dilema

[sophia]

Este greu de judecat fara a cunoaste situatia indeaproape.
Imi pun totusi urmatoarele intrebari:
1. Ei acum traiesc patru insi dintr-un singur salariu?
2. Sotul castiga bine?
Daca poate sa ramana casnica cativa ani...
3. La 30 deja este greu sa gasesti de lucru in tara? Chiar asa?
Cred ca depinde de profesie.
S-ar putea ca tocmai copiii sa sperie angajatorii, si doi, daramite trei! Pentru ei inseamna o serie de dezavantaje.
4. Daca se angajeaza cine are grija de copii? O ajuta parintii, socrii?
5. Ramane usor gravida, adica asa cand vrea ea?
6. Sotul ei ce spune, isi mai doreste si el un copil?

Parerea mea este sa se mai gandeasca. Sa incerce mai intai sa-si gaseasca un serviciu, sa vada cum se organizeaza cu toate.
Si nu stiu cat de mari sunt cei doi copii, dar sa le dea intai lor o sansa si sa se bucure de si cu ei.
Poate ca nu realizeaza inca ce inseamna serviciu si atatia copii si familie si ce o sa mai urmeze.
Viata este f.grea si devine din ce in ce mai grea...trebuie f.bine gandit fiecare pas, pentru ca te costa din toate punctele de vedere. Cine stie ce ne mai asteapta...

Pacat nu este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne ajuta, dar si noi trebuie sa facem ceva.
Totusi El face dupa voia Sa si de multe ori ea nu se potriveste cu a noastra.
Nu stim doi ce ne este dat de la Dumnezeu.
Si este bine sa ne si multumim mai intai cu ceea ce ne da.

[Mirela0110]

În prealabil postat de sophia

Este greu de judecat fara a cunoaste situatia indeaproape.
Imi pun totusi urmatoarele intrebari:
1. Ei acum traiesc patru insi dintr-un singur salariu?
2. Sotul castiga bine?
Daca poate sa ramana casnica cativa ani...
3. La 30 deja este greu sa gasesti de lucru in tara? Chiar asa?
Cred ca depinde de profesie.
S-ar putea ca tocmai copiii sa sperie angajatorii, si doi, daramite trei! Pentru ei inseamna o serie de dezavantaje.
4. Daca se angajeaza cine are grija de copii? O ajuta parintii, socrii?
5. Ramane usor gravida, adica asa cand vrea ea?
6. Sotul ei ce spune, isi mai doreste si el un copil?
.

deci ca sa vb despre mine...despre situatia mea...

1. nu. ...eu am indemnizatia aia de 600 de lei + 200 de lei alocatia copilului, salarul sotului, care ar fi cam in jur de 10 mil in mana, si mai este pensia bunicii mele, care este 15 mil, dar care bineinteles nu se stie cat va mai fi, avand 78 de ani ...
2. aproximativ 10 mil in mana ... dar totusi cand ma voi angaja sper sa am si eu un sal cam tot atat ... avem apartament propriu, cu 3 camere, deci nu platim chirie , doar intretinere si gazul, lumina, calbu telefon, internet, etc ...
3. eu sunt la doctorat in domeniul comunicatiilor.
4. singura probl ar fi vacantele, ca in rest ar merge la gradinita/ cresa ... socrii sunt in piatra ... tatal meu e la constanta, mama nu mai e ...
5 asta bineinteles depinde doar de voia lui Dumnezeu ... daca vrea EL si cand vrea El.
6. el nu prea ar mai vrea....dar peste vreo 10-15 ani cand ne vom uita in urma nu vreau sa regretam ca nu am mai facut unul, doar de frica banilor si a vremurilor grele

ar insemna ca de acum inainte sa avem grija sa nu mai apara alt bebe ... stiu ca si asta e pacat ... bineinteles ca ar fi ac situatie dupa al 3-lea , tot asa ar trebui sa avem grija ...

eu doctoratul trebuie sa il termin pana in sept-oct 2013. deci pana atunci ar mai fi timp de un bebe si de la un an sa il dau la cresa ...

