MariS_ vrea sa plece. Convingeti-l sa nu!

Mi-am amintit şi de vorbele Părintelui Arsenie Papacioc, care cu siguranţă sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre noi. Ştiţi că de multe ori spunea că existau discuţii între cuvioşia sa şi Părintele Cleopa; în timp ce părintele Cleopa cerea o nevoinţă aspră, Părintele Arsenie consideră că nu aceasta e necesară, ci „o ţâşnire a inimii către Dumnezeu”; cu alte cuvinte să nu fie „tipic, tipic şi la inimă nimic”.
Personal gândesc că şi nevoinţa este bună, tocmai pentru a mai înmuia inima. Însă dacă nu ăsta este rezultatul, dacă respectăm mai mult sau mai puţin strict nişte reguli şi totuşi inima nu ni s-a înmuiat, nu am devenit mai iertători, mai blânzi, mai jertfitori de sine, asta trebuie să ne pună pe gânduri. Căci faptele fără dragoste nu ne vor mântui.

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mi-am amintit şi de vorbele Părintelui Arsenie Papacioc, care cu siguranţă sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre noi. Ştiţi că de multe ori spunea că existau discuţii între cuvioşia sa şi Părintele Cleopa; în timp ce părintele Cleopa cerea o nevoinţă aspră, Părintele Arsenie consideră că nu aceasta e necesară, ci „o ţâşnire a inimii către Dumnezeu”; cu alte cuvinte să nu fie „tipic, tipic şi la inimă nimic”.
Personal gândesc că şi nevoinţa este bună, tocmai pentru a mai înmuia inima. Însă dacă nu ăsta este rezultatul, dacă respectăm mai mult sau mai puţin strict nişte reguli şi totuşi inima nu ni s-a înmuiat, nu am devenit mai iertători, mai blânzi, mai jertfitori de sine, asta trebuie să ne pună pe gânduri. Căci faptele fără dragoste nu ne vor mântui.

Subscriu.
Cand Fiul lui Dumnezeu a hotarat sa coboare din inaltimile cele nevazute ale Sfintei Treimi pana la noi muritorii si pacatosii, a facut-o si pentru ca sa ne aduca in intunericul lumii noastre lumina unui SENS nou. Oamenii cautau sensul in gnoza, in mistere, in sofisme, in ratiune si cunoastere, dar Cel ce S-a scoborat pana la noi si a imbracat haina nimicniciei noastre, "chip de rob luand", ne-a adus un altfel de sens: cel al JERTFEI si al izvorului acesteia, DRAGOSTEA jertfelnica. Acesta este sensul inalt al mantuirii si el trebuie sa devina si sensul existential al nostru, al pacatosilor. Simbolul acestui sens este CRUCEA. "Luati-va crucea" este indemnul facut noua ca sa ne insusim sensul existential fara de care nu ne putem mantui. Este minimul necesar pentru mantuirea noastra. Scoboratu-Sa ca sa ne invete Jertfa, coboratu-Sa ca sa ne inalte prin Jertfa si a patimit pentru noi si pacatele noastre ca sa ne curateasca prin Jertfa. Nu prin gnoza, nu prin sofisme, nu prin tipic, nu prin cunoastere. Ci simplu si bland, smerit si bun, la un loc cu talharii, nu de la catedra vreunei academii, nu imbracat in mantia cu ciucuri a fariseilor ultracorecti, a carturarilor atotstiutori, ci in rand cu cei simpli, cu prostituatele, cu talharii si cu vamesii. De ce l-au urmat acestia si nu carturarii asa cum se cadea? Simplu, pentru ca Domnul nostru nu le-a vorbit in gnoza, in sofisme, in filosofii, ci le-a deschis acelora INIMA si aceia L-au primit inlauntru. Carturarii si fariseii aveau mintea plina de cunostinte si tipicuri, dar inima le era inghetata si impietrita. Erau plini de ei si nu puteau accepta dragostea jertfelnica, sensul si lumina cea noua. Se inaltasera pe piedestalul cunoasterii, la rangul de invatatori si calauze, dar nu se indurau sa coboare la rangul de simpli slujitori ai aproapelui, la "injosirea" de a spala picioarele semenilor, de a darui mila si dragoste si jertfa de sine. Jertfa de sine era cel mai greu lucru pentru ei, imposibilul chiar, pentru ca ei erau plini de sine si mandri de sine. "Lepadati-va de sine" este o cerinta nebuneasca pentru ei, de neinteles, nerationala, prosteasca. Insa, nu poti lua CRUCEA, nu poti sa-ti insusesti SENSUL existential al JERTFEI daca nu te lepezi de tine. Nu poti primi Harul daca nu te lepezi de tine. Spune foarte frumos un sfant intr-o scrisoare: "nu poti primi Harul fara sange", adica fara spiritul de jertfa Harul nu vine si nu ramane in noi. Nu se primeste Harul cu lingurita ci cu o inima infranta, inmuiata in dragoste jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[glykys]

