Rugaciuni din comoara Bisericii Catolice

[Mihnea Dragomir]

Priceasnă

Veniţi creştini la rugăciune
În casa Domnului Preasfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.

Când clopotele-ncep să sune
În zori, cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainici
Chemarea Domnului Cristos.

"Veniţi cei osteniţi la Mine,
Cei osteniţi şi apăsaţi.
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Şi mângâiere-o să aflaţi".

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul Sfânt.
Se pleacă-n faţă-I toată firea,
Văzduhul tot, cu nori şi vânt.

Dar omul, singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.

Creştinii noştri din vechime
Pe sub pământ zideau altare,
Şi pe furiş, în miez de noapte,
Mergeau cu toţii la-nchinare.

Azi stau lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?

Vai, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea;
Ei n-aud glasul Lui ce strigă:
"Veniţi, creştini, la masa Mea!"

Veniţi, veniţi cu umilinţă
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Să ne-nnoim cu al Său har!

[machho]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Priceasnă

Veniţi creştini la rugăciune
În casa Domnului Preasfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.

Când clopotele-ncep să sune
În zori, cu glasul lor duios,
Răsună-n undele lor tainici
Chemarea Domnului Cristos.

"Veniţi cei osteniţi la Mine,
Cei osteniţi şi apăsaţi.
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Şi mângâiere-o să aflaţi".

Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul Sfânt.
Se pleacă-n faţă-I toată firea,
Văzduhul tot, cu nori şi vânt.

Dar omul, singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.

Creştinii noştri din vechime
Pe sub pământ zideau altare,
Şi pe furiş, în miez de noapte,
Mergeau cu toţii la-nchinare.

Azi stau lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?

Vai, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea;
Ei n-aud glasul Lui ce strigă:
"Veniţi, creştini, la masa Mea!"

Veniţi, veniţi cu umilinţă
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Să ne-nnoim cu al Său har!

...Domnul sa' binecuvanteze sufletul celui ce a scris aceasta' minunata' poezie...Doamne ajuta'.

[nutucutu]

Veniţi la mine toţi cei osteniţi,
Cei osteniţi, şi greu împovăraţi,
Eu vă alin în orice suferinţă
Şi vă ajut amarul să-l purtaţi.
Venim cu drag, răspundem la chemare,
Suntem aici, Isuse-n faţa ta,
Cu harul tău să ne-ndulceşti povara
Ce-adesea pare că e mult prea grea.


Luaţi asupra voastră jugul meu
Şi veţi vedea că pace aţi aflat
Căci legea mea e jug plăcut şi dulce,
Povara mea-i uşoară de purtat.
O Doamne-i drept, de-avem în noi iubire
Nimic nu-i greu din ceea ce ne ceri
Şi de-ar fi greu, tu Doamne stai alături
Şi-n greu aflăm nespuse mângâieri.


Luaţi asupra voastră jugul meu
Şi de la mine voi să învăţaţi
Că inima mi-e blândă şi smerită,
Vă dau exemplu ca să mă urmaţi.
Suntem ai tăi, ai tăi discipoli, Doamne,
Pe urma ta vrem zilnic să păşim;
Tu să ne faci asemenea cu tine,
Blânzi şi smeriţi din inimă să fim.

[Mihnea Dragomir]

Litania umilităţii

O, Isuse cu inima blândă şi smerită, ascultă rugăciunea mea !

De dorinţa de a fi stimat, apără-mă, Isuse !
De dorinţa de a fi iubit, apără-mă, Isuse !
De dorinţa de a fi onorat, apără-mă, Isuse !
De dorinţa de a fi lăudat, apără-mă, Isuse !
De dorinţa de a fi preferat altora, apără-mă, Isuse !
De dorinţa de a fi consultat, apără-mă, Isuse !
De dorinţa ca ceilalţi să mă aprobe, apără-mă, Isuse !

