Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ma inclin cu respect in fata demersului dvs academic,voi citi ce mi-ati recomandat si voi urmari,cu mare atentie, tot ceea ce urmeaza sa postati cand va va permite programul.Eu am tot timpul din lume cand primesc o asemenea invitatie,care nu se poate refuza si pe care voi incerca sa o primesc,cat pot eu,cu inima deschisa.Cel de Sus sa va calauzesca pasii.

Dragul meu, din postările dinainte de examene am rămas dator cu un răspuns. Aş putea să iau punct cu punct confesiunea de credinţă de la Westminster şi să-ţi arăt cu nu duce la Sfânta Scriptură ci este contrară ei. Dar este un drum îndelungat şi cred că nu ar duce la apropiere ci, dimpotrivă, ne-ar dezbina şi mai mult, pe lângă dezbinarea istorică a grupării tale de Sfânta Biserică. Ori nu este de nici un folos nimănui dezbinarea.
Ce am remarcat însă în cele ce mi-ai scris a fost însă mulţumirea ta vis a vis de credinţa ta în ceea ce priveşte roadele ei în viaţa ta „Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”. Este firesc să simţi aşa ceva. În zilele noastre când toţi se întrec în a huli pe Hristos, cineva care caută să trăiască o credinţă legată de bunătatea lui Hristos este încurajat de Dumnezeu cu toată dragostea. Este ce spune în Sfânta Evanghelie:
Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Aşadar este limpede că se pot face şi minuni în numele lui Hristos chiar de către cei ce nu-L urmează. Sunt convins că tot ceea ce ai descris tu mai sus îţi vine din cauză că tu ai această credinţă legată de Hristos şi că mergând pe calea ei vei continua să dobândeşti acestea.
Nu mă miră nici ce ai spus mai jos despre credinţa ta: „Esenta,inima ei, este suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu”. Aş dori însă, ca din dragostea ta pentru tine în veşnicie, să fi puţin atent cu inima, fără să te superi pe ce-ţi spun eu acum. Nu este o dorinţă de a-ţi jigni credinţa şi cu atât mai puţin pe tine. Credinţa aceasta a ta, ca de altfel şi a celorlalţi protestanţi şi a papiştilor de asemenea, este de fapt o transpunere a credinţei evreieşti în plan creştin.
Tot ceea ce au obţinut evreii în Vechiul Testament, dacă îşi respectau propriile făgăduinţe faţă de Dumnezeu, erau bunătăţi şi fericiri pământeşti:
Deut.30:15. Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,
Deut.30:16. Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni.
Deut.30:17. Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor,
Deut.30:18. Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul.
Deut.30:19. Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.
Deut.30:20. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că îl va da lor”.
Credinţa pe care tu ne-ai expus-o este o schimbare a lui Yahwe cu Hristos şi o dobândire a fericirii pământeşti prin respectarea poruncilor Lui, cu o singură diferenţă faţă de evrei, că se înveşniceşte şi în împărăţia cerului această fericire pământească în urma răsplăţii dobândite în urma Judecăţii de Apoi.
Dragul meu, iartă-mă că-ţi spun, nu este nimic mai hidos exprimat despre Hristos şi creştinism. Cum crezi tu că Hristos a coborât de pe tronul Sfintei Treimi, S-a făcut Om, S-a lăsat răstignit pe Sfânta Cruce, a primit în fiinţa Sa toate păcatele noastre, toate durerile noastre, inclusiv toate chinurile iadului, doar pentru a ne da ceea ce aveam? Doar pentru a schimba regulile evreieşti cu unele creştineşti având ca scop o fericire omenească pieritoare şi deşartă prin ea însăşi, ba să-L mai acuzăm hulind că vrea să o prefacă în fericire veşnică dar cu aceleaşi proprietăţi ridicol de deşarte raportate la împărăţia cerurilor.
Hristos a venit ca să schimbe lumea, să aducă nu numai mântuirea ci îndumnezeirea adică viaţa lui Hristos înviat, înălţat, aşezat de-a dreapta Tatălui cu trupul îndumnezeit asemenea dumnezeirii Tatălui. Nu înţelegi că este o altă viaţă, de neînţeles pentru mintea omenească, chiar şi iscusită în Sfânta Scriptură cum era cea a lui Nicodim?
