Haine de vara + altele

În prealabil postat de glykys

Mai, eu ma imbrac vara in rochite, fustite si nu cred ca ispitesc pe nimeni.

Cred că este bine să cunoaşteţi şi părerea bărbaţilor în această privinţă. Observ că, în general, femeile consideră că nu ispitesc, chiar dacă se îmbracă mai... ispititor.
E adevărat că şi atitudinea contează. Însă nu numai. Sunt fete (femei) care au o atitudine ireproşabilă. Însă merg la biserică cu mini, cu tocuri sau cu pantaloni strâmţi... Ele poate îşi închipuie că nu le vede nimeni. Însă bărbaţii care vor să se roage vor fi ispitiţi şi ispitite vor fi şi nevestele sau femeile mai în vârstă (prin bărbaţii lor de obicei).
Or, dacă eşti creştin înseamnă că vrei să fii cu Hristos mereu, şi la Biserică, şi pe stradă. Dacă nu eşti mereu cu El, aş zice că nu eşti nici când crezi că eşti.
Nu zic nici că trebuie să se treacă la ferigea. Însă în urmă cu câteva decenii îmbrăcămintea nu era atât de erotizată. Te poţi îmbrăca în aşa fel încât să nu-ţi evidenţiezi frumuseţea trupului. Pe aceasta rezervă-i-o soţului tău, exclusiv.
Pe scurt, părerea mea este că poate fi găsit un stil frumos şi neispititor. Am văzut femei purtând fuste lungi până în pământ şi largi, dar foarte frumoase, înflorate... mă rog, vă pricepeţi mai bine. Frumos şi atât. Neispititor.
Bluzele consider că ar trebui să nu fie transparente şi nici strâmte. Şi mai cred şi că ar trebui folosit cât mai puţin machiajul.

[Raziel]

Incredibil!
Poate o femeie sa puna si un costum de astronaut si barbatii vor fi in continuare "ispititi"(e valabil oricum si pt femei).Instinctul sexual este unul de baza, daca n-ar exista nici noi n-am mai exista.Nu am inteles niciodata de ce religia incearca sa suprime instinctele naturale cu care ne nastem.
Asta cu "nu se cade sa purtam nu stiu ce in biserica sau la unele evenimente" este dictata de societate.

În prealabil postat de Raziel

Instinctul sexual este unul de baza, daca n-ar exista nici noi n-am mai exista.Nu am inteles niciodata de ce religia incearca sa suprime instinctele naturale cu care ne nastem.

Tocmai pentru că e un instinct de bază trebuie să rămână acolo, la bază. Omul nu trebuie să se lase definit sau condus de sexualitate. Sexualitatea asigură procreerea speciei. Atât. Ca oameni, însă, suntem definiţi de spiritualitate. Or, în timpul pe care-l trăim, sexualitatea este exacerbată şi vrea să ia locul spiritualităţii. Biserica nu vrea să reprime instinctul sexual, ci doar ca acesta să se manifeste acolo unde trebuie: în familie.
Dar să rămânem la subiect.

[Raziel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Tocmai pentru că e un instinct de bază trebuie să rămână acolo, la bază. Omul nu trebuie să se lase definit sau condus de sexualitate. Sexualitatea asigură procreerea speciei. Atât. Ca oameni, însă, suntem definiţi de spiritualitate. Or, în timpul pe care-l trăim, sexualitatea este exacerbată şi vrea să ia locul spiritualităţii. Biserica nu vrea să reprime instinctul sexual, ci doar ca acesta să se manifeste acolo unde trebuie: în familie.
Dar să rămânem la subiect.

Sexualitatea exagerata din prezent este alta discutie.Cum ai zis si tu sa ramanem la subiect :D

În prealabil postat de Raziel

Asta cu "nu se cade sa purtam nu stiu ce in biserica sau la unele evenimente" este dictata de societate.

Ceea ce se cade şi ceea ce nu se cade putem afla, într-adevăr, de la societate, în cazul în care ştie mai bine decât noi lucrul ăsta, sau ne-o poate spune chiar cugetul nostru, dacă este curat. O persoană preocupată de Hristos şi de mântuire va urma o anume cale lăuntrică şi va avea şi o îmbrăcăminte potrivită cu starea ei lăuntrică.

