Teoria evolutiei - un basm! spun oamenii de stiinta

[Dumitru73]

În prealabil postat de mirela.t

Din pacate, omului fara Dumnezeu nu poti sa-i vorbesti de Dumnezeu. Pentru ca nu are deschidere. In fine, daca vrei crezi linistit in continuare ca genialitatea este produsul unei mase de carne, sau pe-acolo. Sorry ca m-am bagat in vorba, discutiile cu voi sunt prea sterile ca sa merite efortul.

Inchei cu niste cugetari ale lui Petre Tutea, poate ca va dau de gandit (intr-o buna zi).

"Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba."

"O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor."

Vad ca aceste citate sunt preferate de toata lumea.
Sa inteleg ca ele trec drept niste cuvantari cu o adanca intelepciune?

[konijiro]

Sa inteleg ca ele trec drept niste cuvantari cu o adanca intelepciune?

Evident. Toata lumea stie ca niste atei ca Hawking sau Feynman s-au nascut degeaba. Nu au realizat nimic, nu lasa nimic in urma.

Si asta doar pentru ca asa a zis Tutea! Amin!

[DragosP]

În prealabil postat de konijiro

Toata lumea stie ca niste atei ca Hawking sau Feynman s-au nascut degeaba. Nu au realizat nimic, nu lasa nimic in urma.

Asta doar vsovivi poate va spune.
Eşti convins că Hawking nu se înşală când susţine că Dumnezeu nu există?

[I.Calin]

În prealabil postat de DragosP

Asta doar vsovivi poate va spune.
Eşti convins că Hawking nu se înşală când susţine că Dumnezeu nu există?

Ei na, sigur că, din perspectivă științifică, Hawking (de altfel, o capacitate în știință) SE ÎNȘALĂ! Cărui experiment sau observație științifică se datorează, oare, concluzia că Dumnezeu nu există? Printre quarci, fotoni, bosoni etc. n-o să-L găsești pe Dumnezeu, ca, de altfel, nici printre astre și galaxii.

O idee de lucru: să ne imaginăm întreaga existență ca o sumă / întreg de programe și softuri informatice prin care se creează personaje + personalități + peisaje (decoruri de desfășurare a unor acțiuni "naturale" și "umane".) Ar fi și softuri care să implementeze personajelor conștiință de sine, nu-i așa? (Spun în paranteză, inteligența artificală e o realitate, dacă nu de sine stătătoare, cu certitudine în continuă dezvoltare.) Pe scurt, o astfel de realitate născută din dorința unui programator funcționează / se desfășoară "dincolo" de monitorul său în unitatea centrală printre circuite digitele, cip-uri și memorii alocate. El, programatorul, un soi de zeu, admite dintru începutul proiectării că personajele sale trebuie înzestrate cu liber arbitru și să ajungă la un moment dat să ia propriile decizii. OK? Și se trezește dintr-odată un personaj, constituit dintr-un număr de biți definit, deja înzestrat cu conștiință de sine și liber arbitru, să afirme "NU EXISTĂ PROGRAMATOR", băi, voi, cei constituți din biți (adică, atomii noștri), nu vedeți că nu există Creator în realitatea noastră, uitând că El-cel-constituit-din-biți (sau El-cel-constituit din atomi) nu poate să "sară" din realitatea sa imediată pentru a se proiecta în afara monitorului pentru a putea percepe totul? Să fiu mai bine înțeles: Dumnezeu prin ființa și esența sa nu poate fi redus la o realitate creată de El însuși, materie-atomi-electroni-neutroni-pozitroni-etc., El Altceva-Altcineva și infinit mai mult daca este cu adevărat Creator și Dumnezeu!

Și cu atât mai mult cu cât biții responsabili de motricitatea personajului "s-au cam încurcat"...?! (vezi Hawkins)

Să fiu iertat..., dacă am deranjat.