Ioan 3:1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Vezi, naştere de sus, altfel şi viaţă de sus altfel.
Nu vezi ce ne spune nouă Sfântul Evanghelist Ioan că devin creştinii:
Ioan 1:10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1:11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Ioan 1:14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Vezi că lumea nu-L poate cunoaşte? Vezi că devenim dumnezei după har şi nu oameni cu aceeaşi fel de viaţă doar că este veşnică?
Dragul meu, viaţa creştinului nu este ceea ce descrii că ai obţinut prin credinţă. Se poate ajunge la aceasta şi prin budism şi printr-o o viaţă morală în orice credinţă şi chiar şi în ateism. Creştinismul este ceva radical nou şi radical altceva decât fericirea şi echilibrul psihosomatic moral al omului vechi. Este a trăi împărăţia cerului pe pământ prin pocăinţă, adică schimbarea nu numai a minţii ci a fiinţei, este a trăi cu adevărat, mai adevărat decât cele mai demonstrabile experimente prin ştiinţă şi pipăibile prin simţuri, a trăi mai profund decât însăşi viaţa de aici
I.Cor.2:9. "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
Iar unde este iubire nu este suveranitatea absolută a Celui Iubit ci o dragoste nespuse de mire duhovnicesc Hristos şi mireasă duhovnicească - sufletul omenesc. Dacă Dumnezeu ar fi suveranul absolut al judecăţii şi pedepsei, ar fi un terorist mai rău ca teroriştii musulmani căci ar fi veşnic şi ar fi mai frumoasă relaţia cu o desfrânată unde găseşti totuşi ceva căldură, recunoştinţă, consideraţie şi atenţie faţă de cel ce plăteşte. Dar să nu fie aşa!!! Dumnezeu este cu adevărat suveranul absolut, care judecă şi pedepseşte dar tocmai pentru că nespus de mult iubeşte. Ce este mai dureros şi mai groaznic decât să vezi pe Cel ce Şi-a dat viaţa în chinuri pentru tine, pentru a te face mireasa de la sânul Său, întorcându-Şi capul de la tine doar pentru că nu te poate vedea cum te-ai mutilat în halul acesta prin nesimţire. Şi ce chin mai înfricoșat este decât a fi despărţit de El în veşnicie tocmai pentru că în libertatea ta nebună nu-L doreşti.
Vezi bucuria mea ce este creştinismul? O nesfârşită dragoste:

[ALEXANDRU ANASTASIU]

I.Cor.13:1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
I.Cor.13:2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
I.Cor.13:3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
I.Cor.13:4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
I.Cor.13:5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
I.Cor.13:6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
I.Cor.13:7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
I.Cor.13:8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
I.Cor.13:9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
I.Cor.13:10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
I.Cor.13:11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
I.Cor.13:12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
I.Cor.13:13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Dacă aşa sunt creştinii, cum să fie altfel Hristos, decât dragoste mai mare decât cea descrisă sus? Dragoste de nespus!!!
Iar această dragoste nu este o declaraţie sentimentală ci o schimbare profundă, de neexprimat în scris, care se petrece în inima omului ce se umple de Duhul Sfânt, luând înfricoşatele Taine ale Bisericii:
Ioan 6:47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
Ioan 6:48. Eu sunt pâinea vieţii.
Ioan 6:49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Ioan 6:50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Ioan 6:51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Ioan 6:52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Ioan 6:57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Ioan 6:58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
Vezi că adevărata credinţă şi adevărata viaţă de dumnezei ne vine prin Trupul şi Sângele lui Hristos? Nimeni aşadar nu se poate mântui şi nici nu poate avea credinţa cea adevărată şi nici nu se poate îndumnezei fără Dumnezeu, fără Trupul Lui. Nici măcar cei ce-şi zic ortodocşi, dar nu-şi însuşesc viaţa aceasta mai presus de viaţă căci
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
Iar acestea (Tainele) nu se pot da decât în Sfânta Sa Biserică, care este una, nu împrăştiată în lume după icoana Ei dată de Hristos:
Ioan 15:1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Ioan 15:2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
Ioan 15:3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Ioan 15:4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Ioan 15:6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
Vezi bucuria mea că cine s-a despărţit de Biserică, chiar de ar fi plin de roade se usucă şi se arde. Toţi ereticii s-au despărţit de Biserică şi nu Biserica i-a alungat.