În prealabil postat de MariS_

Subscriu.
Cand Fiul lui Dumnezeu a hotarat sa coboare din inaltimile cele nevazute ale Sfintei Treimi pana la noi muritorii si pacatosii, a facut-o si pentru ca sa ne aduca in intunericul lumii noastre lumina unui SENS nou. Oamenii cautau sensul in gnoza, in mistere, in sofisme, in ratiune si cunoastere, dar Cel ce S-a scoborat pana la noi si a imbracat haina nimicniciei noastre, "chip de rob luand", ne-a adus un altfel de sens: cel al JERTFEI si al izvorului acesteia, DRAGOSTEA jertfelnica. Acesta este sensul inalt al mantuirii si el trebuie sa devina si sensul existential al nostru, al pacatosilor. Simbolul acestui sens este CRUCEA. "Luati-va crucea" este indemnul facut noua ca sa ne insusim sensul existential fara de care nu ne putem mantui. Este minimul necesar pentru mantuirea noastra. Scoboratu-Sa ca sa ne invete Jertfa, coboratu-Sa ca sa ne inalte prin Jertfa si a patimit pentru noi si pacatele noastre ca sa ne curateasca prin Jertfa. Nu prin gnoza, nu prin sofisme, nu prin tipic, nu prin cunoastere. Ci simplu si bland, smerit si bun, la un loc cu talharii, nu de la catedra vreunei academii, nu imbracat in mantia cu ciucuri a fariseilor ultracorecti, a carturarilor atotstiutori, ci in rand cu cei simpli, cu prostituatele, cu talharii si cu vamesii. De ce l-au urmat acestia si nu carturarii asa cum se cadea? Simplu, pentru ca Domnul nostru nu le-a vorbit in gnoza, in sofisme, in filosofii, ci le-a deschis acelora INIMA si aceia L-au primit inlauntru. Carturarii si fariseii aveau mintea plina de cunostinte si tipicuri, dar inima le era inghetata si impietrita. Erau plini de ei si nu puteau accepta dragostea jertfelnica, sensul si lumina cea noua. Se inaltasera pe piedestalul cunoasterii, la rangul de invatatori si calauze, dar nu se indurau sa coboare la rangul de simpli slujitori ai aproapelui, la "injosirea" de a spala picioarele semenilor, de a darui mila si dragoste si jertfa de sine. Jertfa de sine era cel mai greu lucru pentru ei, imposibilul chiar, pentru ca ei erau plini de sine si mandri de sine. "Lepadati-va de sine" este o cerinta nebuneasca pentru ei, de neinteles, nerationala, prosteasca. Insa, nu poti lua CRUCEA, nu poti sa-ti insusesti SENSUL existential al JERTFEI daca nu te lepezi de tine. Nu poti primi Harul daca nu te lepezi de tine. Spune foarte frumos un sfant intr-o scrisoare: "nu poti primi Harul fara sange", adica fara spiritul de jertfa Harul nu vine si nu ramane in noi. Nu se primeste Harul cu lingurita ci cu o inima infranta, inmuiata in dragoste jertfelnica.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS, mi-ai facut azi o bucurie. Bunica mea asa a procedat la viata ei, nu stiu daca s-ar fi exprimat asa, ca nu era mare teoreticiana, dar ea pune ain practica exact ce ai spus tu: dragoste, jertfa de sine, fapte bune izvorate din dragoste, nu din tipic.
Ai intrat mai rar, dar ai spus ceva adevarat!

[catalin2]

În prealabil postat de glykys

MariS, mi-ai facut azi o bucurie. Bunica mea asa a procedat la viata ei, nu stiu daca s-ar fi exprimat asa, ca nu era mare teoreticiana, dar ea pune ain practica exact ce ai spus tu: dragoste, jertfa de sine, fapte bune izvorate din dragoste, nu din tipic.
Ai intrat mai rar, dar ai spus ceva adevarat!

Nu stiu daca despre tipic era vorba sau despre invataturile de credinta si BO. Bunica ta pe langa acestea a avut si o intelgere a credintei dreapta, a ramas ortodoxa. In schimb daca devenea se convertea la adeventisti sa zicem nu prea era acelasi lucru, nu? Bunicii lui draga de Anna erau buni dar s-au convertit la neoprotestanti (daca am inteles eu bine).
Eu cred ca cine e practicant si merge si la Liturghii si aculta predicile preotilor cunoaste si invatatura, pentru asta nu e nevoie sa citeasca niste carti. Mie imi plac foarte mult si persoane care nu sunt ortodoxe sau nici macar crestine. Persoane deosebite am intalnit si printre unguri, sau chiar turci, indieni, americani, etc.