[Raziel]

Intocmai, asa trebuie, sa te imbraci asa cum te simti tu mai bine, tinand seama de anumite conduite sociale(de bun simt le-ar numi unii).

[mishi55]

În prealabil postat de Raziel

Incredibil!
Poate o femeie sa puna si un costum de astronaut si barbatii vor fi in continuare "ispititi"(e valabil oricum si pt femei).Instinctul sexual este unul de baza, daca n-ar exista nici noi n-am mai exista.Nu am inteles niciodata de ce religia incearca sa suprime instinctele naturale cu care ne nastem.
Asta cu "nu se cade sa purtam nu stiu ce in biserica sau la unele evenimente" este dictata de societate.

Religia nu incearca sa suprime nici un instinct. Doar ca, oameni fiind, nu putem face in public tot ceea ce ne dicteaza instinctele. Nu ne putem "usura" in public, la fel cum nu ne putem "imperechea" in public, si asta nu numai in incinta unei biserici. Suntem oameni, si anumite lucruri trebuie sa le cenzuram, chiar si numai pentru ca "asa a dictat societatea"... Banuiesc ca nu iti spun noutati. Cel putin asta imi place sa cred.
Iar in ceea ce priveste tinuta, la fel, exista anumite reguli. Biserica nu este nici sala de spectacole, nici de fitness, nici budoar, nici salon de moda. Asa cum nu ne ducem la piata in tinuta de receptie, asa nu ne ducem nici la biserica in tinuta de plaja, oricat de cald ar fi. E vorba de buna cuviinta, de respect. E vorba ca trebuie sa intelegem ca - fara a fi fatarnici - trebuie sa putem diferentia atitudinea, comportamentul in functie de locul unde ne aflam. Oricat de "moderna" ai fi, banuiesc ca nu-ti ridici fusta ca sa-ti aranjezi lenjeria intima in public, asa cum poti face cand te afli in dormitorul personal...
Cam de asemenea lucruri e vorba. Nu de "suprimarea instinctelor". Ci de un comportament civilizat, controlat de ratiune si bun simt. E chiar asa greu?

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că este bine să cunoaşteţi şi părerea bărbaţilor în această privinţă. Observ că, în general, femeile consideră că nu ispitesc, chiar dacă se îmbracă mai... ispititor.
E adevărat că şi atitudinea contează. Însă nu numai. Sunt fete (femei) care au o atitudine ireproşabilă. Însă merg la biserică cu mini, cu tocuri sau cu pantaloni strâmţi... Ele poate îşi închipuie că nu le vede nimeni. Însă bărbaţii care vor să se roage vor fi ispitiţi şi ispitite vor fi şi nevestele sau femeile mai în vârstă (prin bărbaţii lor de obicei).
Or, dacă eşti creştin înseamnă că vrei să fii cu Hristos mereu, şi la Biserică, şi pe stradă. Dacă nu eşti mereu cu El, aş zice că nu eşti nici când crezi că eşti.
Nu zic nici că trebuie să se treacă la ferigea. Însă în urmă cu câteva decenii îmbrăcămintea nu era atât de erotizată. Te poţi îmbrăca în aşa fel încât să nu-ţi evidenţiezi frumuseţea trupului. Pe aceasta rezervă-i-o soţului tău, exclusiv.
Pe scurt, părerea mea este că poate fi găsit un stil frumos şi neispititor. Am văzut femei purtând fuste lungi până în pământ şi largi, dar foarte frumoase, înflorate... mă rog, vă pricepeţi mai bine. Frumos şi atât. Neispititor.
Bluzele consider că ar trebui să nu fie transparente şi nici strâmte. Şi mai cred şi că ar trebui folosit cât mai puţin machiajul.

Deci fustă lungă, până-n pământ, bluză largă, machiaj niet. Nici nu-ncerc să-mi imaginez cât simţ estetic (nu) ar avea o astfel de femeie.

