Crestinismul

[konijiro]

E un nonsens să spui: „am nevoie de dovezi ca să cred”.

Nu este. Vi se pare un nonsens pentru ca religia v-a invatat, de la bun inceput, ca e exceptata de la un sistem clar acceptat, pe care il folosim in viata de zi cu zi. Nici un om sanatos la cap nu accepta orice afirmatie facuta de oricine, fara sa caute dovezi in favoarea afirmatiei respective, inainte de a o accepta. in afara faptului in care cel care face afirmatia e vreun popa cu autoritate si renume.

Plus ca aici nu vorbim doar despre credinta. Vorbim despre o dogma care solicita control total asupra vietii celui care decide sa o urmeze. Iti spune cand si cum poti sa mananci, cand si cum poti sa faci sex, are control asupra tuturor evenimentelor majore din viata adeptilor sai (gen nastere, nunta, moarte). Mai mult decat atat, adeptii ei incearca sa o impuna si altora, si sa faca si Statul sa cheltuie bani pentru promovarea respectivei dogme.

In contextul asta, nu ti se pare de bun simt sa cer dovezi? Nu discutam despre tine, care poate iti practici credinta acasa, si o vezi ca pe o chestie privata. Discutam despre oameni care in numele respectivei credinte incearca sa stabileasca politici publice, care afecteaza pe toata lumea.

Pe langa asta, eu nu m-am legat de chestii care nu pot fi dovedite, gen existenta Iadului, a Raiului, a ingerilor, etc. Am facut niste afirmatii legate de dovezile istorice care sa arate ca individul care a fost punctul de plecare al crestinismului chiar a existat. Nu e nimic mistic in acest demers. Cercetarea istorica nu se face cu "credinta", ci cu dovezi.

Or tocmai asta e taina religiei, că Dumnezeu nu este evident. Şi nu e evident din cauză că e mai presus de închipuire, de capacitatea noastră de a înţelege şi imagina.

Nu. Preotii iti spun asta, si au spus-o de mii de ani (in orice religie) pentru a se pune la adapost de o evaluare rationala a afirmatiilor pe care le fac, pentru ca stiu ca la baza, tot ce au e un castel de nisip.
A inceput sa nu mai functioneze.

In plus, daca e mai presus de capacitatea noastra de intelegere, de ce il caracterizati ca "bun", "iubitor", "drept", etc? Etichetele astea presupun o intelegere prealabila. Deci, din moment ce ii atribuiti calitati, il intelegeti. Ori daca sustineti ca nu il intelegeti, macar nu ii mai atribuiti calitati. Nu se poate sa le faceti pe amandoua deodata.

Mai mult, stiti exact si ce ii place si ce nu. Stiti ca ii plac ortodocsii, dar stiti, in acelasi timp, ca nu ii plac homosexualii, prostituatele, ateii. Si din nou, pe baza astora ai oameni care vor sa influenteze sistemul legislativ.

Deci, hotarati-va, il intelegeti, au ba?

A crede în Dumnezeu este o alegere; convingerea poate apărea ulterior, pe măsura înaintării în credinţă, şi ea decurge din faptul că, situându-te de partea credinţei începi să vezi altfel, să ai o nouă perspectivă şi să constaţi că totul capătă sens.

Da, stiu, respectiva perspectiva se bazeaza pe confirmation bias, inrudit cu cognitive dissonance (le poti gasi pe wikipedia), ambele greseli de logica.
O vezi cu prisosinta in modul in care apologetii religiei argumenteaza. Nu evalueaza faptele in mod echidistant, dupa care trag concluzia la care ii conduc faptele, ci incep cu concluzia, dupa care aleg faptele care sustin concluzia. Cele care o resping, nu conteaza.