Despre viclenia sectantilor

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Miha-anca

Scrie sa nu ne imbatam de vin, nu sa nu bem vin. Vinul se bea in legatura cu mancarea, nu singur.
Dar cine stie ca nu s-ar putea abtine de la a se imbata, sa se lase de tot de vin. Sa nu abuzam de vin, dandu-i posibilitatea de a ne deveni piatra de poticnire.
Dar sa nu exageram cu aceasta abtinere de la vin, si sa nu dam atentie adevaratelor noastre pacate. Poate ca eu nu beau vin, dar am alte pacate. Atunci care e folosul faptului ca eu nu beau vin?
Sa constientizam adevaratele noastre pacate si cu acestea sa ne razboim, ca sa ajungem curati ca lacrima, devenind salas al Duhului Sfant.

De ce am exclude tocmai aceasta din categoria "adevăratelor noastre păcate"? Doar pentru că este tentant, plăcut şi ispititor (aşa cum spune şi Scriptura)? E adevărat ce spuneţi şi încercaţi să extindeţi puţin categoria exceselor şi la alte ispite. Veţi avea tabloul complet al omului lipsit de Duhul Sfânt. Ba chiar mai rău, al omului ce merge sigur spre pierzare. Repostez versetul:

"Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul." (Efes.5,18)

P.S. pierzarea este în opoziţie cu mântuirea: Ioan 3,16.