"EU sunt invierea si viata"

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

o mica observatie si va las sa continuati, discutia e interesanta :) Suportul substantial al fiintelor necorporale nu poate fi descris decat prin simboluri, iar aceste simboluri pot fi si antropomorfe, nu? Moise si Pavel puteau sa se refere la omul apartinand lumii angelice (informale), ca avand infatisare omeneasca, asa cum s-au referit la el apartinand lumii formale. Zeii olimpieni, ce apartineau lumii informale, nu erau descrisi de grecii antici intr-o maniera antropomorfa? Noi reprezentam ingerii, deci tot fiinte ipostatice necorporale ce apartin lumii informale tot prin simboluri. Nu stiu ce spune Razvan Codrescu, insa pentru mine “tuncile din piele” reprezinta natura supraadaugata a omului, viata animalica, care introduce in fiinta “chipului” pasiuni ce se opun structurii “chipului” (sufletului) ca vocatie spre libertate. Daca omului a fost creat “dupa chipul si asemanarea noastra”, inseamna ca omul a apartinut lumii angelice (informale), avand un trup necorporal, prin caderea in pacat a ajuns in lumea formala (trup corporal), instinctele s-au prefacut in patimi si au introdus constrangeri in natura sa , imbracandu-l in adevarate „tunici de piele”. Pana in momentul caderii, Adam avea o stare paradisiaca, insa nu lipsita de constiinta (el se ingrijea de gradina, avea ratiune), doar asta ar fi insemnat delir etnobotanic, indiferenta totala. Decat un asemenea paradis narcotic, prefer purgatoriul catolic :) Deci teoretic, daca ar fi fost corporal se putea vedea si inainte de cadere, avea constiinta, insa el s-a rusinat dupa "cadere", cand si-a vazut corporalitatea. Inainte se misca liber prin spatiul edenic, dupa cadere a devenit incatusat in trup si a devenit constient de binele si raul in lumea formala. Eu asa percep episodul biblic al caderii,ce are si un sens alegoric, Adam a cazut (a trecut) din lumea informala(angelica) in lumea formala. Nu spun insa ca e un adevar absolut.

• Cum să fi "aparţinut lumii angelice", când omul a fost o creaţie separată de creaţia îngerilor? Evrei 2,7.
• Cum să fi fost "fiinţă necorporală", când Facerea 2,7 spune clar despre materialitatea corpului la Creaţie şi nu după confecţionarea "hainelor de piele"?

[ioanna]

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Fiinta vie, nu spune fiinta intrupata, corporala. Sufletul e si el o fiinta vie, informala, ce are o susbstanta inteligibila, fiinta pe care omul o poate descrie doar simbolic, fie si prin elemente antropomorfe, care-i sunt cunoscute. Noi oare nu reprezentam ingerii drept oameni cu aripi? e tot o descriere simbolica a lumii angelice. In fine, fiecare cu perceptia lui :) Ca veni vorba, tarana din pamant + suflu = om (trup+suflet), tot simbolic o interpretezi, supralogic, doar explicatie logica nu exista.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de ioanna

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Fiinta vie, nu spune fiinta intrupata, corporala. Sufletul e si el o fiinta vie, informala, ce are o susbstanta inteligibila, fiinta pe care omul o poate descrie doar simbolic, fie si prin elemente antropomorfe, care-i sunt cunoscute. Noi oare nu reprezentam ingerii drept oameni cu aripi? In fine, fiecare cu perceptia lui :) Ca veni vorba, tarana din pamant + suflu = om, tot simbolic o interpretezi, supralogic, doar explicatie logica nu exista.

Credinta ca omul este un fel de inger cazut in materialitate nu este deloc conforma cu invatatura ortodoxa.

Faptul ca omul primeste "haine de piele" nu inseamna ca a fost creat necorporal. Aceasta se poate vedea la trupul inviat al lui Hristos, care este in continuare trup omenesc, dar "induhovnicit", "subtiat" - cum zic Sfintii Parinti: trece prin ziduri, dar poarta urmele concrete ale ranilor. Acela este trupul omenesc, in natura sa adevarata. Hristos l-a restaurat si l-a ridicat la o duhovnicie si mai mare decat in starea paradisiaca.

[ioanna]

În prealabil postat de Lavrentiu

Faptul ca omul primeste "haine de piele" nu inseamna ca a fost creat necorporal. Aceasta se poate vedea la trupul inviat al lui Hristos, care este in continuare trup omenesc, dar "induhovnicit", "subtiat" - cum zic Sfintii Parinti: trece prin ziduri, dar poarta urmele concrete ale ranilor. Acela este trupul omenesc, in natura sa adevarata. Hristos l-a restaurat si l-a ridicat la o duhovnicie si mai mare decat in starea paradisiaca.

Va multumesc pentru explicatie, invatatura ortodoxa nu-mi e pe deplin cunoscuta. Formul si website-ul acesta ma ajuta sa-mi umplu lacunele.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de ioanna

Formul si website-ul acesta ma ajuta sa-mi umplu lacunele.

