Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

[MariS_]

În prealabil postat de Laura19

Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.

Draga Laura19, dupa cum povestesti nu poti sa-ti ajuti parintii decat fiind tu insati un exemplu bun pentru ei. Daca ei nu pot fi exemplu bun pentru tine, asa cum ar fi fost normal, incearca sa fii tu un exemplu de blandete si bunatate pentru ei. Iar daca nu vei mai putea sa faci acest lucru dinlauntrul familiei, pentru ca stiu ca poate fi un lucru care sa te depaseasca, fa-o din afara ei, adica mergi la camin, invata bine, obtine bursa, intemeiaza-ti o familie crestina, creste copii si in tot acest timp te rogi si pentru parintii tai, pastrezi legatura cu ei, nu-i invinuiesti, nu-i judeca, ajuta-i atat cat poti si prin exemplul propriu vei reusi mai mult decat toate sfaturile si indemnurile verbale la un loc. Domnul sa-ti ajute!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Adriana-Simona]

Ai tai nu se inteleg din cauza patimilor pe care le au. Fiecare le are pe ale lui, nu poti zice ca doar unul e vinovat. Si din cauza ca nu isi ofera dragoste reciproc, fiecare cauta iubire in alta parte sau in diverse lucruri.
Dar nu asta e problema cea mai mare, ci faptul ca nu isi recunosc problemele si defectele. Daca si le-ar marturisi unul altuia si s-ar ierta unul pe altul lucrurile ar lua o intorsatura buna, iar patimile ar disparea.
Dar din cauza incapatanarii lor, fizic nu poti sa ii ajuti prea mult. Ceea ce poti face este sa te porti tu bine cu ei, sa le mai faci cate un cadou, o mica bucurie, si mai ales sa ii ierti cu toata inima. Sa le spui ca tu ii iubesti oricum.
Dar sa incerci sa iti vezi de viata, nu in sensul sa nu iti mai pese de ei, ci in sensul ca atunci cand vor avea nevoie de tine (si va veni vremea) tu sa ii poti ajuta si sufleteste si material. Nu uita ca la batranete tu le vei purta de grija.

Poti sa incerci sa mai povestesti cu ei, sa incerci sa ii faci sa isi dea singuri seama ca ceva nu e in regula cu ei, dar sa nu te dezamagesti daca nu te vor asculta. Sunt sanse mari sa fie prea mandrii sa te asculte. De aceea cel mai bine e sa-i vorbesti lui Dumnezeu despre ei, sa-i ajute sa ajunga pe drumul cel bun.
Momentan solutia ca sa fie pace ar fi sa se desparta, desi recunosc ca nici eu nu sunt adepta acestei solutii.

Iar pentru tine cel mai bine e sa mergi la facultate, sa incepi sa iti castigi singura banutii,sa devii independenta si incet, incet sa te apropii de Doamne Doamne. Vei vedea ca daca tu vei deveni mai buna, mai iubitoare incet incet si ei se vor schimba. Doar ca trebuie sa ai multa rabdare, puterea exemplului face minuni.

Eu iti reomand biserica Sf.Siluan din toronto, si toate scrierile lui, si ale parintelui Paisie Aghioratul(mai ales cartea "Viata de familie"). Te vor ajuta mult, in problemele vietii dar mai ales in problemele cu ai tai te vor ajuta sa ai acel tact si acea rabdare necesara. Vei vedea (zic din experienta :P)

Pun aici link catre pdf, caci stiu ca acolo se gaseste mai greu.
http://www.scribd.com/doc/4436583/Cu...ata-de-familie

[Stanca]

Nu am mai intrat de mult pe forumul asta, dar azi mi s-a deschis, direct de pe mail si m-am trezit exact aici, am citit si m-am innegurat, ca mai intotdeauna cand intru pe forumuri. Mi se reconfirma a nu stiu cata oara ca cel mai greu e sa dai sfaturi, chiar in situatii asemanatoare cu a ta, iar daca totusi te apuci, risti sa devii oricum subiectiv sau sa fii gresit interpretat de ceilalti. Iar cel care a deschis topicul ramane poate tot nelamurit sau poate chiar mai incetosat.
Ma bucur acum ca pe vremea cand aveam eu 19 ani , adica acum vreo 22 ani, nu exista net si nici forumuri, ci trebuia sa te descurci cum poti, cu prietenii, colegii, sa iei in piept familia, sa o "urasti" bine si apoi s-o "ierti" la fel de bine, ca deh, cresti, ajungi si tu mama/tata si iti dai seama ca e cam greu sa fii perfect, ca, incepi sa semeni treptat cu "muma", desi te dadeai desteapta si subtila cand ea inca te intretinea si o trezeai noaptea sa-ti faca clatite cu gem pentru ca tu esti in sesiune si neaparat asta vrei sa mananci...
Am avut tata violent(patimas!) si o copilarie fara o zi de liniste, dar am ajuns acum sa vad toate astea cu umor, culmea! La 12 ani am inceput sa scriu, intai un jurnal, iar in timp am continuat tot mai profesionist si copilaria s-a trasnformat in roman si acum a devenit "de domeniu public". Scrisul si muzica, la vremea aceea, au fost armele mele, m-au ajutat sa nu raman cu traume. De prisos sa mai spun ca Dumnezeu era in toata ecuatia, dar pe atunci latent, a fost nevoie de multe meandre pana sa ajung la El cu totul.
M-am intrebat acum ce as face daca as fi eu acum Laura! Pe langa facultate, care trebuie facuta, clar, eu m-as indragosti. Pentru ca oricum, vine o vreme cand trebuie sa incepi sa intri in propria ta relatie si abia atunci incepi sa intelegi ce e cu cuplurile astea ( care toate par dificile) si, pe de alta parte, familia de origine isi pierde oarecum din importanta si astfel incepi s-o vezi mai detasat, iar parintii simt ei insisi ca e timpul sa isi treaca in plan secund propriile lor "razboaie interne". Are loc schimbul garzilor!
Putina rabdare, Laura, nu stiu ce altceva sa-ti zic, rabdare si credinta ca lucrurile se schimba, toti imbatranim, ne mai luminam, ne ies maselele de minte, nimic nu e batut in cuie. In timpul asta incearca sa te tii tare si sa iti vezi de viata pastrand drumul drept, intr-o zi o sa constati ori ca ai tai s-au linistit ori ca pe tine nu te mai afecteaza atat de mult ceea ce se intampla cu ei. Pentru ca le vei avea pe ale tale, iar ei poate vor fi bucurosi ca le raspunzi la telefon sau ca mai treci sa vezi ce fac...
Va imbratisez pe toti!

