Mandrie sau marturisirea lui Hristos?

[glykys]

Acuma sa ma iertati, dar sunt si cate unii care chiar vor sa se laude cu postul lor. Mie nu imi miroase deloc a bine cand vad babute care vin la masa, in biserica, chiar in manastire si daca primesc pomana in zi de post, intreaba cu atata fandoseala: "Dar e de post? Ca azi se mananca post!" Ca si cum respectivul care da de pomana in biserica nu ar sti si el ca e zi de post! Nu mi s-a intamplat mie personal, dar am auzit. Mi se pare o mare jignire la adresa persoanei respective. Daca ti-e frica sa nu te "spurci", nu mai vii la masa, sa primesti de pomana alimente care poate or fi de dulce.

Am fost insa si in situatia cealalta, sa primesc ceva de dulce in zi de post si nu mi-am dat seama si am mancat, dar asta nu mi s-a parut o tragedie, pentru ca am fost de buna credinta si am crezut ca e de post. Tot asa cum am vazut in postul mare, langa mine, o coliva sofisticata, care avea pe ea niste fondante care clar nu erau de post. Ce era sa ii zic respectivei: cucoana, vezi ca e pacat mare, ca ai facut coliva de dulce in post?! Bine ca nu s-a gasit vreo baba care sa ii faca in ciuda. Sunt sigura ca acei copii care au mancat din ea nu tineau post si s-au bucurat foarte tare.

[vsovivi]

Asta e problema, că omul se laudă şi se arată la oameni că posteşte... E ca şi cum ţi-ai etala puterile dobândite sau vrednicia sau faptele bune... la copiii naivi la minte se înţelege, dar la copiii la inimă şi şerpi la minte, asta e o batjocură faţă de Dumnezeu.

Că din lene, omului nu-i pasă şi se scoate la înaintare cu scuza: va folosi aproapelui, va fi pildă... mărturisirea mea...

Păi mărturisirea mea trebuie să fie nemărturisirea cu niciunchip a mândriei! Deci dacă cineva a auzit sau a văzut că ţii post, chiar casnici fiind, e o tragedie, căci astfel rând pe rând omul îşi etalează toate roadele, şi în loc de mană ascunsă devin momeli pentru copiii nevinovaţi.

Deci încearcă să faci să ştie numai Domnul că tu posteşti şi te rogi... şi cu cât binele făcut de tine este mai ascuns, mai uitat, mai nepomenit, cu atât răul va trebui să şadă el afară, acolo unde este întunericul cel mai dinafară şi scârnirea dinţilor.

A mărturisi pe Domnul nu se face aşa simplu cum crede omul, ci ruşinarea de Dumnezeu este tocmai că le faci pe toate doar ca să fii lăudat şi apreciat de oameni, căci dacă le-ai face pentru Dumnezeu, din iubire, atunci te-ar mustra ea şi ai înţelege că nu-L poţi păcăli şi înşela cu oamenii, căci este un Dumnezeu zelos şi ar vrea numai Lui să-i laşi plăcerea de a te vedea plin de râvnă. Omul de lângă tine să nu ştie, şi nici tu să nu ştii dacă e posibil.

E greu, practic un aşa creştin trebuie să fii încât pe dinafară să pari un păgân rău şi cumplit îiar înlăuntru să fii un sfânt milos şi mititel, şi locuind Dumnezeu în tine, nimeni să nu ştie de unde vine binecuvântarea peste sat.

Cine poate? Omul e lăudăros şi fricos... şi amândouă astea te fac să-L ''mărturiseşti'' pe Iisus înaintea oamenilor.

Adevărata mărturisire nu se face din buze, din haine, din fapte spre a fi văzute sau din texte scrise spre a fi citite... dar când vom pricepe? Sper ca mai înainte de sfârşit să pricep şi eu.