Nu eu spun că în afara Bisericii nu există viaţă ci Domnul Hristos
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Şi nu este Biserica împrăştiată în mai multe biserici căci
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Vezi că este o singură credinţă, şi un singur fel de Taine după cum este un singur Domn şi un singur adevăr
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
După cum nu găseşti un mădular al lui Hristos în Anglia, unul în România altul în China ci Hristos este acelaşi în orice potir ortodox tot aşa nu există o bucată de adevăr la anglicani alta la ortodocşi alta la confucianişti ci un singur adevăr în Sfânta Biserică, desigur că una:
Ef.5:25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ef.5:26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Ef.5:27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
După cum creştinii n-au decât o soţie aşa şi Hristos nu are decât o mireasă Biserică, după cum soţiile creştinilor n-au capul la o femeie, mâna la o alta, sânii la o a treia aşa şi Biserica lui Hristos nu este o bucată la anglicani, alta la papişti, a treia la ortodocşi.
Iar că Biserica nu va fi biruită în veci, e fiind
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
auzi ce zice Hristos:
Matei 16:16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Matei 16:17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Matei 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
Asta nu înseamnă că Sfântul Apostol Petru nu va fi biruit, cum zic papiştii, doar ştim că s-a lepădat, ba puţin mai încolo este numit chiar satană
Matei 16:22 Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
Matei 16:23 Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Ci că Sfânta Biserică întemeiată pe credinţa de piatră că Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui Viu nu poate fi biruită de porţile iadului. Aşadar vezi că suntem chemaţi la a fi părtaşi la Dumnezeul cel Viu şi a nu cugeta ca satana la cele ale fericirii oamenilor?

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Ca să-ţi dau ca exemplu o mică aplicaţie practică a ceea ce înseamnă creştinism, o să-ţi povestesc despre convertirea lui Nil, cumnatul meu:
Acesta a căutat cu ardoare adevărul. A fost anglican şi i s-a spus să se spovedească el însuşi, direct lui Dumnezeu, de tot ce a făcut, că n-avem nevoie de mijlocitor la spovedanie. A fost ascultător. A făcut aşa, dar şi-a dat seama că era acelaşi Nil înainte de spovedanie şi acelaşi după spovedanie. Nici o modificare. A repetat şi a văzut minciuna şi deşertăciunea unei astfel de pseudospovedanii. A tot încercat a se hrăni cu predici sterile protestante despre Hristos dar era acelaşi om vechi. A renunţat.
Apoi s-a căsătorit cu o rusoaică. A fost cu prima lui soţie în Rusia. Acolo a văzut o procesiune ortodoxă la Lavra Peşterilor Kiev. I s-a părut ceva ciudat dar care avea totuşi ceva din el şi îl atrăgea. Apoi a uitat. Timp de 10 ani, în care se tot întâlnea cu tot mai mulţi ortodocşi, a regăsit în relaţia cu ei, din ce în ce mai intens, acest sentiment.
S-a întâlnit cu sora mea, în urma unei căutări pe internet, care i-a spus că are canon de la duhovnic să nu se împreuneze cu nici un bărbat înainte de nuntă, şi aceasta doar la Biserică. Uimit de aşa o noutate, fără să-i spună nimic, a fost să vadă cum e o slujbă la Biserica Ortodoxă. Era chiar în miercurea mare. A stat la toată slujba (8 ore) şi atât de mult i-a plăcut că a mers şi joi şi vineri şi sâmbătă. Lunea luminată, când s-a terminat slujba (care de data aceasta a ţinut doar 3 ore) a fost uimit în sinea sa: „ce accident s-o fi întâmplat de s-a terminat aşa de repede slujba”. Credea că toate slujbele la ortodocşi sunt de 8 ore.
Cele ce le-a simţit l-au determinat să ia legătura cu mine prin Skype şi să mă întrebe tot ce i-a venit lui în inimă: de la dogmatica înaltă până la întrebări practice de exemplu dacă este păcat să vezi un tablou clasic nud şi să cânţi la pian (e pasionat de muzica de pian, cântă şi are cinci piane de colecţie).
