cat de mare este puterea "raului"?

[windorin]

În prealabil postat de fallen

Exista oare vreo iesire din starile astea de deznadejde, care probabil ne cuprind pe toti la un moment dat, sau unii dintre noi suntem mai slabi si din start suntem sortiti pieirii, adica efectiv abandonati de Dumnezeu, lasati prada necuratului, din voia Lui sau pentru pacatele noastre? Le putem depasi singuri sau doar cu ajutor? (de la Dumnezeu sau de la ceilalti oameni?)

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
Din biserica plina de credinciosi, Domnul iese si il cauta pe cel "imbatat" de lume.

Singuri nu putem face nimic, oricat ne'am chinui. Suntem mladitele unei vite-de-vie datatoare de viata. "Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 4-5).

Dumnezeu nu sorteşte pe nimeni pieirii! Cum ar şi putea El face asta când ne-a creat din acea iubire profundă şi necondiţionată? Iar puterea este în noi...Nu ştii că stă scris cum că dacă am avea credinţă reala si cît un bob de muştar am putea muta munţii? Deci singură trebuie să găsesşti puterea de a ieşi din deznadejde iar apoi poţi sigur solicita ajutorul preoţilor, prietenilor etc...

[Marius22]

Cat de mare este puterea raului? Sa luam aminte cat timp i-a luat omului sa ucida alt om. De la pacatul stramosesc al protoparintilor nu au trecut generatii intregi pana la prima crima din istoria omenirii. Chiar unul din fiii lor a cazut in pacatul uciderii de frate, un pacat greu.

Raul nu a sporit aritmetic in istorie, incetul cu ingetul, dupa o formula matematica bine stabilita. S-a manifestat exploziv de-a dreptul, aratand ca diavolul insusi este asemenea unei fiare salbatice dezlantuite ce sta sa ne inghita.

[glykys]

Despre sfestanie - http://www.crestinortodox.ro/diverse...sei-96018.html

Sfeştania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor şi dezlegarea acestora de către preot, omul se curăţeşte, îşi curăţeşte sufletul, îşi împrospătează harul primit la botez, tot aşa, prin stropirea cu apă sfinţită şi prin rugăciunile speciale ale preotului, casa sfinţită se curăţeşte de tot răul şi de toată lucrarea cea rea, datorate fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele. Prin săvârşirea periodică a sfeştaniei se resfinţesc locul, casa şi toate lucrurile din ea, după un timp în care inevitabilele noastre păcate şi fapte mai puţin cuviincioase au întinat casa.

Trebuie spus un lucru în care noi credem şi pe care îl aflăm din Sfintele Scripturi şi pe care Biserica noastră îl învaţă de la începuturi. Şi anume, omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, aşa încât urmările faptelor lui se răsfrâng şi asupra mediului său înconjurător, asupra casei şi a lucrurilor din casă. Lucrurile urâte, păcatele şi fărădelegile omului întinează spaţiul în care acesta le săvârşeşte sau trăieşte, după cum, faptele lui bune, curăţenia vieţii lui sfinţesc şi mediul său înconjurător. În legătură cu aceasta, s-a păstrat în popor o zicală foarte adevarată şi care, cel puţin la început, avea înţelesul celor de mai sus: “Omul sfinţeşte locul”. Într-adevăr, omul sfinţeşte locul, dar tot omul este cel care-l întinează, care-l urâţeşte sau murdăreşte prin urâţenia şi murdăria sa sufletească.

si aici - http://www.bisericasfantulvasile.ro/sfestania.html