problema mea...

[adrian010155]

În prealabil postat de soulonfire

Buna ziua.Nu imi doresc nici pe departe sa va incarc cu prblemele mele si pe dumneavoastra,insa acest forum mi s-a parut apt in a-mi raspunde la anumite framantari ale mele.Imi cer iertare daca va iau din timpul dumneavoastra,sunteti liberi sa treceti peste acest post iar eu va multumesc inca de pe acum ca aveti rabdare sa cititi.Ma simt de cele mai multe ori respinsa,sau pur si simplu ignorata...simt ca atrag repulsie si am momente cand imi provoc si mie asa ceva.Problema mea nu este de ieri,de azi...este dintotdeauna.Am impresia ca toata lumea,daca nu ma uraste,ma ignora...ori de cate ori incerc sa ma apropii de cineva se termina extrem de prost.M-am obisnuit sa iau vina asupra mea de cele mai multe ori,sa tac atunci cand cineva glumeste pe seama mea si sa incerc sa trec peste,dar cateodata simt ca explodez...in interiorul meu,nu spun la nimeni si ma interiorizez extrem de tare.Probleme de socializare am avut de mic copil...am fost batuta de ceilalti la joaca si am tacut (asta in copilaria mea cea indepartata).In fata tatei nu am curaj sa scot un cuvant,iar cea in fata careia incerc sa ma mai impun este sora mea...am avut o perioada in care simteam ca singurul care ma iubeste este Dumnezeu si le lasam pe toate in grija Sa insa simt ca am pacatuit foarte mult si de aceea sunt pedepsita cu aceasta ignoranta si ura din partea fiecaruia...poate o iau prea personal,poate pun prea mult la suflet,dar intreb si eu,nimeni nu are nevoie de mine?...

Bucura-te!!! Lumea te uraste pentru ca te iubeste Dumnezeu. Nu renunta la fericirea vesnica pentru o satisfactie trecatoare. Putini au parte de daruri ca ale tale. Fii blanda si intelegatoare cu toti. Nu te stradui sa te faci apreciata. Contempla lumea, dar nu o judeca. Vei vedea ce interesant este.

[Kronos]

În prealabil postat de adrian010155

Bucura-te!!! Lumea te uraste pentru ca te iubeste Dumnezeu.

Deci, după spusele dvs., dacă pe un om îl iubește lumea înseamnă că nu-l iubește Dumnezeu. Aveți copii? I-ați sau îi veți învăța să se facă urâți de lumea doar pentru ca să-i știți iubiți de Dumnezeu?

Nu renunta la fericirea vesnica pentru o satisfactie trecatoare.

Lăsați judecata pe seama lui Dumnezeu. Eu ca om, n-aș trimite pe cneva în iad doar pentru că a avut mulți prieteni în copilărie.

Putini au parte de daruri ca ale tale.

Poate pentru ea e un blestem darul acesta.

Contempla lumea, dar nu o judeca. Vei vedea ce interesant este.

Va vedea cât de plictisitor e...să se arunce în niște filosofeli sterile, fără vreun rezultat concret, exceptând poate numai niște concluzii inteligente pe care nu și le dorește nimeni să le fi tras, după ce-a ajuns la ele. Eu zic că mult mai interesant e să-și trăiască viața cu stil.

Domnilor, vorbiți totuși cu o adolescentă..cu un copil. Nu-i mai dați astfel de sfaturi.. să se bucure de necazuri, că Dumnezeu o iubește dacă suferă (exact asta transmite treaba cu darurile lui Adrian) și în final, să stea pe margine și să privească doar. Ce ..., până și sfinții au ajuns la concluzia asta dupa ce-au intrat în vârsta a doua, când erau mai înțelepți, și după ce și-au trăit copilăria frumos. Și-au dat seama că e efemeră, dar și-au trăit-o și cred că și Soulonfire are dreptul la această efemeritate. Nu puteți sfătui un copil să adopte atitudinea unui pustnic. În loc să dați citate din cărți care oricum nu i se potrivesc mai bine ați sfătui-o cum să scape de timiditate.

[Natalia]

M-am regasit partial pe mine in istorisirea asta...Dupa o vara petrecuta intre 4 pereti am hotarit pur si simplu sa ies afara,la scrinciob...Chiar daca sunt mai timida cu firea,s-au apropiat alte persoane de mine si ne-am luat e vorba,mi-am facut citeva cunostinte,putine,dar inceputul e bun.Sau iti pui castile in ureche,iar cineva se apropie si intreaba curios"ce muzica asculti?".ori citesti o carte...o sa-ti faci prieteni numaidecit.zimbeste tuturor si bucurate mereu,viata se va schimba spre bine! Doamne ajuta!