Sinceritatea :

[cristiboss56]

" Asa este omul : cand este smerit , ESTE SINCER , este si constiincios , iar ceea ce face el dainuieste . Pe cand oamenii mandri si lucrul lor e superficial , facut in graba si cu lipsa de vrednicie , de seriozitate . . . "Iata articolul ( interviul complet ) , care trebuie citit si mai ales inteles :http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nie-82592.html

[George.m]

Din pacate, omul se obisnuieste atat de mult sa vietuiasca in minciuna, incat sinceritatea ii pare cu neputinta de dobandit.
Sa ne ajute Dumnezeu sa gustam bucuria sinceritatii, izbavindu-ne de boala injositoare a minciunii!

Avva Dorotei precizeaza ca exista trei feluri de minciuna:
"Este cel ce minte in cuget, este cel ce minte in cuvant si mai este cel ce minte cu insasi viata lui.

Cel ce minte in cuget e cel ce primeste banuielile. De vede acesta pe cineva graind cu fratele lui, banuieste si zice: De mine vorbesc. Si daca aceia intrerup convorbirea, banuieste iarasi ca pentru el au intrerupt-o.
De zice cineva un cuvant, banuieste ca pentru a-l supara pe el l-a zis si, pe scurt, in orice lucru il banuieste pe aproapele, zicand: Penru mine a facut aceasta, pentru aceasta a facut aceasta. Acesta este cel ce minte in cuget. Caci nu cugeta nimic adevarat, ci toate din banuiala [...].

Cel ce minte in cuvant este, de pilda, cel ce se leneveste sa se scoale la priveghere, si in loc sa zica: Iarta-ma, ca m-am lenevit sa ma scol, zice: Aveam fierbinteala, aveam ameteli si nu am putut sa ma scol, n-am avut putere. Si pune zece cuvinte mincinoase, ca sa nu puna metanie si sa nu se smereasca. Iar daca cineva il invinovateste de ceva, schimba cuvintele si le infrumuseteaza, fiinda nu vrea sa suporte vina [...].

Cu viata sa minte cineva cand, neinfranat fiind, fatareste infranarea, sa lacom fiind, vorbeste despre milostenie si si lauda mila, sau mandru fiind, lauda smerita cugetare, sau neiubind virtutea, o lauda si o admira [...]. Unul ca acesta se foloseste de numele virtutii pentru a-si acoperi uraciunea sa si vorbeste despre ea, ca si cand el ar fi unul dintre cei ce o implinesc; sau, de multe ori, pentru a vatama si a amagi pe cineva".

A existat odata un om care a povestit cum era el odata: ,,Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei"(FA 22:4).Tot el mai spunea si despre ceea ce intentiona sa faca,,marele preot si tot soborul batranilor imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc, unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca sa fie pedepsiti"(FA 22:5).

Si a mers inante pe acesta cale,nu s-a oprit: ,,Si eu, ce-i drept, credeam ca trebuie sa fac multe lucruri impotriva Numelui lui Isus din Nazaret, si asa am si facut in Ierusalim. Am aruncat in temnita pe multi sfinti, caci am primit puterea aceasta de la preotii cei mai de seama; si, cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor.I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor, ii prigoneam pana si in cetatile straine."(FA 26:9-11).

Si tot acest om,acest infiorator prigonitor,trage si concluzia: ,,Ati auzit, in adevar, care era purtarea mea de altadata, in religia iudeilor. Cum, adica, prigoneam peste masura de mult Biserica lui Dumnezeu si faceam prapad in ea;si cum eram mai inaintat in religia iudeilor decat multi din neamul meu, de o varsta cu mine. Eram insufletit de o ravna nespus de mare pentru datinile stramosesti."(Galateni 1:13-14).

Si lucrurile nu se opresc aici.Omul chiar credea,ca in acest mod,il serveste pe Dumnezeu,ca prigonirea si exterminarea altora era un lucru drept.Chiar a asistat la uciderea lui Stefan,pazind hainele celor care il omorau.Mai mult chiar ,,se invoise la uciderea lui Stefan"(FA 8:1).Pana aici este o imagine teribila,nici macar mila nu poti simti pentru un om care a facut asa ceva.Avea o ura profunda,de fariseu autentic care ,,facea prapad in biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei si-i arunca in temnita"(FA 8:3).Nu este o imagine pentru cei care isi doresc perspective idilice,este o imagine dura,sangeroasa.