[I.Calin]

În prealabil postat de Dumitru73

Vad ca aceste citate sunt preferate de toata lumea.
Sa inteleg ca ele trec drept niste cuvantari cu o adanca intelepciune?

Din nefericire, suntem destui care cădem în plasa unor sofistici ieftine. Fiindcă a spus-o Țuțea, e realmente adevărat. Cât despre afirmațiile la care faceți referire sunt superbe, sunt OK, atâta vreme cât rămân într-un cadru restrâns de discuții ca "pigmentare" al unui alt discurs ceva mai serios și mai argumentat științific ori filosofic.

Dar ne-am obișnuit deja să credem orice spune Einstein, Bohr sau Heinseberg sau mai ales, ce ne spun oamenii de știință sau gânditorii, nu-i așa? Câte afirmații de genul "Oamenii de știință au descoperit; Un grup de oameni de știință de la NASA afirmă... etc." Cutare a spus și a făcut și dat fiind faptul că sunt cine sunt trebuie să acceptăm totul de bun!

Deci, afirmațiile lui Țuțea pomenite orișicând se înscriu într-o aceeași dialectică a discursului sofistic precum exemplele de mai sus. Nu trebuie să ne supărăm, e ceva firesc pentru toți cei care emitem (vorbim, afirmăm, povestim etc.) mai multe idei decât am gândit vreodată!

[konijiro]

Cutare a spus și a făcut și dat fiind faptul că sunt cine sunt trebuie să acceptăm totul de bun!

Cine zice ca nu poti sa faci un pic de research pe cont propriu si sa iti formezi o parere proprie?

[I.Calin]

Cine zice ca nu poti sa faci un pic de research pe cont propriu si sa iti formezi o parere proprie?

În sfârșit, sunt de acord cu tine... Problema e alta: vrem să o facem sau e mai comod să credem fiindcă au spus-o ceilalți, mai "în măsură" să o facă? Și eu sunt pentru un permanent "research", indiferent că ești de o parte sau alta a baricadei (credincios sau nu).

[konijiro]

Eşti convins că Hawking nu se înşală când susţine că Dumnezeu nu există?

Nu, nu sunt convins. Nici el nu cred ca a zis-o ca afirmatie cu caracter final, ci a zis-o bazandu-se pe ce stim pana acum.

Avand in vedere ca e un om cu intelegere a Universului mult peste medie, nu sunt in pozitia de a fi de acord sau nu cu el, pentru ca nu am acces la datele la care are el. Si daca aveam acces, nu le puteam intelege, cel mai probabil.

Personal, il consider la fel de indreptatit sa aiba o parere despre subiectul asta ca orice alt teolog. De fapt, cand vine vorba de gandire rationala si onesta, si mai ales deschisa, as avea oricand incredere mai mare in Hawking decat intr-un teolog.

În sfârșit, sunt de acord cu tine... Problema e alta: vrem să o facem sau e mai comod să credem fiindcă au spus-o ceilalți, mai "în măsură" să o facă? Și eu sunt pentru un permanent "research", indiferent că ești de o parte sau alta a baricadei (credincios sau nu).

Pai comoditatea e o problema intotdeauna.

Dar cand e vorba de stiinta, sunt cateva metode destul de simple de a-ti da seama daca un studiu e valid sau nu, de la prima vedere. Unde e publicat, ce CV au cei care l-au facut, si mai ales, daca e peer-reviewed. Daca cele de mai sus nu te satisfac (si nu iti ia mai mult de juma' de ora sa afli toate astea), intotdeauna poti sa sapi mai adanc.

[I.Calin]

Pai comoditatea e o problema intotdeauna. Dar cand e vorba de stiinta, sunt cateva metode destul de simple de a-ti da seama daca un studiu e valid sau nu, de la prima vedere. Unde e publicat, ce CV au cei care l-au facut, si mai ales, daca e peer-reviewed. Daca cele de mai sus nu te satisfac (si nu iti ia mai mult de juma' de ora sa afli toate astea), intotdeauna poti sa sapi mai adanc.

