Ajutati-ma sa-mi gasesc linistea!

[LapetiteMoc]

Din cate povestiti dumneavoastra, baiatul acesta era bolnav si ar fi trebui ca parintii lui sa se ocupe de al, sa-l zgaltaie sa faca ceva util cu viata lui, sa-l orienteze chiar si spre un psiholog , ori psihiatru (cum cred ca era mai degraba cazul).

Nu va invinovatiti, nici dumneavoastra, nici fiica dumneavoastra. Rugati-va in schimb pentru parintii lui sa le usureze Dumnezeu suferinta si sa-i lumineze. Ei nu au inteles ca dragoste cu sila nu se poate si in durerea lor incearca sa gaseasca vinovati imprejur, nu in ei insisi. De educatia copiilor si de drumul lor pana ajung sa se descurce pe picioarele lor, parintii sunt responsabili (si in fata lui Dumnezeu, si in fata societatii).

Va doresc sa treceti cu intelepciune prin aceasta framantare!

[ioanna]

Nu trebuie sa puneti la suflet cuvintele parintilor baiatului, trebuie sa le intelegeti durerea si pierderea, caci indiferent cum era el, a fost copilul lor. Gestul lor de a va acuza, a survenit pe fondul acestei dureri, ca o incercare de a gasi o explicatie gestului lui si de a arunca responsabilitatea pe altcineva, cand ei (parintii) ar fi trebuit sa-l ajute mai mult. (Nu spun acuma ca e vina lor, gestul ii apartine exclusiv lui) Din ceea ce ati spus, cred ca el tinea la fiica dumneavoastra, in felul lui si n-a putut trece peste despartirea de ea, probabil a intrat intr-un soi de depresie, care coroborata si cu alte neimpliniri (familiale, profesionale), a culminat cu sinuciderea sa. Din moment ce s-au despartit de peste 2 ani, inseamna ca nu ruptura propriu-zisa a fost factorul declansator a gestului sau suicidal, caci s-ar fi sinucis atunci, cand s-au despartit. Cu siguranta s-au adunat mai multe. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Personal cred că adevărul este mereu undeva la mijloc...Demult am incetat să admit că poate ieşi fum făra foc. La anii lor tinerii se aprind iute si ades sunt iresponsabili şi imprevizibili. Sunt convinsă că daca fiica dvs. avea un alt comportament , era mai selectivă, apoi mai categorică, baiatul acela nefericit o lăsa in pace. Mă întreb de ce ori aţi stat de vorbă cu fiecare din ei în parte şi apoi cu amîndoi de faţa?... Aţi stat de vorbă cu părinţii tînărului? Cît despre gestul său , motivaţia reală o ştie doar nefericita făptura care a ales sa moară.Vină au părinţii lui că au trecut cu vederea metamorfoza lui. Nu e indicat sa judecăm gesturile nimănui tocmai datorită relativitătii si subiectivismului ce ne cam caracterizează...

Eu zic sa ii multumiti lui Dumnezeu ca nu va ucis fiica. Cunosc un caz similar ( exact acelasi comportament, acelasi stil de hartuire) in care ea a fost batuta bestial pana a decedat. El a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare dar dupa 2 ani de detentie s-a spanzurat in celula.

Deci sa multumiti Domnului si Maicutei Sfinte ca sunteti toti nevatamati!

Iar pentru sufletului lui sa va rugati sa-si gaseasca linistea!

PS- nu aveti de ce sa va simtiti vinovata; incercarea parintilor lui de a gasi vinovati este oarecum fireasca: trebuie sa dea vina pe cineva pentru ca nu pot admite esecul lor in educatia propriului fiu.