Odata,acest om poate a asistat la modul cum mentorul sau,Gamaliel,cel de la care invatase Legea,avertiza cu privire la cei pe care el ii prigonea: ,,Barbati israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora.Si acum eu va spun: "Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu." Acest om sangeros a ajuns sa traiasca aceste cuvinte spuse de mentorul sau.El lupta chiar impotriva lui Dumnezeu.Acest om care in acele clipe poate intruchipa teroarea ingrozitoare pentru cei din jur,se numeste Apostolul Pavel.

Insa dupa ce s-a intalnit cu Cel de Sus,pe un drum prafuit spre Damasc,tot el scria peste ani,catre un copil al sau de suflet in Credinta,Timotei : ,,Multumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de incredere si m-a pus in slujba Lui,macar ca mai inainte eram un hulitor, un prigonitor si batjocoritor. Dar am capatat indurare, pentru ca lucram din nestiinta, in necredinta!"(I Timotei 1;12-13).

Asa era Apostolul Pavel.Un hulitor,un prigonitor,un batjocoritor si in esenta un necredincios chiar daca el credea ca este un credincios si face voia Domnului.Acerst om pe care l-ar fi dispretuit oricine,a primit indurare si mai mult,din tortionar a ajuns Apostol al Neamurilor,sfarsind ca un martir.Tot timpul,cu sinceritate,a amintit celor din jur cum era,si cu pocainta a pus miracolul convertirii sale pe seama,,apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu".Mai mult,el s-a considerat apoi ,, rob al lui Dumnezeu si apostol al lui Isus Hristos"si apoi ,, intemnitat al lui Isus Hristos".Din marele fariseu prigonitor nu mai ramisese nimic,doar pocainta,smerenie,sacrificiu si iubire.Din ura totul a devenit dragoste.Din teroare totul a devenit jertfa.Asa lucreaza Cel de Sus,pe cel mare prigonitor poate sa il trasnforme in Apostol.El nu a personaj pozitiv de la inceput.Un autor spunea ca din acesta situatie se pot desprinde cateva idei.

Toti,ca si Pavel,avem parti intunecate in trecut.Cu totii am pacatuit si am facut lucruri de care poate nu suntem mandrii.Nimeni nu este insa iremediabil pierdut cand este vorba de harul lui Dumnezeu.Nu fost unul ca Pavel care,atunci la inceput,intrunea toate motivele damnarii.Insa ca si Pavel,desi putem avea un trecut intunecat,toti putem avea parte de un nou inceput alaturi de Cel de Sus.Daca Cel de Sus a avut mila de unul precum era Pavel,si l-a transformat intr-un mod atat de radical,atunci cu siguranta smerenia,pocainta si sinceritatea lui sunt autentice si toti le putem cauta.Poate ar trebui sa intrebam toti precum a intrebat el "Doamne, ce vrei sa fac?" (FA 9:6).si fiecare,intr-o zi,va primi raspunsul.

Un alt autor spunea ca oamenii confunda convertirea cu maturitatea.Toti se asteapta ca in momentul cand te-ai convertit deja sa-ti pui totul in ordine si sa fii un perfect crestin.Ce trist.Undeva pe drum uitam detaliile trecutului nostru si a harului care ne-a ajutat.Nimeni nu intra intr-o stare de mantuire spirituala instantanee.Maturizarea in Credinta este un proces de o viata,toata viata lui Pavel arata asta.A luptat,a suferit,a avut temeri,bucurii,tristeti,sperante si deziluzii dar a luptat pana la final.Cu sinceritate si pocainta.Cum spunea un reverend: ,,Convertirea unui suflet poate fi un miracol de moment dar formarea unui sfant este sarcina unei vieti intregi".Apostolul Pavel a fost dovada vie a acestor lucruri asa ca,cu credinta-n Cel de Sus,fiecare poate pasi pe acest drum greu,dureros si cu multa suferinta.Dar desi multi nu pot intelege asta,din ele ies bucuria,lumina si mantuirea.Sinceritatea si pocainta au ca efect dragostea prin jertfa de sine.