stiu ca e greu... si ar fi si mai greu... dar totusi ce fac cu dorinta mea de a mai avea inca un copil? nu vreau sa ajung la 40 de ani sa regret ca nu am mai facut unul... dar vreau si toti copiii mei sa aiba minimul necesar si sa aiba parte de o educatie buna, sa nu duca lipsa de prea multe, cum nici eu nu am dus.

ce bine ca nu ma cunoaste nimeni, decat doar de pe forum, caci cu siguranta nu as indrazni sa zic temerile si dilemele mele in fata nimanui :P ... asta apropo de subiectul cu discutiile pe forum vs. cele fata in fata...ceva de genu, nu mai tin minte exact.

ps: fata are 2 ani si 7 luni si baiatul 2 luni :D

[ionica_29]

În prealabil postat de Mirela0110

deci ca sa vb despre mine...despre situatia mea...

1. nu. ...eu am indemnizatia aia de 600 de lei + 200 de lei alocatia copilului, salarul sotului, care ar fi cam in jur de 10 mil in mana, si mai este pensia bunicii mele, care este 15 mil, dar care bineinteles nu se stie cat va mai fi, avand 78 de ani ...
2. aproximativ 10 mil in mana ... dar totusi cand ma voi angaja sper sa am si eu un sal cam tot atat ... avem apartament propriu, cu 3 camere, deci nu platim chirie , doar intretinere si gazul, lumina, calbu telefon, internet, etc ...
3. eu sunt la doctorat in domeniul comunicatiilor.
4. singura probl ar fi vacantele, ca in rest ar merge la gradinita/ cresa ... socrii sunt in piatra ... tatal meu e la constanta, mama nu mai e ...
5 asta bineinteles depinde doar de voia lui Dumnezeu ... daca vrea EL si cand vrea El.
6. el nu prea ar mai vrea....dar peste vreo 10-15 ani cand ne vom uita in urma nu vreau sa regretam ca nu am mai facut unul, doar de frica banilor si a vremurilor grele

ar insemna ca de acum inainte sa avem grija sa nu mai apara alt bebe ... stiu ca si asta e pacat ... bineinteles ca ar fi ac situatie dupa al 3-lea , tot asa ar trebui sa avem grija ...

eu doctoratul trebuie sa il termin pana in sept-oct 2013. deci pana atunci ar mai fi timp de un bebe si de la un an sa il dau la cresa ...

stiu ca e greu... si ar fi si mai greu... dar totusi ce fac cu dorinta mea de a mai avea inca un copil? nu vreau sa ajung la 40 de ani sa regret ca nu am mai facut unul... dar vreau si toti copiii mei sa aiba minimul necesar si sa aiba parte de o educatie buna, sa nu duca lipsa de prea multe, cum nici eu nu am dus.

ce bine ca nu ma cunoaste nimeni, decat doar de pe forum, caci cu siguranta nu as indrazni sa zic temerile si dilemele mele in fata nimanui :P ... asta apropo de subiectul cu discutiile pe forum vs. cele fata in fata...ceva de genu, nu mai tin minte exact.

ps: fata are 2 ani si 7 luni si baiatul 2 luni :D

Eu te felicit, cred ca a fi mama e mai important decat a avea o cariera. Si cata vreme aveti ce pune pe masa si unde dormi, nu inteleg de ce ti-i teama de o noua sarcina. Copiii sunt cel mai mare dar pe care ni-l ofera Dumnezeu in aceasta viata.

[Mirela0110]

alte pareri ? :D

[DragosP]

În prealabil postat de Mirela0110

alte pareri ? :D

Părerea mea e că dacă ceri părerea pe acest subiect, mai bine încerci să faci foarte bine ceea ce faci acum.

