Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )

[George.m]

În prealabil postat de Yasmina

Si cum se intampla asta,mai concret?chiar ma intereseaza fenomenul!
Oare nu chiar si sentimentul de apatie catre orice gen de activitati(chiar simple corvoade casnice)este o lene suspecta??

Ma refeream in special la faptul ca, nelucrand poruncile lui Hristos, din lene, ajugem sa implinim voia demonilor.
Nu cred ca exista cale de mijloc. In fiecare clipa, prin ceea ce facem, ne apropiem fie de Dumnezeu, fie de cel viclean.
Chiar prin activitatile casnice ne putem apropia de Dumnezeu, daca nu ne lenevim. Mai ales daca le unim cu scurte rugaciuni. Daca sterg praful, de exemplu, imi pot ridica mintea la Dumnezeu; pot spune, in gandul meu: tot asa, Doamne, curateste si Tu murdaria rautatii ce s-a asternut pe sufletul meu.
Bine ar fi sa avem constiinta ca, intru toate, Hristos e cu noi; si sa nu ne lenevim a fi si noi cu El.

[georgeval]

Lenea nu-si poate gasi justificarea in cazul adevaratului crestin care se afla intr-o continua dinamica intre " deja" si "nu inca" in privinta mantuirii, ptr ca dupa cuvintele Apostolului Pavel "celui care i se pare ca sta sa ia seama sa nu cada".

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Lenea nu-si poate gasi justificarea in cazul adevaratului crestin care se afla intr-o continua dinamica intre " deja" si "nu inca" in privinta mantuirii, ptr ca dupa cuvintele Apostolului Pavel "celui care i se pare ca sta sa ia seama sa nu cada".

Omul zilelor noastre se plictiseste pentru ca viata spirituala a apus in el . Plictiseala isi gaseste "justificarea' in lene , iar plictiseala este specifica lenesului !:http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...A--b1-p242.htm

[cristiboss56]

Un articol extrem de lamuritor si de folos , semnat de Preot prof. univ. dr. Cosma Sorin , pe acest site :http://www.crestinortodox.ro/diverse...ala-69670.html

[cristiboss56]

Plictiseala şi întristarea sunt surse inepuizabile de necazuri , caci ele ne aduc o mare greutate in suflet , deci sa ne ferim de ele , sa avem mintea treaza la cele de folos . Un cuvant de folos al Sfantului Isaac Sirul :

"Dar nu toate patimile ne războiesc prin momeli sau atacuri. Căci sunt patimi care aduc sufletului numai necazuri: trândăvia, plictiseala şi întristarea. Ele nu vin în chip de momeală, nici nu momesc prin gândul la tihnă, ci aduc sufletului o greutate. Iar tăria sufletului se probează în biruinţa împotriva celor ce-l războiesc prin momeală. Cunoştinţa subţire a tuturor acestora şi a semnelor pe care trebuie să le aibă omul despre ele este ca acesta să simtă la tot pasul pe care-l face, unde a ajuns şi în ce pământ a început sufletul să calce.
Ia aminte şi la aceasta: oare are sufletul destulă cunoştinţă prin lumina lui, ca să facă deosebirea acestora sau poate să le deosebească în întuneric una de cealaltă, sau e lipsit cu totul de aceasta? Simţi oare deplin că, într-adevăr, cugetarea a început să se curăţească? Oare nu are loc vreo împrăştiere a minţii în ceasul rugăciunii? Şi ce patimă tulbură cugetarea în vremea când se apropie de rugăciune? Simţi în tine că puterea liniştii umbreşte sufletul cu blândeţea, cu seninătatea şi cu pacea pe care obişnuieşte să o nască în cugetare? E răpită mintea fără de voie de înţelesurile celor netrupeşti, pe care nu le pot tâlcui simţurile? Se aprinde în tine deodată o bucurie care aduce limba la tăcere? Izvorăşte în bucuria fără asemănare a inimii o plăcere oarecare ce scoate mintea din toate?
Căci pe nesimţite, din vreme în vreme, vine peste trupul întreg o bucurie şi o veselie, pe care limba de carne nu o poate tâlcui şi în asemănare cu care toate cele pământeşti sunt socotite cenuşă şi gunoi. Cea dintâi dintre acestea izvorăşte din inimă în vremea sau în ceasul rugăciunii, alta încălzeşte mintea în vremea citirii şi iarăşi alta, prin cugetarea neîncetată (la Dumnezeu). Aceasta din urmă e de cele mai multe ori în afară de celelalte şi adeseori e pricinuită de un lucru trecător; şi de multe ori noaptea, în acelaşi fel se iveşte între somn şi veghe, când parcă dormi şi nu dormi şi veghezi şi nu veghezi. Iar când vine desfătarea aceasta, care face să palpite tot trupul, cel ce o simte socoteşte în acele clipe că împărăţia cerurilor nu e altceva decât aceasta. Caută şi vezi iarăşi dacă sufletul a dobândit puterea care subţiază amintirile simţurilor cu ajutorul nădejdii ce stăpâneşte asupra inimii şi care întăreşte simţirile dinăuntru prin convingerea negrăită pricinuită de o tainică încredinţare. Şi dacă inima s-a trezit, vezi dacă nu cumva, din negrija ei, a fost robită iarăşi de cele pământeşti, cu toate că vorbeşte neîncetat de lucrarea ei neîntreruptă, prin care s-ar afla împreună cu Mântuitorul nostru. "

[cristiboss56]

Lenea , trandavia , paralizeaza intr un fel sau altul puterile sufletesti , le anihileaza incet , dar sigur .
Lenea este legata mult de alte si alte patimi , precum imbuibarea , desfranarea , caci cel cazut in lenevie cauta doar odihna . Acum , nu spun ca oricine se odihneste , este lenes si trandav , departe de mine acest gand , caci si odihna isi are rolul ei bine determinat , dar aici vorbesc de placerea trandaviei , de lenea patologica , unde lenesul cauta doar sa se odihneasca , iar daca se scoala , iese din aceasta stare , o face doar cu scopul pentru a manca , a bea , a desfrana , chiar si daca o face in gand , numai cu gandul , alimentand continuu poftele trupesti .
Rezultatul este decaderea totala a celui in cauza . Citeam pe undeva ca cel cazut in lenevie are ca finalitate , ca sa-i spun astfel :
o lancezeala continua
- lehamitea
- scarba faţă de toate,
- dispret fata de ceilati,
- sentimentul instrainarii si al insingurarii,
- iluzia ca nu mai poate influenta lucrurile spre bine si ca trebuie grabit deznodamantul lor,
- descurajarea,
- melancolia,
- saturarea.

Si remediul? (ca starea asta il prinde pe om ca intr-un cleste, asa cum ai spus are un efect paralizant, inhibitiv fata de cele duhovnicesti, desi eliberator si stimulativ catre cele lumesti)

Din cercare stiu asa: rugaciune, silire la postire (cu discernamant), fuga la duhovnic, Maslu si mai presus de toate Sfanta Liturghie. Ordinea poate fi alta, de pilda mai intai fuga la duhovnic.
As mai adauga lectura Scripturii (uneori un verset strapunge inima si scoala pe lenes din trandaveala), intonarea unei cantari dragi, ajutarea unui nevoias (primul scos de Dumnezeu in cale) si, poate cel mai tare medicament dintre toate: GANDUL LA CEASUL MORTII si la ce urmeaza...
Asa stiu din ale mele, ma iarta...