[glykys]

În prealabil postat de catalin2

Nu stiu daca despre tipic era vorba sau despre invataturile de credinta si BO. Bunica ta pe langa acestea a avut si o intelgere a credintei dreapta, a ramas ortodoxa. In schimb daca devenea se convertea la adeventisti sa zicem nu prea era acelasi lucru, nu? Bunicii lui draga de Anna erau buni dar s-au convertit la neoprotestanti (daca am inteles eu bine).
Eu cred ca cine e practicant si merge si la Liturghii si aculta predicile preotilor cunoaste si invatatura, pentru asta nu e nevoie sa citeasca niste carti. Mie imi plac foarte mult si persoane care nu sunt ortodoxe sau nici macar crestine. Persoane deosebite am intalnit si printre unguri, sau chiar turci, indieni, americani, etc.

Asa este, bunica mea era ortodoxa practicanta, dar stia de ce se duce duminica la liturghie, de ce se roaga, de ce tine post, de ce se spovedeste si se impartaseste: din dragoste fata de Dumnezeu. Stia si de ce da milostenie si face fapte bune: din dragoste fata de aproapele. asa e, nu citise ea prea multe carti, dar traise suficiente. Adica nu le facea mecanic si din tipic, ca asa trebuie, ci pentru ca asa simtea. Iar bunica nu putea decat sa simta ortodox.

Mi-aduc aminte ca avem in scoala primara niste colege sectante, martorii lui iehova, parca. Ei, si mama acestora intrase in discutii contradictorii pe teme religioase cu bunica, si hotarasera sa isi dea intalnire, sa aduca fiecare argumente. Bunica nu stia prea multa teologie, doar din ce auzise la biserica si, mai ales, din ce traise si din ce i se aratase in diferite imprejurari. Mi-aduc aminte ca si-a luat in ziua aceea Biblia la ea si niste portocale, pentru ca stia ca fetita aceleia e bolnava si saraca. Persoana respectiva nu a mai venit la intalnire si bunicii ii parea rau ca a pierdut ocazia sa manance si fetita aceea niste portocale.

P.S. Cred ca le va fi mai usor la judecata acelor turci, americani, care nu sunt ortodocsi si fac faptele ortodoxiei, decat noua, ortodocsilor cu nume si tipic si la inima nimic.

[DragosP]

În prealabil postat de glykys

...
P.S. Cred ca le va fi mai usor la judecata acelor turci, americani, care nu sunt ortodocsi si fac faptele ortodoxiei, decat noua, ortodocsilor cu nume si tipic si la inima nimic.

Offtopic
Nu ştii pilda cu imamul care se purta cu slujitorii săi ca şi cu copiii lui? La un moment dat ajunge să discute cu un preot ortodox, şi-l întreabă pe acesta dacă, după părerea lui, conform cu credinţa ortodoxă, ţinând cont că a făcut numai fapte bune în viaţa lui, se va mântui.
Părintele i-a răspuns: "când vei muri, cine va moşteni averea agonisită? Slujitorii tăi sau copiii tăi?" Auzind acestea, s-a botezat ortodox.

[catalin2]

În prealabil postat de glykys

Mi-aduc aminte ca avem in scoala primara niste colege sectante, martorii lui iehova, parca. Ei, si mama acestora intrase in discutii contradictorii pe teme religioase cu bunica, si hotarasera sa isi dea intalnire, sa aduca fiecare argumente. Bunica nu stia prea multa teologie, doar din ce auzise la biserica si, mai ales, din ce traise si din ce i se aratase in diferite imprejurari. Mi-aduc aminte ca si-a luat in ziua aceea Biblia la ea si niste portocale, pentru ca stia ca fetita aceleia e bolnava si saraca. Persoana respectiva nu a mai venit la intalnire si bunicii ii parea rau ca a pierdut ocazia sa manance si fetita aceea niste portocale.

Asa cred ca este, cine e practicant (adica merge la slujbe, se roaga, se spovedeste si impartaseste) e cel mai bun teolog.
In schimb tot nu am inteles cu ce sens se foloseste cuvantul "corect". Din ce mi-am dat seama nu pentru tipic sau pentru cei ce sunt mai repeziti. Cei buni sunt considerati cei ce vad toate cultele (sau si religiile la fel), iar cei corecti sunt vazuti cei ce spun de ortodoxie si critica alte culte. In cazul bunicii tale, daca nu accepta si conceptiile despre religie ale acelei persoane ar fi insemnat ca e prea corecta.
Eu asta am inteles, s-ar putea sa ma fi inselat, atunci sunt probleme de comunicare. Tu de exemplu ai inteles ca prin "corect" e vorba de tipic.

