Grecia ia atitudine!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe mine, mult mai mult mă îngrijorează ţara mea.

Intrucat stiu nu sunteti adeptul ghicitului in bolul de cristal si nici nu va inflamati inutil va pot lasa,spre analiza si reflectie, o opinie cu un anumit grad de predictibilitate,bazata pe cifre si alte asemenea aspecte plictisitoare pentru cetateanul dornic de certitudini pe timp de criza.Sau si mai rau,de certitudini pe termen scurt :)

,,Istoria deficitelor bugetare a inceput odata cu istoria statului. In trecut, doua cauze impingeau statele in spirala fatala a deficitelor: catastrofele naturale sau razboaiele. Imperii grandioase s-au prabusit pentru ca n-au stiut sau n-au putut sa-si tina visteria in ordine. Deficitele si datoriile imense inregistrate azi de statele occidentale sunt insa atipice in istorie: nu sunt provocate nici de cauze naturale, nici de razboaie. Sunt produsele unor erori politice si de judecata, pe timp de pace. Ceea ce nu le face, deloc, mai putin periculoase.

Orice manager de intreprindere stie ca deficitele prelungite duc, inevitabil, la faliment. Ceea ce este evident pentru manageri nu mai este evident, din pacate, si pentru politicienii din Occident. De cateva decenii, Occidentul traieste pe datorie. An dupa an, cheltuielile majoritatii statelor au depasit veniturile, iar deficitele rezultate s-au acumulat in "datoriile suverane", care revin statelor respective, in solidaritate cu "natiunile suverane" pe care le reprezinta.

Democratia moderna, gandita pentru auto-guvernarea natiunilor, manifesta tot mai evident tendinte suicidale. Ceva esential pare sa fi scapat parintilor sai (re)fondatori din secolul 18. Politicienii alesi prin vot universal pot fi reprezentanti ai intereselor alegatorilor dar pot fi, la fel de bine, si manipulatori fara scrupule ai acestora sau ai sistemului in ansamblu. Buna lor credinta este singura linie, foarte subtire, care desparte cele doua optiuni.Sistemul politic democratic nu este imun la abuz. Democratia reprezentativa, in care traditiile liberale si iluministe de secol 18 contau, a cedat treptat terenul democratiei manipulative, care a eliberat de doua ori in 30 de ani demonii razboiului global, plus cei ai fascismului si comunismului. Occidentul s-a salvat, la limita, in 1945, insa manipularea s-a salvat odata cu el. Dupa un razboi care a distrus 50 de milioane de vieti, politicienii occidentali n-au mai vorbit despre "onoare" si "glorie". Au inceput, in schimb, sa vorbeasca despre "bunastare" si "consum". Bunele intentii au pavat drumul noilor politici. Stanga a devenit tot mai populista, iar "dreapta" tot mai de stanga. Asistenta sociala a devenit sport de masa. Banii publici s-au revarsat peste "categoriile defavorizate", iar deficitele bugetare au devenit din exceptie, regula.

Alegatorii, anesteziati, au abdicat de la logica prudentei financiare, iar politicienii, interesati de realegeri si comisioane, au abdicat de la functia lor. O problema a democratiei este ca mandatele sunt scurte prin comparatie cu carierele alesilor. Alegatorilor nu le pasa de ce fac politicienii dupa expirarea mandatelor. Daca le-ar pasa, ar intelege mai usor. Cand statele nu au bani pentru a finanta promisiunile politicienilor populisti democratic alesi, se adreseaza "pietelor de capital". Adica bancilor cu capital privat, mai exact proprietarilor de capital. Popoarele nu prea stiu cine sunt detinatorii de capital, dar isi cunosc bine politicienii. Acestia insa, dupa 4 sau 8 ani, se retrag prosperi, in timp ce deficitele acumulate sub mandatele lor se adauga "datoriei suverane". Politicienii pleaca, datoriile raman - aceasta este deviza reala a "statului social".

Plata unei datorii de 100% din PIB ar inseamna, teoretic, ca un intreg popor sa lucreze un an intreg, fara sa consume nimic, in acest scop. In antichitate, o astfel de situatie se "rezolva" cu luarea in sclavie a debitorilor. Astazi, lucrurile sunt mai complexe. Ceva insa nu s-a schimbat de atunci: vointa "de fier" a creditorilor de a-si recupera, intr-un fel sau altul, banii imprumutati, cu profitul aferent.

In ecuatia creditor-debitor, occidentalii se apropie rapid de o alegere cu doar doua variante. Pot accepta sacrificii dure pentru a-si rascumpara "datoriile suverane". Sau, alternativ, pot face concesii la partea cu "suveranitatea". Grecii sunt primii care vor fi obligati sa aleaga. Dar lista e lunga."