[anita]

In zilele noastre cand multi nu mai vor sa stie de Dumnezeu a spune ca postesti inseamna a-ti afisa habotnicia ,nicidecum a te lauda.
Postul trebuie tinut ca sa ne intarim in lupta cu patimile si de ce sa nu recunoastem eu vad postul ca o victorie asupra vrajmasului (i-ai aratat ca tinanad post ai biruit ispitele si capcanele pe care ti le intinde).
E destul ca de multe ori facem pacate cu vorba sau gandul ,macar acest post de bucate ,sa incercam sa il tinem ,pentru ca nimeni nu stie daca poate sa il duca pana in ultima zi.

În prealabil postat de anita

In zilele noastre cand multi nu mai vor sa stie de Dumnezeu a spune ca postesti inseamna a-ti afisa habotnicia ,nicidecum a te lauda.
Postul trebuie tinut ca sa ne intarim in lupta cu patimile si de ce sa nu recunoastem eu vad postul ca o victorie asupra vrajmasului (i-ai aratat ca tinanad post ai biruit ispitele si capcanele pe care ti le intinde).
E destul ca de multe ori facem pacate cu vorba sau gandul ,macar acest post de bucate ,sa incercam sa il tinem ,pentru ca nimeni nu stie daca poate sa il duca pana in ultima zi.

Unii, da, catalogheaza tinerea postului habotnicie,altii lauda si altii moda. Dar eu zic ca cei care tin post pentru ca "se poarta", s-o faca pt ca, uite-asa usor, usor, intai de moda, apoi de lauda, apoi din obisnuinta... or sa vina si ei pe calea Adevarului. Eu imi incurajez prietenii, colegii sa tina post. Chiar daca la inceput ei nu o fac pentru jertfa, pentru Hristos, nu-i nimic. Dumnezeu cu Harul lui lucreaza si face minuni.... Azi un pic de post, de moda, maine o plimbare la biserica, la Sf. Liturghie, apoi la un Maslu... si asa le mai face si pe ale lui Dumnezeu, chiar daca nici nu stie de ce le face. Dumnezeu vede si-l intoarce pe om la cele bune.

[Aghioritul]

Banuiesc, dupa nepriceperea mea, ca la intrebarea "Tii post?" raspunsul trebuie sa fie in Duhul lui Hristos, adica Il pui pe El inainte si apoi neputinta omeneasca sau ajutorul de la El: Cu ajutorul si Harul lui Dumnezeu, pana acum am reusit, de azi tot cu Harul Lui de ma va ajuta voi putea, ca sunt slab si eu fara El nu pot face NIMIC!, sa nu Il excludem pe Dumnezeu nici din faptele noastre, nici din cuvinte, ci pomenirea Lui "pururea in gura mea" (Ps.33)

-"Mergi regulat la Biserica?"
-Cu ajutorul si cu Harul Lui am reusit sa merg pana acum!! pt ca sunt unii care lucreaza in asa fel incat una - doua duminici pe luna LUCREAZA si nu sunt prezenti la Sf.Liturghie, dar ei pot fi cu DUHUL si cu INIMA, si apoi intr-adevar ei SUNT REGULAT la Sf.Liturghie si acelasi Har il au ca si cei care merg si sunt prezenti! Sau altfel, mergi si nu esti deloc cu mintea acolo...

SI pt asta va las sa vizionati un filmulet foarte graitor si plin de incurajare duhovniceasca si care NE invata cum sa FIM CU LUARE-AMINTE la Sf.Slujbe si ca Dumnezeu sa NE auda Rugaciunile http://www.youtube.com/watch?v=Vhex5zSIy1w

In legatura cu cartile de Rugaciune, SA NU NE ASCUNDEM, smerenia ma invata: ASTA SUNT EU! Asta imi place mie sa fac, asa sunt eu! Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu Harul Sau, incerc sa ma rog!!!

FARA DE MINE NU PUTETI FACE NIMIC!

[tabitha]

În prealabil postat de Aghioritul

SI pt asta va las sa vizionati un filmulet foarte graitor si plin de incurajare duhovniceasca si care NE invata cum sa FIM CU LUARE-AMINTE la Sf.Slujbe si ca Dumnezeu sa NE auda Rugaciunile http://www.youtube.com/watch?v=Vhex5zSIy1w

Multumim pentru filmulet, care desi simplist este o buna pilda in imagini despre cum ar trebui ca, macar in biserica, sa ne fie gandul la Domnul si nu la grija cea lumeasca.