[ASFINTITSENIN]

Suflet cald ,noi vom ajunge intr-o zi in fata Dreptului Judecator si vom da raspuns pentru toate ale noastre.Pe pamant judecatile se fac cu masuri diferite si nu vom reusi niciodata sa -i multumin pe cei din preajma noastra.Nascand al 3lea ,al 4lea copil vei trai din minunile lui Dumnezeu care le va randui pe toate la vremea lor.Am citit intr-o carte a Parintelui Argatu ca fiecareia ne este dat sa avem un anumit numar de copii si renuntand ,prin diferite moduri , sa-i nastem ne vom chinui cu cel sau cei pe care i-am nascut ca si cum am fi crescut pe toti cei randuiti deDumnezeu.Aceasta este credinta unei persoane limitate care a gresit mult in fata lui Dumnezeu si are canon sa fie sotie si mama.Iisus Hristos pentru rugaciunile Maicutei Sale sa ne intoarca la bunatate,la rugaciune si la dreapta credinta.

Ştii că nimeni nu îţi poate spune ce să faci cu viaţa ta, iar detaliile doar tu le cunoşti îndeajuns de bine. Nu e nimeni în măsură să ia decizia în locul tău.
Îţi povestesc un caz, din care vei extrage tu morala.


O femeie şi un bărbat, ambii studenţi, de 21 de ani, s-au căsătorit. Au decis să nu facă un copil până nu termină amândoi studiile, să aibă un loc de muncă şi să poată oferi copilului tot ce are nevoie. Au terminat amândoi studiile, şi-au găsit de muncă, dar nu era totul atât de roz cum îşi imaginaseră ei. Pe româneşte, banii nu le picau din cer şi nu s-au îmbogăţit subit, înainte ca cerneala să li se usuce pe contractele de angajare. Au decis să mai aştepte puţin, să se pună pe picioare. A trecut timpul, au mai avansat în carieră, duceau un trai puţin mai sus decât decent. S-a pus iar problema copilului. Nu, voiau să-l crească la casă, cu curte şi grădină şi un căţeluş pe-acolo, nu la bloc. Aşa că au decis să mai aştepte, până vor avea o casă, o maşină, ceva economii. S-au trezit amândoi la 28 de ani că locuiau tot la bloc, tot fără maşină, tot fără copii. Destinul i-a pricopsit cu o sarcină neaşteptată şi neplanificată. Ce să facă? Ce să facă? Nu se punea problema de avort, aşa că nouă luni mai târziu li s-a născut un băieţel. Din acel moment, tot ce făceau, făceau pentru el. Era centrul universului lor. După doar doi ani, s-au mutat în casă nouă, şi-au cumpărat maşină şi au făcut încă un copil. Acum, copiii sunt măricei, băiatul merge la şcoală, fetiţa la grădiniţă şi amândoi aşteaptă entuziasmaţi ca surioara lor să se nască, peste aproximativ o lună. Sunt doi copii fericiţi, nu le lipseşte nimic. Iar părinţii nu au motive să se plângă, se simt chiar norocoşi că lucrurile merg bine.

Acum, cum ziceam, morala o extragi tu. Eu îţi spun doar că oamenii au o putere de adaptabilitate extraordinar de mare. Dacă ei vor renunţa la visul lor de a avea o viaţă mai bună, pentru că se obişnuiesc şi se mulţumesc cu ce au, această atitudine se schimbă complet când în ecuaţie apare un copil. Pentru puiul tău faci orice. Tragi, dregi, învârţi, lupţi şi o scoţi la capăt. Dar mai sunt de luat în calcul şi alţi factori. De exemplu, faptul că soţul tău e reticent la ideea unui alt bebe. Îţi înţeleg dorinţa de a fi iar mamă, dar nu e o decizie pe care să o iei singură.

[gabriela8]

În prealabil postat de Mirela0110

alte pareri ? :D

Sa va ajute Dumnezeu!

[Mirela0110]

va multumesc frumos tuturor ...

poate in viitor reusesc sa imi conving si sotul ... oricum el are un suflet foarte bun ... dar bineinteles, totul depinde si de voia si puterea lui Dumnezeu ...

[AlinB]

În prealabil postat de Mirela0110

totul depinde de (...) puterea lui Dumnezeu ...

Nu crezi ca e o greseala "ortografica" pe aici?