mantia pătată între două secole ambigue stilistic? Un executant de geniu, eminamente manierist, căruia o posteritate târzie i-a atribuit un soclu greu de imaginat? Toate acestea sunt plauzibile în cazul lui Michelangelo Merisi da Caravaggio, zis Caravaggio, omul care exprimă cel mai exact în arta sa temperamentul violent şi spaima fugarului care se ascunde în unghere întunecoase pentru a nu fi descoperit. O spaimă subconştientă, teribilă pare a se revărsa din cele mai multe tablouri ale sale.

Aceste chipuri par a se zămisli în întuneric, pentru ca o lumină crudă să cadă brutal, neaşteptat peste ele, trimisă parcă de un reflector pe scena de teatru. De aici dramatismul sporit al compoziţiilor sale, o atmosferă mistică fără îndoială, dar tratată cu un fel de radicalism „teatral” nemaiîntâlnit. Dincolo de tehnica propriu-zisă şi de studiul excepţional al dinamicii, de mişcarea şi ea adesea surprinzătoare, se presupune un suflet chinuit, pândit în permanenţă de pericole neştiute, gata să se ascundă şi să fugă."

Aline,nu este o imagine a noastra,a lumii noastre?Scriu numai prostii,mai am putin si ajung un respectabil stalp de cafenea :)