Frica de Dumnezeu

[George.m]

"Ce ce s-a facut rob Domnului - spune Sfantul Ioan Scararul - nu se va teme decat numai de Stapanul sau. Dar cel ce nu se teme inca de Acesta, se teme si de umbra sa. Trupul se infricoseaza cand sta langa noi in chip nevazut un duh; dar cand sufletul se veseleste, smerindu-se, sta de fata un inger. De aceea, cunoscand din lucrare starea de fata a acestuia, sa sarim mai repede la rugaciune, caci bunul nostru pazitor a venit sa se roage impreuna cu noi." Cel ce a biruit frica lasa e vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu.

[George.m]

"De voieste cineva sa aiba totdeauna neclintita frica de Dumnezeu in inima, el poate sa invete din pilda aceasta: Cand voieste cineva sa calatoreasca, isi ia in picioare incaltaminte. Caci Scriptura zice ca incaltamintele sunt semnul pregatirii (Ef. 6,14).

Cand deci se stie cineva pe sine ca are sa faca un lucru, trebuie sa inteleaga prin pregatirea trupeasca pe cea duhovniceasca si sa-si ia incaltamintele duhovnicesti, adica pregatirea prin frica de Dumnezeu si sa cugete ca toate trebuie sa le faca cu frica lui Dumnezeu si sa-si pregateasca inima sa cheme pe Dumnezeu ca sa-i daruiasca frica Lui. Caci punandu-si inaintea ochilor aceasta frica in orice lucru ce are sa-l faca, ea i se face neclintita" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, Raspunsul 393, Filocalia XI).

Comentand aceste cuvinte, Parintele Dumitru Staniloae spune ca "frica de Dumnezeu e ca o incaltaminte care-l ajuta pe om sa paseasca mereu pe calea voita de El. Numai ajutat neincetat de ea, paseste mereu pe aceasta cale, fara sa se abata, fara sa se opreasca.Cel ce are neclintita in sine aceasta frica nu trece de la un lucru la altul, nu iese din calea dreapta a lui Dumnezeu, nu cade prada imprastierii gandurilor.

Frica de Dumnezeu s-a intiparit in el ca un far luminos ce nu se stinge niciodata si care nu e sustinuta numai de om, ci in care omul se afla intr-o insotire continua cu Dumnezeu.

Mai bine zis e ca un cui care sta infipt in fiinta noastra, fara sa produca o imbolnavire a ei, ci mai degraba o fixare in sanatate, unind fiinta noastra cu Dumnezeu si facand pe Dumnezeu simtit prin strapungerea necontenita aici de El. Poate de aceea se spune ca are ca efect strapungerea inimii -Fapte 2,37" (nota 559).