S-a hotărât să se lipească total de Ortodoxie. S-a hotărât să se şi boteze şi a venit în ţară. L-am dus la o Sfântă Mănăstire, cu blagoslovenia arhiereului nostru, şi s-a spovedit, a făcut lepădările şi s-a botezat.
Când l-am îmbrăţişat înainte de lepădări am simţit că avea consistenţa de carne grea şi rigidă. În timpul lepădărilor ieşea un miros de cadavru din el. Când a fost scufundat în cristelniţa special comandată pentru el (de 500 de litri) a intrat o bucurie şi o lumină în el, s-a înroşit la faţă şi a râs cu toată fericirea. Apa din cristelniţă a căpătat culoarea şi consistenţa petrolului.
La despărţire când l-am îmbrăţişat era la consistenţă ca un fără de trup, uşor şi lin ca o adiere şi avea o mireasmă de crin, dar ceva mai uşoară nu aşa greoaie. Mi-a mărturisit apoi că n-a simţit în viaţa lui, nici măcar din partea mamei lui, o englezoaică de altfel foarte duioasă, atâta dragoste cum a simţit la noi ortodocşii. Şi a mai simţit ceva.
A simţit că i s-a „deschis inima şi poate iubi cu taină” după cuvintele lui.
Dragul meu şi bucuria mea, nu vreau să te jignesc, nu vreau să te constrâng, dar Hristos ne cheamă tocmai la această viaţă lăuntrică, nevăzută dar simţită cu simţurile duhovniceşti, de deschidere a inimii spre iubirea de taină. Nu pot să-ţi spun mai mult de atât pentru că această viaţă, fiind viaţa lui Hristos înviat, este dincolo de această lume şi nu se poate explica ci doar experia. Atât pot să-ţi spun
Ioan 1:46. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.
Dacă doreşti mai mult decât atât nu se poate exprima în scris, scrie-mi pe mesageria privată şi îţi dau telefonul meu să vorbim aşa mai de la suflet la suflet căci credinţa vine prin auz
Rom.10:17. Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
Nu se poate epuiza sau vorbi cu adevărat acoperiţi de răceala electronică. Bătrânul meu, ce mi-a dat mie credinţa invita pe oamenii însetaţi de adevăr sau împovăraţi de necazuri la masă unde le oferea toată dragostea. Te invit aşadar, dacă doreşti, şi la Biserica mea, la masă cu noi, unde m-a blagoslovit arhiereul nostru să spun cuvânt de învăţătură, te aşteptăm cu toată dragostea, dar nu pentru a face prozelitism, pentru a spori numărul credincioşilor cu 1, să ne lăudăm în tine, pentru că nu te minţim promiţându-ţi cine ştie ce minuni sau fericiri pământeşti ci simplu… doar adevărata credinţă: Credinţa lui Hristos. Aceasta nu-ţi aduce ce-ţi aduce credinţa ta
„Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”.
Credinţa lui Hristos, pentru că este viaţa lui Hristos pe pământ îţi aduce aceasta
Rom.6:3. Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Rom.6:4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
Rom.6:5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
Rom.6:6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
Rom.6:7. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat.
Rom.6:8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El,
I.Cor.1:22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
I.Cor.1:23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
I.Cor.1:24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
I.Cor.1:25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
Gal.2:20. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Gal.6:14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Aşadar, dacă vrei să dobândeşti nebunia lui Hristos, dacă te hotărăşti să te răstigneşti, nu–i nimic confortabil aici, te pregăteşti de ispite, de necazuri, de suferinţe. Dar merită fiindcă în ele găseşti o bucurie pe care nici măcar n-ai visat vreodată că poate exista, căci în ele şi în totul este Hristos înviat.
Dar să nu crezi că poate cineva, care nu a trăit viaţa aceasta a lui Hristos pe pământ, că dincolo, unde dispare fericirea pământească, să mai găsească fericirea pământească. Acolo nu-i va rămâne decât să fie, ca şi aici de altfel, fără viaţa adevărată a lui Hristos, adică în singurătatea înfricoşată a celor ce-L refuză pe Hristosul adevărat ca să zacă în nefericirea unui hristos inventat, deci mincinos şi mort.
Apoc.3:17. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
Apoc.3:18. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Apoc.3:19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Apoc.3:21. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Apoc.3:22. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.