De teama de a fi umilit, apără-mă, Isuse !
De teama de a fi desconsiderat, apără-mă, Isuse !
De teama de a fi respins, apără-mă, Isuse !
De teama de a fi calomniat, apără-mă, Isuse !
De teama de a fi uitat, apără-mă, Isuse !
De teama că alţii vor râde de mine, apără-mă, Isuse !
De teama că alţii mă vor înţelege greşit, apără-mă, Isuse !
De teama că alţii mă vor suspecta, apără-mă, Isuse !

Ca alţii să fie iubiţi mai mult decât mine,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !
Ca alţii să fie mai stimaţi decât mine,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !
Ca, în opinia oamenilor, alţii să crească iar eu să scad,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !
Ca alţii să fie aleşi, iar eu lăsat de o parte,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !
Ca alţii să fie lăudaţi iar eu să trec neobservat,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !
Ca alţii să fie preferaţi mie în toate,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !
Ca alţii să devină mai sfinţi decât mine, eu doar atâta cât ar trebui,
Isuse, dă-mi harul să o doresc !

De a fi necunoscut şi sărac,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
De a fi lipsit de perfecţiunile naturale ale trupului şi spiritului,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
Ca alţii să nu se gândească la mine,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
Să fiu folosit pentru munca cea mai de jos,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
Ca alţii să nu mă considere nici măcar demn de a se folosi de mine,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
Ca alţii să nu-mi ceară părerea,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
De a fi lăsat pe ultimul loc,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
De a nu mi se face niciodată vreun compliment,
Doamne, eu vreau să mă bucur !
De a fi blamat la timp şi chiar când nu e cazul,
Doamne, eu vreau să mă bucur !

Să ne rugăm:
Doamne, eu nu sunt decât cenuşă şi praf. Reprimă mişcarea orgoliului din inima mea. Învaţă-mă să mă dispreţuiesc, Tu, Care rezişti celor mândri şi dai harurile Tale celor umili. Prin Isus, cu inima blândă şi smerită. Amin !

[Mihnea Dragomir]

Rugăciune în ziua când ne aniversăm Botezul:

Isuse, Dumnezeul şi Mântuitorul meu, mulţumescu-ţi că din robia păcatului strămoşesc, m-ai chemat către sfântă luminarea ta şi m-ai învrednicit de marele har al sfântului Botez. În faţa ta, Domnul meu şi Dumnezeul meu, şi în faţa Sfintei Fecioare şi a tuturor sfinţilor, îmi reînnoiesc hotărârile: lepădarea de satana şi unirea cu Hristos prin credinţă, nădejde, dragoste, şi paza poruncilor lui în sânul Sfintei Biserici Catolice.

Îţi cer Doamne, iertare pentru tot ce ţi-am greşit de când m-am botezat: cu gândul, cu vorba şi cu fapta. Îmi propun tare, că mă voi sili să-mi îndrept greşelile şi să fiu mădular cinstit, al Bisericii tale, vas sfinţit, fiu al luminii şi moştean al împărăţiei tale. Amin.

[Mihnea Dragomir]

Rugăciunea de dinainte de mărturisirea din timpul exerciţiilor spirituale:

Păcătuit-am, făcut-am fărădelege, nedreptate făcut-am înaintea ta, prea bunule Stăpâne!

Călcat-am poruncile tale

cele mântuitoare, şi juruinţele mele cele sfinte, care le-am făcut la sfântul Botez, în faţa marelui tău altar, înaintea îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-m-am de înfricoşatul Sânge al Legii prin care m-am sfinţit, socotind-l de nimic, şi bătându-mi joc de Spiritul harului, şi nebăgând de seamă învierea cea înfricoşată şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască, şi învăţătura cea însuflată de Dumnezeu, ca un sunet deşert şi graiul pustiu de fapte s-a socotit de mine. Numai cu numele am purtat cinstea Evangheliei şi adevărata creştinătate.

Mâinile mele

spre toată răpirea şi lăcomia au fost nevoitoare.