Şi de ce să-mi rezerv frumuseţea trupului pt soţul meu? Nu spun că trebuie să o dăm în exhibiţionism aici. Dar nu sunt de acord cu concepţii care spun că frumuseţea ta e pt cineva anume. Frumuseţea ta e pentru tine. Nimeni, fie el bărbat sau femeie, nu trebuie să fie frumos pentru Cineva. Dacă vrei să îţi păstrezi trupul sănătos şi frumos, o faci pentru tine, pentru încrederea şi stima pe care vrei să le ai pentru tine însăţi. Nu pentru un bărbat care se poate să se simtă atât de privilegiat de exclusivitatea aceasta, încât va uita să te aprecieze.

În prealabil postat de Lilith23

Deci fustă lungă, până-n pământ, bluză largă, machiaj niet. Nici nu-ncerc să-mi imaginez cât simţ estetic (nu) ar avea o astfel de femeie.

Şi de ce să-mi rezerv frumuseţea trupului pt soţul meu? Nu spun că trebuie să o dăm în exhibiţionism aici. Dar nu sunt de acord cu concepţii care spun că frumuseţea ta e pt cineva anume. Frumuseţea ta e pentru tine. Nimeni, fie el bărbat sau femeie, nu trebuie să fie frumos pentru Cineva. Dacă vrei să îţi păstrezi trupul sănătos şi frumos, o faci pentru tine, pentru încrederea şi stima pe care vrei să le ai pentru tine însăţi. Nu pentru un bărbat care se poate să se simtă atât de privilegiat de exclusivitatea aceasta, încât va uita să te aprecieze.

fusta până în pământ a fost un exemplu. Era vorba de ceva stilat, deosebit de frumos. Însă de o frumuseţe mai spiritualizată. Frumuseţea trupului nu o neg. Însă foarte multe femei pot fi frumoase (şi sunt) trupeşte. Dar adevărata frumuseţe constă în unicitatea ei (a femeii).
Eu nu m-am îndrăgostit de un trup, ci, mai degrabă, de doi ochi, care îmi deschideau adâncimile sufletului ei. Însă iubirea cere exclusivitate asupra trupului soţiei (soţului). Altfel nu poate exista unicitate, nu poţi forma un întreg, nu poţi deveni un singur trup. De aceea trupul celuilalt devine trupul tău. Nu vrei să-l împarţi cu altcineva pentru nimic în lume. Nici cu gândul. Pentru că şi gândul face parte din fiinţa noastră, şi sentimentele, şi senzaţiile, totul. De aceea spune Mântuitorul că cine va pofti la nevasta altuia a şi curvit cu ea în sufletul lui. Pentru asta consider că este bine ca femeile să nu-şi ofere trupul, fie şi numai vizual, altora.

În prealabil postat de N.Priceputu

fusta până în pământ a fost un exemplu. Era vorba de ceva stilat, deosebit de frumos. Însă de o frumuseţe mai spiritualizată. Frumuseţea trupului nu o neg. Însă foarte multe femei pot fi frumoase (şi sunt) trupeşte. Dar adevărata frumuseţe constă în unicitatea ei (a femeii).
Eu nu m-am îndrăgostit de un trup, ci, mai degrabă, de doi ochi, care îmi deschideau adâncimile sufletului ei. Însă iubirea cere exclusivitate asupra trupului soţiei (soţului). Altfel nu poate exista unicitate, nu poţi forma un întreg, nu poţi deveni un singur trup. De aceea trupul celuilalt devine trupul tău. Nu vrei să-l împarţi cu altcineva pentru nimic în lume. Nici cu gândul. Pentru că şi gândul face parte din fiinţa noastră, şi sentimentele, şi senzaţiile, totul. De aceea spune Mântuitorul că cine va pofti la nevasta altuia a şi curvit cu ea în sufletul lui. Pentru asta consider că este bine ca femeile să nu-şi ofere trupul, fie şi numai vizual, altora.

Da, acum am înţeles mai bine. Îţi dau dreptate, pe de-o parte. Nu din motive religioase, ci pentru că sunt o idealistă şi cred în acea iubire absolută şi pură.
Partea a doua, cu gândurile şi sentimentele noastre... e de discutat. Căci, din păcate, nu ne putem controla emoţiile şi gândurile. Nu întotdeauna.