Si eu am compus cantece, versuri si proza inspirate din evenimente mai putin placute. Umorul poate fi o arma in asemenea situatii. Detasarea e necesara.

Plecarea la un camin nu stiu daca reprezinta o solutie. Cine suporta cheltuielile? Exista camine si camine... Pana la urma s-ar putea sa te convingi ca tot parintii tai sunt mai buni si-ti ofera mai multa protectie decat altii straini. Ai rabdare si incearca sa participi la niste Sfinte Masluri, sa sfintesti alimente si haine ale parintilor. Cu Dumnezeu alaturi poti sa fii invingatoare. Singura e mai greu. Un duhovnic te poate ajuta sa te cunosti mai bine si iti poate oferi sfaturi utile.

Atunci cand unul dintre parinti calca stramb, toata familia sufera. In unul intra duhul desfranarii, in altul duhul mainiei, iar, daca mai arunca cineva si farmece va puteti scoate ochii chiar si fara motiv. Si uite-asa, omul lui Dumnezeu poate face voia diavolului. E nevoie de Sfestanie in casa, e nevoie de spovedanie a tuturor membrilor familiei. Apeleaza la cineva care ar putea sa-i convinga sa faca acestea.


Ai mare grija sa nu-i superi peste masura, sa nu te blesteme. Caci blestemul parintilor are urmari.

Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea ca nu exista oameni rai, ci numai oameni de care diavolul isi bate joc. Stiind aceasta, inarmeaza-te cu post si rugaciune si mergi cu bine pe calea lui Dumnezeu. Acelasi om, daca se roaga cineva pentru el, poate deveni mai bun. Prin urmare, roaga-te pentru parintii tai si plateste acatiste la mai multe biserici si manastiri sa se roage pentru familia ta. S-ar putea ca Dumnezeu sa te fi ales pe tine pentru a-ti conduce spre mantuire familia. Dumnezeu sa-ti ajute.

Multumesc pentru raspunsuri.
biserica Sf.Siluan din toronto? n-am auzit de ea. Eu stiu doar de 3 aici. Da' parca nu au acelasi farmec ca in Romania, nush mie asa mi s-a parut cand am mers.
Sf Maslu. Da. La biserica cea mai aproape nu se tine, asa scrie pe orarul lor. Trebuie sa ma interesez.
Eu am vorbit cu tata despre spovedanie si a zis ca lui nu i se pare normal sa ii spuna ce a facut unui preot. Din cate am vazut parintii mei vad preotii ca pe niste oameni si nimic mai mult.
As mai avea niste intrebari, defapt foarte multe dar legat de ortodoxie, sa le pun pe acest topic sau separat?si la alta categorie?
Nu ma grabesc cu relatii si baieti. Cand o fi o fi.
Cum adica sa blesteme?

În prealabil postat de Laura19

As mai avea niste intrebari, defapt foarte multe dar legat de ortodoxie, sa le pun pe acest topic sau separat?si la alta categorie?

E bine să înfiinţezi un topic pentru fiecare temă, ca toţi cei care au o părere în acea problemă să poată vedea despre ce e vorba.

[anita]

În prealabil postat de Laura19

Multumesc pentru raspunsuri.
Eu am vorbit cu tata despre spovedanie si a zis ca lui nu i se pare normal sa ii spuna ce a facut unui preot. Din cate am vazut parintii mei vad preotii ca pe niste oameni si nimic mai mult.
As mai avea niste intrebari, defapt foarte multe dar legat de ortodoxie, sa le pun pe acest topic sau separat?si la alta categorie?
Nu ma grabesc cu relatii si baieti. Cand o fi o fi.
Cum adica sa blesteme?

Sa le spui parintilor tai ca Dumnezeu stie ce am facut noi ,dar El vrea ca prin taina sf.Spovedanii sa vada parerea noastra de rau.
Preotul este un om sfintit ,nu un om de rand iar la spovedanie e un mijlocitor intre Hristos si penitent.
Hristos este de fata cand ne spovedim ,chiar daca ni se pare imposibil sa fie asa.
Mi-a povestit cineva ca dupa spovedanie cand preotul i-a spus rugaciunea finala de dezlegare cu mainile pe cap ,a simtit ca o fierbinteala in crestetul capului.
E o taina pe care e greu sa o pricepem.
Pentru cei care se spovedesc pentru prima data sentimentul de usurare e coplesitor.
Doamne ajuta !