Despre lectura, in general

În prealabil postat de Melissa

Cartea mea de suflet ramane Citadela lui Antoine de Saint-Exupery.

“Am aflat ca omul este asemenea unei citadele. Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi.”

De la de Saint-Exupery cartea cea mai apropiată de sufletul meu e "Micul Prinţ". Nu contest valorea "Citadelei". Dar "Micul Prinţ" e genială în simplitatea ei. Eu o citeam cam de două ori pe săptămână, la rugăminţile copiilor mei. Acum le-am înregistrat un CD cu vocea mea citind "Micul Prinţ" şi îl ascultă în fiecare seară.

[Fani71]

Ultima mea descoperire este Charles Williams, un autor englez, crestin, inspirat si de diverse mitologii, care a scris 7 romane intre anii 30 si 45, cand a murit.
Cel mai mult mi-au placut din ce am citit pana acum The place of the Lion si Descent to Hell.
A fost prieten cu C. S. Lewis si Tolkien, faceau parte dintr-un gruip de lectura si discutii numit The Inklinks.

[Yasmina]

L-am uitat pe Bacovia,de poeziile caruia am fost indragostita in adolescenta...

1.Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.


2.Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

În prealabil postat de Yasmina

L-am uitat pe Bacovia,de poeziile caruia am fost indragostita in adolescenta...

1.Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.


2.Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Liceu, cimitir al tineretii mele...