Ma bucur ca va ajuta, aceasta arata ca este o lucrare binecuvantata. Nu este chiar ca la doctor (caci doctoria se administreaza la Biserica, prin Sfintele Taine), dar seamana cu o anticamera.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Fiinta vie, nu spune fiinta intrupata, corporala. Sufletul e si el o fiinta vie, informala, ce are o susbstanta inteligibila, fiinta pe care omul o poate descrie doar simbolic, fie si prin elemente antropomorfe, care-i sunt cunoscute. Noi oare nu reprezentam ingerii drept oameni cu aripi? e tot o descriere simbolica a lumii angelice. In fine, fiecare cu perceptia lui :) Ca veni vorba, tarana din pamant + suflu = om (trup+suflet), tot simbolic o interpretezi, supralogic, doar explicatie logica nu exista.

Nu doamnă, sufletul este chiar fiinţa vie, omul întreg cu trup şi suflare de viaţă, aşa cum scrie la Carte (Facerea 2,7). "Ţărâna pământului" (Si, C, Ca, O, Fe, etc.) nu vă sugerează ceva material? Vedeţi mai sus ce zice şi părintele Lavrenţiu, că dumnealui ştie ce zice...

[Lavrentiu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu doamnă, sufletul este chiar fiinţa vie, omul întreg cu trup şi suflare de viaţă, aşa cum scrie la Carte (Facerea 2,7). "Ţărâna pământului" (Si, C, Ca, O, Fe, etc.) nu vă sugerează ceva material? Vedeţi mai sus ce zice şi părintele Lavrenţiu, că dumnealui ştie ce zice...

Va multumesc, dar nu sunt preot...

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lavrentiu

Va multumesc, dar nu sunt preot...

Mă iertaţi, eram aproape sigur. Oricum, din postările dumneavoastră emană aşa o înţelepciune cu autoritate...

[Mihai36]

Intradevar s-a divagat prea mult din dorinta de a cauta noduri in papura celuilalt.
Esenta discutiei ramine topicul.

Asadar avem in discutie mai multe concepte: Iisus, viata, moarte, inviere, Judecata.
Judecata fiindca invierea are legatura cu Judecata. Unii invie, altii abia dupa miile de ani si altii nu.
Judecata se face dupa Lege iar ea trebuie sa se afle in caracterul nostru rezultat in urma faptelor, atitudinilor, trairilor si binecuvintarilor.
Deci Iisus ne ajuta in privinta Legii deci a caracterului nostru iar asta inseamna ca El, Trupul sau si Singele Sau reprezinta in primul rind modelul divin al caracterului ideal. Cu cit noi avem un caracter si o stare cit mai buna de pirificare a lui cu atit manifestam in noi dumnezeirea.

In al doilea rind El a venit sa aduca iertarea in toate formele ei probabil inclusiv in caracterul nostru intro oaecare masura - deci se poate spune ca El intruchipeaza iertarea ca principiu divin. Insa dincolo de acest lucru oamenii trebuie sa creada in El ca sa Il urmeze prin viata lor spirituala ca sa Il asimileze in caracterul lor -aici oile pierdute sint vizate cu precadere.

Deci cind El spunind aceste lucruri nu se refera la o favorizare nemeritata a crestinului (numit asa doar ca a crezut si atit) comparativ cu alt credincios ci la toti oamenii chiar si cei necredinciosi care prin caracterul lor Il manifesta.
In primul rind trebuie sa credem in acest ideal de perfectiune- necesar inca de pe acum- apoi in iertare -iertare care ne absolva greselile inerente datorate insuficientei caracterului nostru si a incecarilor grele ale acestei epoci despre care s-a profetit in vechime -iertare care ne permite sa fim iertati daca caracterul nostru a fost stirbit -iertati prin refacerea lui la forma intiala continuind cu cizelarea lui pe mai departe pina la desavirsirea deplina, treapta cu treapta.
Cu cit omul prin caracterul lui manifesta mai multa iertare (asupra faptelor celorlalti si asupra faptelor proprii) cu atit este un canal de manifestare a iertarii divine asupra sa si asupra oamenilor- fie ca acest lucru este institutionalizat fie ca nu.
Mesia inseamna Salvator.
Iisus este Hristosul fara nici un dubiu insa poate este mai mult decit atit.("Daca M-ati vazut pe Mine ati vazut pe Tatal. Cum intrebi tu arata-ne pe Tatal?"
Insa ce este Hristosul? Este Fiul dar care este natura Sa intrinseca? care Ii sint caracteristicile si esenta?
Grecii au numit Logos. VT si chiar si Vedele numeste ca fiind Cuvintul.
Cit de mult cuprinde Logosul din idealul desavirsiri noastre omenesti si cit anume Iisus este mai inalt decit treapta a 7 -a a sfinteniei arhante ? Noi putem deveni Hristosi sau Iisusi? Probabil ca nu. Insa trebuie sa Ii manifestam prin caracterul nostru.

