Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

Ganduri frante reci si grele
In pamant imi pleaca fruntea.
Ochii nu mai vor sa-mi spele
Jalea ce-mi cuprinde mintea.
Inima imi bate… dar…
Doar NIMICUL o patrunde
Si imi bate slab si rar…
Sufletul ? pierdut!... dar unde??

Jos, in colt vad o icoana,
Un Chip bland ce ma priveste.
Si imi vine, asa, o toana
Sa m-apropii-ncet, hoteste.
E prea jos. Sa-L pot vedea
La pamant imi plec genunchiul,
Ma apropii de podea,
Imi aplec incet si trunchiul.
In icoana prafuita este EL
Sus pe cruce pironit
Bland priveste ca un Miel
La cei ce L-au rastignit.

Doamne ! Stiu cat te-am ranit
Cu pacatele-mi prea multe...
Iar si iar te-am rastignit,
Mii de spini ti-am pus pe frunte.
Mainile ti-am pironit,
Bratele deschise… care
Ne-au cuprins, Hristos iubit,
Intr-o trista-nbratisare.

Gandurile-mi reci se-aprind,
Fruntea-mi arde de durere
Pe barbia tremurand
Mi se-aduna lacrimi grele.
Doamne,inima mi se topeste
De pareri de rau si jale
Iata-mi sufletul pierdut !
L-am pus Tie la piciore !

Trupul meu incovoiat,
Pe covor pacatu-si pune,
In genunchi, cutremurat,
Intr-o sfanta rugaciune.
Lacrima-mi spala obrazul
De rusine, de pacat...
Curata de tot necazul
Sufletul impovarat.

Doamne, vreau sa-ti multumesc
Insa nu stiu ce sa-ti spun...
Dar Tu sti ca Te iubesc
Iar eu stiu cat esti de bun !