[glykys]

În prealabil postat de catalin2

Cei buni sunt considerati cei ce vad toate cultele (sau si religiile la fel), iar cei corecti sunt vazuti cei ce spun de ortodoxie si critica alte culte. In cazul bunicii tale, daca nu accepta si conceptiile despre religie ale acelei persoane ar fi insemnat ca e prea corecta.
.

Nu, nu, nu! "Cei buni", Parintii Paraian sau Noica, de pida, despre care s-a vorbit aici, nu credeau ca toate cultele sunt la fel. Bunatatea nu exclude corectitudinea si invers. Vad corectitudinea ca fiind dreptate, adevar, exprimat prin tipic, norme, reguli, legi. Dragostea exista in dreptate si in adevar, dar adevarul sau corectitudinea sau dreptatea fara dragoste la baza nu fac nici cat o ceapa degerata.

Ceea ce am vrut sa spun despre bunica era faptul ca, desi NU era de acord cu conceptiile iehoviste, pentru ca simtise pe pielea ei ajutorul sfintilor si nu suferea sa auda din partea unora ca sfintii nu exista, de pilda, totusi, avea dragoste chiar si fata de ei, ca oameni. Adica a vrut sa hraneasca fetita aceea, chiar daca era iehovista! Cand e sa faci un bine, nu il intrebi pe om: auzi, esti ortodox, ca daca nu, te las sa mori de foame! Condamna invatatura gresita, dar ii era mila de om.

Eu una iubesc ortodoxia, consider ca e calea cea adevarata, imi pare rau ca sunt atatia care o hulesc si care se rup de ei, imi doresc ca toti sa ajunga la masura Adevarului si sa il implineasca, dar nu sunt in masura sa zic ca X se mantuieste pentru ca face o suta de metanii pe zi in biserica si altul se osandeste, ca nu a auzit in viata lui de ortodoxie. Ceea ce voiam sa spun e ca sunt clar impotriva formalismului si a rigorismului si pledez pentru practicarea adevarului, a corectitudinii si a tipicului care sunt fundamentate pe dragostea de Dumnezeu si dragostea fata de oameni si nu pe ele insele. Adica una e, spre exemplu, sa te duci la biserica fiindca asa crezi ca te mantuiesti sau fiindca asta e obiceiul tau saptamanal, si alta e sa te duci pentru ca doresti sa ii aduci slava lui Dumnezeu. Eu nu sunt asa, dar stiu ca la masura asta trebuie sa ajung: sa fac tipicul din dragoste, Sper sa fie clar. Sunt sigura ca nu suntem in contradictoriu.

[MariS_]

În prealabil postat de glykys

Asa este, bunica mea era ortodoxa practicanta, dar stia de ce se duce duminica la liturghie, de ce se roaga, de ce tine post, de ce se spovedeste si se impartaseste: din dragoste fata de Dumnezeu. Stia si de ce da milostenie si face fapte bune: din dragoste fata de aproapele. asa e, nu citise ea prea multe carti, dar traise suficiente. Adica nu le facea mecanic si din tipic, ca asa trebuie, ci pentru ca asa simtea. Iar bunica nu putea decat sa simta ortodox.

Mi-aduc aminte ca avem in scoala primara niste colege sectante, martorii lui iehova, parca. Ei, si mama acestora intrase in discutii contradictorii pe teme religioase cu bunica, si hotarasera sa isi dea intalnire, sa aduca fiecare argumente. Bunica nu stia prea multa teologie, doar din ce auzise la biserica si, mai ales, din ce traise si din ce i se aratase in diferite imprejurari. Mi-aduc aminte ca si-a luat in ziua aceea Biblia la ea si niste portocale, pentru ca stia ca fetita aceleia e bolnava si saraca. Persoana respectiva nu a mai venit la intalnire si bunicii ii parea rau ca a pierdut ocazia sa manance si fetita aceea niste portocale.

P.S. Cred ca le va fi mai usor la judecata acelor turci, americani, care nu sunt ortodocsi si fac faptele ortodoxiei, decat noua, ortodocsilor cu nume si tipic si la inima nimic.

Ma bucur ca bunica ta, draga glykys, nu a uitat dragostea "acasa". Nu conta valoarea acelor portocale ci gandul ei bun si milostiv catre un semen al ei. De multe ori noi ratam "intalnirea" cu semenii tocmai pentru ca "uitam" ce-i mai important "acasa", iubirea, daca o avem si pe aceea, ca unii spun ca se poate si fara, dar suntem doldora de citate si "demonstratii" cu Biblia in mana si apoi pretindem sa-i invatam pe altii. Fara iubire esecul e garantat si stradania in van. Ba ne alegem si cu judecarea aproapelui, ca e viclean sau neinstruit sau mai stiu eu cum si nu vrea sa primeasca adevarul nostru. Sa punem iubire in cuvinte, sa nu le lasam goale de continut si atunci ele vor lucra, incet dar sigur.
Har, smerenie si jertfa de sine.