[delia31]

În prealabil postat de ioanna

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Fiinta vie, nu spune fiinta intrupata, corporala. Sufletul e si el o fiinta vie, informala, ce are o susbstanta inteligibila, fiinta pe care omul o poate descrie doar simbolic, fie si prin elemente antropomorfe, care-i sunt cunoscute. Noi oare nu reprezentam ingerii drept oameni cu aripi? e tot o descriere simbolica a lumii angelice. In fine, fiecare cu perceptia lui :) Ca veni vorba, tarana din pamant + suflu = om (trup+suflet), tot simbolic o interpretezi, supralogic, doar explicatie logica nu exista.

Ioana, imi dai voie sa dezvolt un pic ca sa se limpezeasca confuzia, desi vad ca Lavrentie a facut deja corecturile de rigoare ?

Omul e o alcatuire din materie si nematerie, o realitate inrudita prin duhul care i-a fost dat, cu Dumnezeu dar inrudita si cu natura, prin trupul material modelat de Creator.

O faptura inrudita si cu cerul si cu pamantul, o realitate si metafizica, transcendenta dar si fizica, palpabila, o fiinta conectata si la cele ceresti dar si la cele pamantesti.

Omului i s-a dat o constitutie pnevmatico-psiho-somatica, avand un trup alcatuit dintr-o materie (!!! diferita de materia de dupa cadere!!!), asupra caruia Dumnezeu a suflat suflare de viata, imprimandu-i astfel chipul Sau (ratiunea, sentimentele, vointa), chip menit sa inainteze treptat la infinit spre dobandirea asemanarii cu El.

Ingerii nu au partea somatica, au doar partea transcendenta, pnevmatica, spiritul necorporal, capabil sa se relationeze cu Creatorul. Faptul ca noi ii reprezentam cu trasaturi antropomorfe, tine (cred) de limitarile naturii umane de a gandi realitatea metafizica la care nu avem acces prin cele 5 simturi, ci doar prin credinta si exersarea prin asceza a acelei „retine launtrice”.

Trupurile lui Adam si Eva, fiind create dintr-o materie care inca nu fusese pervertita, opacizata si supusa stricaciunii, erau menite sa devina translucide, diafane pe masura ce partea spirituala a omului ar fi dobandit prin har partasia tot mai deplina cu Duhul Sfant.

La inceput, cand omul inca nu dobandise vreo virtute prin propria lui lucrare, si deci inca nu pasise pe calea ce l-ar fi dus la asemanare, trupul lui material inca nu era luminat din interior de duh.

Daca n-ar fi existat sincopa creata de pacat, duhul omului ar fi urmat sa fie tot mai strans unit cu Duhul lui Dumnezeu, prin har, asa incat si trupul lui material s-ar fi impregnat de transparenta harului.

Acest lucru l-a realizat Hristos, cand, dupa Inviere, trupul Lui s-a pnevmatizat, adica si materia a dobandit trasaturi specifice doar naturii transcendente, metafizice, fiind capabil sa treaca prin materie, sa transceanda atat timpul cat si spatiul.

Din unirea deplina a celor pamantesti cu cele ceresti, ceea ce era pamantesc, material ,supus stricaciunii, degradarii si atomizarii finale, s-a convertit definitiv in ceea ce fusese proiectul initial al lui Dumnezeu, pe care l-a ratat Adam.

Omul, desi alcatuit din materie si nematerie, e menit sa fie o fiinta pnevmatofora, adica purtatoare de Duh Sfant prin har si astfel si partea materiala sa se spiritualizeze. Lucrul asta nu se face deplin decat dincolo, dar e musai sa-i punem inceputul inca de acum, prin despatimire si curatire launtrica.

Parafrazez o zicere celebra a Sf. Atanasie referitoare la intruparea Uneia din Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi: Duhul s-a facut materie pt. ca materia sa se faca duh prin har (nu in fiinta). Dumnezeu S-a facut purtator de trup material pt. ca omul sa se faca purtator de Duh prin har.

Asta e de fapt scopul pt. care Dumnezeu ne-a creat de la bun inceput: omul nu e o fiinta autentica decat in stransa unire prin har cu El. Orice incercare de autonomie, e o iluzie sortita esecului.

Cred ca am exasperat deja pe cei care imi citesc postarile, de cate ori am amintit de celebra metafora a fierului tinut in foc care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste si el calitatile focului fara insa sa se confunde cu focul: lumineaza ca focul si arde la fel ca focul.

Asa inteleg eu scopul omului, acela de a deveni „partas dumnezeiestii firi”
(2Petru 1,4), adica de a depasi limitarile materiale, temporale si spatiale - evident dupa marea trecere-, de a-L salaslui pe Hristos in fiinta noastra si de a ne lasa pe noi insine salasluiti de Duhul Lui.

Incepand asa, incetut-incetinel, inca de aici si acum, cu continuare ( fara intermitente si sincope!) in vesnicie.
Problema e ca inainte de asta, avem sa ne curatim pe dinlauntru de orice pacate, altfel harul Duhului se pierde si se "scurge" din sufletele "ciuruite" de ranile pacatelor. "De nu vom manca (cu vrednicie) Trupul de om al lui Dumnezeu, nu vom avea Viata in noi. Viata ni se va "scurge" (metaforic vorbind) pe orice fisura creata de pacat in fiinta noastra.