Picioarele mele

grabnice şi foarte fărădelege şi spre toată nedreptatea şi înşelăciunea, gata să năvălească şi să calce partea fraţilor, şi să mănânce pe cei săraci.

Gura mea

organul sfintelor rugăciuni şi cuvinte, am făcut-o organ a toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de jurământ şi de clevetire.

Ochii mei

şi toate simţurile mele peste măsură umplutu-le-am de desfrânare şi de toată obrăznicia.

Mintea

care împărăţeşte în mine, acea sămânţă dumnezeiască, am călcat-o în picioare, şi mădularele tale Hristoase, le-am făcut mădulări ale păcatului; şi în loc de biserică a lui Dumnezeu, făcutu-m-am lăcaş de stricăciune şi necurăţie.

Ţie unuia am greşit

dar ţie unuia mă şi închin; cu inimă înfrântă aduc ţie mărturisirea ca o jertfă curată. Lasă, iartă, iubitorule de oameni Stăpâne greşelile mele, şi biruiească mulţimea îndurărilor tale mormanul cel rău al păcatelor mele. Adâncul bunătăţii tale celei nemărginite, să acopere marea cea amară a răutăţii mele. Am pilde de cele mai mari ale iubirii tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânaţi, pe vameşi, şi pe fiul cel rătăcit care mă întrec cu mult pe mine nevrednicul, şi întru împărăţia cerurilor înainte ajung. Cu aceia şi pe mine, care mă mărturisesc şi cad la tine, primeşte-mă Stăpâne; măcar că foarte departe sunt de întoarcerea şi de curata lor pocăinţă; dar bunătatea ta cea nemăsurată să împlinească ceea ce lipseşte, ori, şi mai bine, să facă totul, de vreme ce de toate cu totul sunt lipsit. Că spre îndurare şi iertare te îndeamnă şi crucea şi moartea de voie bună, care pentru mine ai răbdat-o, luptele Apostolilor, asudările Cuvioşilor, sângele Mucenicilor; şi mai presus de toate, este nădejdea şi mântuirea de obşte a tuturor, Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de cuvânt, fără sămânţă te-a născut!

Ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, de munca cea veşnică care va să fie, mântuieşte-mă cu darul şi cu iuburea de oameni a celui fără de început Părintele tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, şi cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Buze întinate

şi mâini pângărite mişc către tine Preabunule şi inimă îngropată în gânduri rele; că ochi orbi având eu păcătosul, sufletul îl port întunecat de patimi şi cu totul sunt acoperit de necuviincioase desfătări. Întinde-ţi preacuratele tale palme, o iubitorule de oameni!

Mântuieşte-mă Mântuitorule, strig ţie, şi mă curăţeşte de întinăciunea multelor greşeli şi de relele ce vin asupra-mi, ca un mult îndurat.

Lacrimi dă-mi mie,

Dumnezeule, ca odinioară femeii păcătoase, şi mă învredniceşte să ud picioarele tale, care m-au scăpat din calea rătăcirii, şi mir de bună mireasmă să-ţi aduc ţie viaţă curată, întru pocăinţă câştigată: ca să aud şi eu glasul tău cel dorit: Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.

[Mihnea Dragomir]

ADORAŢIA EUHARISTICĂ

Se recomandă (nu este poruncă) a fi făcută o dată pe lună, de preferinţă în prima vineri din lună şi de câte ori Biserica ne cheamă pentru rugăciuni speciale. În cazul expunerii permanente a Sf Trup, în special tinerii sunt chemaţi la adoraţie în cursul nopţii, astfel încât Domnul să nu fie singur şi expus în afară de Sfânta Sfintelor nici măcar o clipă.

Mai jos, prevederile Orei de Adoraţie pentru ritul răsăritean:

Ne amintim din Jurnalul Sfitei Gertruda:

"Să ştii fiica mea iubită, că de câte ori va privi cineva la mine în sf. Euharistie cu credinţă şi cu evlavie, de atâtea ori voi privi şi eu la el şi în cer se va bucura de fericirea deosebită de a fi privit de mine". Isus către sf. Gertruda.