Pentru validitatea unui studiu știintific, spui:
1. unde e publicat (cred că te referi dacă e vreo publicație științifică sau un site autorizat, există?);
2. CV-ul autorului studiului științific;
3. peer-review?

Spun:

1. National Geographic (sau oricare alta asupra cărora le-au / și-au dat girul marile somități din vest și US) ar fi OK, dar nimeni (internațional, vorbind) nu spune nimic, de pildă, de Revista de filosofie publicată sub auspiciile Academiei Române. Și dacă publici aici, oricât de bun ai fi, slabe șanse de a fi cunoscut sau tot atâtea șanse de a fi bun ca oricare altul din Vest, nu-i așa?
2. CV-ul? Sună grotesc și o să supăr, dar de când cu conștiința unui CV preaplin din binecuvântările oportunităților pentru "cei care știu ce și cum", nu știu ce să cred.
3. Eu îl traduc în domeniul în care lucrez prin "cine se aseamănă se adună". Cred că nu este relevantă metoda asta de evaluare fiindcă "voi sări hopurile" prin evaluare cu cel evaluat, "doar e d'al meu". Câți n-au murit adulați de abia de posteritate?

[konijiro]

1. National Geographic (sau oricare alta asupra cărora le-au / și-au dat girul marile somități din vest și US) ar fi OK, dar nimeni (internațional, vorbind) nu spune nimic, de pildă, de Revista de filosofie publicată sub auspiciile Academiei Române. Și dacă publici aici, oricât de bun ai fi, slabe șanse de a fi cunoscut sau tot atâtea șanse de a fi bun ca oricare altul din Vest, nu-i așa?

Nu vad nimic rau in a publica in revistele aflate sub auspiciile Academiei Romanie. Problema e ca e greu sa gasesti vreun proiect de cercetare care are loc in Romania si care sa aiba rasunet international in acest moment, pentru ca nu prea avem bani, si ramanem si fara cercetatori.

Cand m-am referit la publicatie, m-am referit la faptul ca sunt si multe reviste care se auto - intituleaza stiintifice, dar de fapt nu sunt.
De exemplu, daca ai citit un articol pe care l-ai gasit in "Nature", sansele sunt ca e verificat si purecat serios inainte de publicare, pentru ca e o publicatie cu standarde stiitifice inalte.

2. CV-ul? Sună grotesc și o să supăr, dar de când cu conștiința unui CV preaplin din binecuvântările oportunităților pentru "cei care știu ce și cum", nu știu ce să cred.

De-aia nici nu l-am dat ca un criteriu unic, dar conteaza. E important sa vezi ce a mai publicat omul ala inainte, pe unde a predat, etc. Ce incredere poti avea intr-un studiu de biologie scris de un tip care se dovedeste ca e muzician?

3. Eu îl traduc în domeniul în care lucrez prin "cine se aseamănă se adună". Cred că nu este relevantă metoda asta de evaluare fiindcă "voi sări hopurile" prin evaluare cu cel evaluat, "doar e d'al meu". Câți n-au murit adulați de abia de posteritate?

Cred ca esti constient ca standardul de invatamant si cercetare romanesc nu e universal, nu?

Peer-review e esential, si nu se face pe simpatii si antipatii.

Daca tu vii si imi spui ca ai gasit o metoda prin care comunici cu apa, odata ce imi descrii exact conditiile in care ai facut cercetarile si testele, si eu ar trebui sa obtin aceleasi rezultate, daca folosesc aceleasi metode.

Daca 3 oameni din 3 colturi ale lumii ajung la acelasi rezultat folosind aceleasi metode, e mult mai aproape de validare decat cazul in care un om de stiinta proclama ca a ajuns la respectivul rezultat. Asta inseamna, pe scurt, peer review.

De multe ori peer review se face de catre cercetatori care nici macar nu se cunosc cu cel care a venit initial cu ideea.