Citat:
În prealabil postat de Adriana3
Ioana, mi-a placut explicatia ta. Citind apoi si explicatia lui the_Listener si punand cele doua explicatii una langa alta, stii ce intrebare mi-a venit in minte? Sabatul trebuia sa le aminteasca evreilor eliberarea din sclavia Egiptului in timp ce noua, Invierea Domnului ne aminteste de eliberarea din sclavia introdusa de pacat. Dar tocmai tu ai spus ca dreptii din Iad au fost eliberati sambata. In ce anume consta desavarsirea prin Invierea de duminica? Asta lasand la o parte faptul ca de vineri seara pana duminica dimineata nu sunt chiar 3 zile.
|
Etimologic cuvantul Sabat nu se poate identifica cu numarul sapte, doar inseamna “a se odihni’. Asa cum spunea The Listener, pana la eliberarea lui Israel din robie, nu se aminteste nicaieri in Vechiul Testament de tinerea Sabatului. Moise infaptuieste opera de izbavire din robie a poporului lui Israel, instituind prin porunca dumnezeiasca sarbatoarea Pastilor Vechiului Testament. Dependent de aceasta sarbatoare este consacrat clar numarul sapte si apoi ziua de odihna, acum se poate spune ca Sabat = a 7-a zi. Deci, asa cum sabatul a fost instituit dupa sarbatoarea Pastilor Vechiului Testament , tot astfel Pastile Noului Testament instituie Duminica ,ce devine sabatul crestin, chiar daca in traditia crestina aceasta a ramas consemnata ca prima zi, datorita calendarului iudaic folosit de cei care au scris Evangheliile.
p.s mortilor (celor drepti) li s-a deschis orizontul spre Imparatia Cerurilor. Exodul din VT prefigureaza tipul trecerii omenirii, prin jertfa lui Iisus Hristos, din moartea pacatului la viata vesnica. Invierea lui Iisus ne arata ca exista viata dupa moarte, daca acesta n-ar fi inviat inseamna ca viata pe pamant s-ar fi sfarsit prin moarte, n-ar fi avut alta finalitate, alt scop. Prin inviere a demonstrat ca exista o inviere a mortilor.
Dumnezeu, prin Hristos, se uneste cu omul in mod integral, El a parcurs, spre a ne mantui, toate etapele existentei umane, aflate sub osanda din pricina pacatului. El S-a solidarizat cu omul si in nastere, si in moarte, si in viata de dupa moarte.