Ora de adoraţie, e o oră petrecută împreună cu Isus Euharisticul, amintindu-ne de suferinţele lui din Grădina Ghetsimani şi silindu-ne să-l mângăiem şi să ispăşim vătămările ce i se aduc. Ora de adoraţie cuprinde patru puncte, corespunzând celor patru scopuri ale jertfei:

1. adoraţie-închinare, recunoaşterea măririi lui Dumnezeu şi a supunerii noastre;

2. mulţumită pentru binefacerile primite;

3. ispăşire pentru păcatele noastre şi ale altora;

4. rugăciune pentru lipsurile noastre şi ale Bisericii.

Să petrecem deci cu Isus o oră, unindu-ne cu El prin:



1. Adoraţie-închinare
recitând, dacă suntem singuri, sau cântând dacă suntem mai mulţi:

Te ador Isuse, Dumnezeu ascuns.
În această Taină nouă nepătruns;
Inima mea-ntreagă ţie ţi-o jertfesc,
Când sub vălul pâinii dornic te privesc.


Simţurilor mele Tu le eşti ascuns,
Singură credinţa Taina ţi-a pătruns;
Cred tot ce mi-ai spus Tu, Fiule-ntrupat,
Căci Tu eşti Cuvântul cel adevărat.


S-ascundea pe Cruce ce-i Dumnezeiesc,
Iar aici s-ascunde şi cei omenesc.
Cred că eşti de faţă, Om şi Dumnezeu,
Mângâierea dulce a sufletului meu.


Ranele-ţi ca Toma, Doamne nu le văd,
Dar ca şi el, Domn şi Dumnezeu te cred.
Dă-mi credinţă vie, dă-mi ca să sperez,
Şi-n iubire aprinsă ţie să-ţi urmez.


Taină de-amintire a morţii Domnului,
Pâine de viaţă eşti Tu omului.
Fii şi mie pururi dulce nutremânt,
Singura-mi dulceaţă pe acest pământ.


O, Isuse bune, Miel însângerat,
Spală al meu suflet de orice păcat,
Căci din al tău sânge chiar şi-un singur strop
Poate ca să spele al relelor potop.


O, Isuse Doamne, tainic Dumnezeu,
Împlineşte dorul sufletului meu:
Fă să cadă vălul de pe faţa ta,
Şi-n vecia-ntreagă să te pot vedea.



2. Mulţumită:

Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvântăm ţie-ţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm ţie Dumnezeului nostru.

(Se poate cânta şi Doxologia cea mare).



3. Ispăşire:

Doamne Hristoase, Inimii tale.
Noi păcătoşii ne închinăm,
Şi din această jalnică vale
Sus către ceruri rugi înălţăm.
Viaţa noastră-i trudă şi chin,
Tu ne ascultă lungul suspin.
Inima ta, o bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea!


Frânţi de necazuri, Doamne, vom merge,
La sânu-ţi capul ne vom pleca;
Lacrima noastră Tu o vei şterge
Bune Isuse, cu mila ta.
În chipul nostru lâncezitor,
Tu ne-ntinzi mâna de ajutor.
Inima ta, o bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea!


Cu mari păcate Inima-ţi bună,
Blânde Isuse, noi am rănit;
Cu răutatea noastră nebună
Pe cruce iarăşi te-am răstignit;
La 'tale blânde şi dulci chemări,
Am răspuns, Doamne, cu vătămări.
Inima ta, o bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea!


Tu eşti a noastră dulce scăpare,
Toţi întru tine nădăjduim;
Doamne ascult-a noastră strigare
Şi vezi căinţa ce-ţi oferim.
Ai tăi, Isuse, ai tăi suntem,
A te mai pierde noi nu mai vrem.
Inima ta, o bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea!


Prin mijlocirea Neprihănitei,
Astăzi îţi cerem mii de-ndurări.
Stinge Isuse, focul ispitei,
Dă-ne tărie în încercări.
Dă-ne în viaţă să te iubim,
Şi-n veşnicie ai tăi să fim.
Inima ta, o bune Isuse,
Fie de-a pururi scăparea mea!



