Iubirea prin ura de sine

În prealabil postat de dorinastoica14

De acord cu cele spuse până aici dar cum rămâne cu porunca "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi?"
Să urâm păcatul din aproapele nostru la fel cum urâm propiul păcat?Adevărul este că oamenii îşi iubesc păcatele şi iubesc în aproapele lor păcatele pe care le au şi ei.Cel iubitor de plăceri îl caută pe cel care iubeşte plăcerile,cel băutor pe cel care iubeşte băutura,cel fumător pe cel care fumează şi examplele ar putea continua multe la număr ca şi viciile.
O vorbă din popor spune "cine se aseamănă se adună" şi bine ar fi să fie aceasta valabilă şi între oamenii care merg pe cărarea îngustă a credinţei.
Dar ce caută ura între oamenic care au drept unic scop în viaţă mântuirea?

Parintele Cleopa, cred, zicea sa avem pentru noi insine atitudine de judecator, pentru aproapele iubire de mama iar pentru Dumnezeu iubire de fiu...

[iustin10]

Daca sint in metrou si ma reped sa ocup un loc in fata altei persoane inseamna ca m-am iubit pe mine ? NU,caci tocmai mi-am facut un rau sufletesc,neglijind pe aproapele.Cinstit ar fi sa gindesc:asa cum eu imi doresc acel loc,asa si-l doreste si cel de linga mine.Cinstit ar fi sa dau intaietate celorlalti,depasind stadiul autosatisfacerii proprii.
Daca insa constat,ca mereu fac raul care nu vreau sa il fac,atunci ura de sine poate fi un leac.Ura de sine poate exprima atunci smerenie.Urasc persoana aceasta inadaptabila care sint.Dar asta nu inseamna ca nu sint atent la mine,tocmai pt a identifica nevoile celorlalti.
Sinele nostru este cel mai bun instrument de cunoastere pt a cunoaste nevoile celorlalti.
Sper sa fi reusit sa surprind cele 2 sensuri ,ambele pozitive,ale iubirii si urii de sine.