Sper ca nu am suparat pe nimeni cu postarea mea aiurita.Dau des cu piciorul in tepusa.Sa ne ajute pe toti Cel de Sus sa pasim calea sinceritatii si pocaintei.

[cristiboss56]

Multumim Scot si George pentru cuvintele voastre de folos , si mai ales pentru sinceritatea voastra !

În prealabil postat de kkkkkk

Pavel si sinceritatea :

"Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos? " Romani 3:7

Vedeti ca sunt doua intrebari in context.Prima este la 3:5.A doua la 3:7.Ambele incep in contextul discutiei despre iudei (3:1).Baza este in Psalmul 51:4 pe care Pavel il citeaza la 3:4.Verdictul pentru ambele interogatii il gasiti la 3:8.Apostolul foloseste o tehnica prin care pui auditoriului o intrebare ce si-ar pun-o chiar el in urma predicii tale si o sintetizezi prin raspunsuri scurte.De exemplu, interogatia de la 3:1>raspuns la 3:2a(adica prima parte a versetului)>Oricum, sunt mari.Interogatiile de la 3:5 si 3:7 la 3:8>Osanda acestor oameni este dreapta.

Pavel a ridicat aceste doua probleme pentru ca erau invocate contra crestinilor(3:8a),ei fiind acuzati de iudei ca le proclama ca fiind adevarate.Veridctul despre cei care ii acuzau este cel din 3:8.In Romani 6:1-2 gasiti discutia punctata pe scurt si cu o concluzie la fel de scurta.

În prealabil postat de kkkkkk

nu se intelege nimic

Exista un cuvant cheie care v-ar putea ajuta.In versetul Romani 3:7 apare cuvantul ,,adevarul" in sintagma ,,adevarul lui Dumnezeu".Cam asta este ideea de baza.Acelasi cuvant,in acelasi mod,cu acelasi inteles,este folosit si in I Ioan 1:6.Explicatia cu privire la un sens al acestei notiuni este in I Corinteni 1:18-25(mai ales in 18:23a cu privire la iudei) si chiar exista si un avertisment cu privire la o posibilia motivatie a neintelegerii.Daca adevarul se gaseste in ,,propovaduirea crucii" atunci aveti si explicatia afirmatiei din Romani 6:1-2 care sintetiza pasajul citat de dvs din capitolul 3.

Nu este nici o problema daca vi-se pare neclar.Nu am intanit nici macar un singur teolog care sa fi pus vreodata ca ceea ce spune Pavel este simplu.Dimpotriva este extrem de complex,cu multe nuante teologice(nu uitati formarea de baza a lui Pavel)si pe multe aspecte.Iar faptul ca ati ales un comentariu din Epistola catre Romani(probabil una dintre cele mai comentate ale lui Pavel)va va pune in fata unui scop ambitios:sa intelegeti ce a vrut sa spuna acest Apostol insipirat de Duhul Sfant (FA 13:9).Dumnezeu sa va ajute.

În prealabil postat de kkkkkk

mie mi se pare neclar ceea ce tu incerci sa zici.incearca fara nici un verset biblic, explica pur si simplu.

Daca dumneata il propovaduiesti pe Hristos,si crezi ca esti salvat prin Credinta in EL,sa nu cumva sa crezi ca poti sa pacatuiesti in continuare sub pretextul ca harul acopera totul,inclusiv o duplicitate morala a ta.De aici incepeti sa cititi cele scrise in Epistola catre Romani capitolul 6.Acest radicalism din capitolul 6 este explicat,din perspectiva neintelegerii de care se va izbi, in I Corinteni capitolul I.Acum va este mai clar?

În prealabil postat de kkkkkk

nu, pentru ca mi-e lene sa ma pun la puricat versete si asa cred ca nu inteleg si nici tu nu esti sigur pe ceea ce vrei sa spui.daca tot vrei sa aduci in discutie scriptura citeaz-o aici.