Referitor la intrebarile Anei : Da, sa spunem ca tinem post si mergem la biserica, daca asta intereseaza pe cineva. Si nici sa nu ascundem cartile de pe noptiera.

[glykys]

Deja asta cu ascunsul cartilor de pe noptiera... imi aduce aminte de intamplarea aceea cu oamenii care vin in vizita la un crestin si vad pe pereti multe icoane: ce de icoane! O fi sectant...

E bine sa ascundem, adica sa maturam praful si mizeria, dar nu cartile, icoanele si alte lucruri sfinte! Mie mi se pare revoltator sa imi vina cineva acasa si sa imi zica: ia uite, ce ai aici (indiferent ce am), dar asta de ce e asa?! Spatiul privat al unei persoane trebuie respectat! Si multa atentie pe cine aduceti in casa! Sunt cate unii care vin numai in inspectie si isi plimba ochii prin toate cotloanele, pentru ca apoi sa barfeasca: ia uite ce are X prin casa! De altfel, bunica m-a invatat ca prietenia se opreste la usa, iar parintele meu recomanda stropirea cu agheasma cel putin o data pe luna! Sunt destule locuri prin oras unde poti socializa.

În prealabil postat de glykys

Acuma sa ma iertati, dar sunt si cate unii care chiar vor sa se laude cu postul lor. Mie nu imi miroase deloc a bine cand vad babute care vin la masa, in biserica, chiar in manastire si daca primesc pomana in zi de post, intreaba cu atata fandoseala: "Dar e de post? Ca azi se mananca post!" Ca si cum respectivul care da de pomana in biserica nu ar sti si el ca e zi de post! Nu mi s-a intamplat mie personal, dar am auzit. Mi se pare o mare jignire la adresa persoanei respective. Daca ti-e frica sa nu te "spurci", nu mai vii la masa, sa primesti de pomana alimente care poate or fi de dulce.

Am fost insa si in situatia cealalta, sa primesc ceva de dulce in zi de post si nu mi-am dat seama si am mancat, dar asta nu mi s-a parut o tragedie, pentru ca am fost de buna credinta si am crezut ca e de post. Tot asa cum am vazut in postul mare, langa mine, o coliva sofisticata, care avea pe ea niste fondante care clar nu erau de post. Ce era sa ii zic respectivei: cucoana, vezi ca e pacat mare, ca ai facut coliva de dulce in post?! Bine ca nu s-a gasit vreo baba care sa ii faca in ciuda. Sunt sigura ca acei copii care au mancat din ea nu tineau post si s-au bucurat foarte tare.

Asa este, ai dreptate. Multe babute si nu numai, intreba de e sau nu de post mancarea primita... dar, doar intreaba si ele... saracutele, unele-s chiar pisaloage si par fandosite si nesuferite dar noi ar trebui sa le raspundem frumos "da, maicuta, sunt de post, manaca cu incredere si da slava Domnului pt bucate". Unele zic din evlavie, poate, dar au ele tonul mai...special. Trebuie sa avem intelegere pt neputintele unora... ca sunt mai mandri, fandositi sau atoatestiutori trebuie sa-i iubim asa si sa ne gandim ca nici noi nu suntem perfecti. Avem si noi mandriile noastre, hachitele noastre. Sa nu-i judecam sau daca o facem in sinea noastra, sa ne cerem iertare de la Domnul pt slabiciune.
Si cat priveste coliva, fiecare vrem sa o dichisim cat mai frumos si mai gustos, din dragostea si placerea cu care facem jertfa... Uneori eu imi zic: Doamne, nu ca-i faina coliva? Uite Doamne al meu ce frumoasa si gustoasa este, iti place? vorbesc, asa, cu Dumnezeu... eu cu El. Nu-mi raspunde insa bucuria mea este confirmarea Lui
Sa ma iertati!
Iertati-ma!