4. Cerere:

Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea ta; ridicarea mâinilor mele: arderea, de seară (de 3 ori).

Isuse preadulce

Hristoase, Isuse îndelung răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu, Isuse, şi îndulceşte inima mea, mult milostive, rogu-mă, Isuse Mântuitorul meu: ca să te măresc, fiind mântuit.

Timpul, ce mi la-i dat, Isuse al meu, în patimi l-am prădat, Isuse al meu; drept aceea, Isuse al meu, nu mă lepăda, ci mă chiamă înapoi, rogu-mă, Stăpâne, Isuse preadulce, şi mă mântuieşte.



Vindecă, Isuse al meu,

rănile sufletului meu, Isuse al meu rogu-te; şi mă scapă din mâna lui Veliar celui stricător de suflete, Isuse al meu, milostive, şi mă mântuieşte.



Tu eşti lumina minţii mele,

Isuse al meu, Tu eşti mântuirea sufletului celui desnădăjduit, Mântuitorule, Tu, Isuse al meu, de pedeapsă şi gheenă scapă-mă pe mine, care strig: Mântuieşte-mă Isuse al meu Hristoase, pe mine ticălosul.



Isuse al meu,

Hristoase mult milostive, primeşte-mă, Stăpâne, pe cela ce mă mărturisesc, o Isuse, şi mă mântuieşte, şi din stricăciune, Isuse scoate-mă.

Hristoase Isuse, întru frica ta strig: Primeşte-mă, o Isuse al meu, şi mă cârmuieşte acum la limanul cel bun, ca mântuindu-mă, Isuse al meu, să cânt ţie: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.



Căzut-am o Isuse,

între tâlhari stricători de suflete, şi sunt acum despuiat de haina cea de Dumnezeu ţesută, Isuse al meu, şi zac acoperit de vânătăi; untdelemn toarnă-mi, Hristoase al meu, şi vin.



Să nu fiu alungat,

Isuse al meu, din gloria ta cea negrăită, să nu câştig, Isuse, partea cea de-a stânga, preadulce Isuse, ci Tu unindu-mă cu oile tale cele de-a dreapta, Hristoase Isuse al meu, odihneşte-mă, ca un milostiv.



Stăpâne Hristoase

Dumnezeule, cel ce cu patimile tale ai vindecat patimile mele, şi cu rănile tale ai însănătoşit rănile mele, dăruieşte-mi mie, celui ce mult ţi-am greşit, lacrimi de înfrângere; umple trupul meu cu mireasma făcătorului de viaţă trupul tău, şi cu cinstit sângele tău îndulceşte sufletul meu de amărăciunea, cu care potrivnicul m-a adăpat.



Ridică la tine mintea mea

cea plecată spre cele de jos, şi mă scoate din prăpastia pierzării; că nu am pocăinţă, nu am înfrângere, nu am lacrimă de mângăiere, care să mă ducă la moştenirea cea adevărată. Întunecată-mi este mintea de patimile lumeşti, şi nu pot privi spre tine, întru suferinţă: nu mă pot încălzi cu lacrimile iubirii tale. Ci, Stăpâne, Doamne Isuse Hristoase, visteria bunătăţilor, dărueşte mie pocăinţa deplină şi inimă tare, ca să te caut pe tine; dăruieşte-mi harul tău, şi voi înnoi întru mine chipul icoanei tale. Părăsitu-te-am Tu nu mă părăsi! Eşti întru căutarea mea, povăţuieşte-mă la păşunea ta, numără-mă cu oile alesei tale turme, şi împreună cu ele hrăneşte-mă cu verdeaţa dumnezeieştilor tale Taine; pentru rugăciunile preasfintei Maicei tale şi al sfinţilor tăi. Amin. (Apoi, se pot zice diferite rugăciuni după nevoile personale şi sfârşim cântând:)

Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de 3 ori)