Sunteti un om surprinzator.Mai sus mi-ati spus sa nu mai dau citate din Scriptura,desi le-am dat acum imi spuneti sa le dau iar,nu aveti chef sa puneti cap la cap versete biblice, considerati ca nu intelegeti,mai considerati ca nici eu nu sunt sigur pe ce vreau sa pun dar ca o concluzie imi recomandati sa aduc iar Scriptura in discutie.Lenea nu e buna decat in tara lui Mura-n gura.Era o poezioara pe timpuri :) Ca sa fie paradoxul complet: personal cred ca ati inteles foarte clar.

În prealabil postat de kkkkkk

adica sa o citezi , quote in english, nu doar sa dai trimitere la ea, daca tot vrei sa te folosesti de ea cand explici.. si pe bune ca nu am inteles nimic din ce vrei sa zici.

Deci sa dau citate din versiunea in engleza? :) Pai mai simplu ar fi sa explicati dvs ce ati inteles dn versetul pe care l-ati citat.In romana.

[delia31]

Cateva consideratii semantice, in aparenta putin off topic (doar in aparenta).

Termenul „sincer” vine din latinescul „sine”=fara si „cera”=ceara, adica „fara ceara”.

Conform unei traditii etimologice, aceasta expresie „fara ceara”, se referea ab initio la faptul ca in vremuri de mult uitate, un sculptor necinstit din Roma ar fi acoperit imperfectiunile si crapaturile sculpturilor sale cu ceara pentru a induce in eroare si pt. ca acestea sa para perfect netede, fara nici o fisura. Pana in momentul in care viclenia lui a fost data in vileag.

Ulterior, cand se faceau aprecieri asupra unei sculpturi, se cereau si se ofereau precizari daca e „sine cera” sau nu, adica daca are sau nu fisuri ascunse sub vreun strat de ceara.

De aici, termenul „sine cera” s-a extins, capatand sensul de onest, cinstit, fara viclenie, fara defecte ascunse sub alta masca.


Si daca tot intreba Daniel unde anume se vorbeste in Scriptura de sinceritate, raspunsul e: de la un capat la altul.
Daca nu chiar mura-n gura, atunci imposibil sa nu gasim despre opusul sinceritatii.

In multe locuri din Scriptura apare cuvantul „nefatarnic”. Dau un singur exemplu, spus de Apostolul Pavel celor din Roma: „iubirea voastra sa fie nefatarnica”.
In unele versiuni, apare sinonimul „sincera”, traducand originalul grecesc „anupokritos”,

O tema frecventa, mai ales in evanghelii e antonimul lui "anupokritos" - „upokritos” (hypokritos) care inseamna ipocrit, fatarnic.

Ce insemna la origine cuvantul „ipocrit” ? Mie mi s-a parut intotdeauna surprinzator ce semnificatii au multe cuvinte daca sapam la radacina lor. Surprinzatoare mi s-au parut si dedesubturile de la radacina cuvantului „ipocrit”, atunci cand le-am auzit prima data.

Cuvantul ipocrizie, provenit in limba romana pe filiera grecescului „hypocrisis” , insemna la origine "a juca un rol" iar hypokritos (ipocrit), insemna nici mai mult, nici mai putin decat „actor”, adica cineva care se preface, care pretinde ca e altceva/ altcineva.

In Grecia antica „ipocrizia” nu avea conotatia respingatoare pe care o are azi, ci era considerata o tehnica, o metoda de lucru in teatru, folosita de actori atunci cand interpretau roluri.

Cu timpul, aceasta tehnica folosita doar la interpretarea rolurilor in teatru,
s-a extins si in afara lui, ajungandu-se ca oamenii sa joace teatru in viata reala, sa se prefaca, sa pretinda in exterior ca sunt altceva decat in interior, sa se auto-falsifice, sa joace alte roluri, sa poarte masti sub care sa ascunda adevarul, sa fie duplicitari sau cum zicea Hristos, „fatarnici” , adica cu mai multe fete, mai multe masti, in functie de „rolul” in care voiau sa joace.