Iubirea exagerata fata de animale

În prealabil postat de N.Priceputu

De altfel, câinii vagabonzi se autoeducă în sensul ăsta. Nu fac niciodată mizerie pe trotuar.

Nu ma pot pronunta pentru ca nu le-am studiat evolutia mentala :) Mi-as dori ca in momentul in care ies cu copilul la plimbare sa nu trec pe langa o haita de caini vagabonzi,mai ales in situatia in care starea lor de sanatate nu este tinuta sub observatie iar suficient de multi sunt suficient de agresivi.Ori pui o limita cu privire la inmultirea lor ori cei care doresc caini vagabonzi in imprejurimi sa fie obligati sa contribuie la ingrijirea,supravegherea si hranirea lor.Vor fi si cainii ajutati si se va imbunatati si securitatea celor care traiesc alaturi de ei.In caz contrar nimeni nu va avea nici o responsabilitate si asta este inadmisibil.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Nu ma pot pronunta pentru ca nu le-am studiat evolutia mentala :) Mi-as dori ca in momentul in care ies cu copilul la plimbare sa nu trec pe langa o haita de caini vagabonzi,mai ales in situatia in care starea lor de sanatate nu este tinuta sub observatie iar suficient de multi sunt suficient de agresivi.Ori pui o limita cu privire la inmultirea lor ori cei care doresc caini vagabonzi in imprejurimi sa fie obligati sa contribuie la ingrijirea,supravegherea si hranirea lor.Vor fi si cainii ajutati si se va imbunatati si securitatea celor care traiesc alaturi de ei.In caz contrar nimeni nu va avea nici o responsabilitate si asta este inadmisibil.

Nu cred că mulţi doresc câini vagabonzi. Însă ei există, şi nu din vina lor. De vină sunt tot oamenii, care nu-şi asumă responsabilitatea în privinţa puilor, pe care le e milă să-i omoare, însă nu le e milă să-i lase de izbelişte prin parcuri.
Dar asta e o altă problemă.

[Yasmina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cred că mulţi doresc câini vagabonzi. Însă ei există, şi nu din vina lor. De vină sunt tot oamenii, care nu-şi asumă responsabilitatea în privinţa puilor, pe care le e milă să-i omoare, însă nu le e milă să-i lase de izbelişte prin parcuri.
Dar asta e o altă problemă.

S-a mai discutat subiectul asta...
Moartea,uciderea nu este si nu va fi nicicand o solutie fireasca de acceptat!
Noi am sterilizat catele ale cartierului pe bani grei,desi acest lucru este mai mult decat logic ca TREBUIE sa fie GRATUIT!!!!
Daca ar fi fost implementat acest lucru cu ani in urma,nu s-ar fi ajuns aici!
Stiu sigur ca daca as fi fost medic veterinar,as fi facut mult voluntariat pt aceasta problema ,din pacate intentiile idealiste nu-si mai au locul in lumea asta nebuna in care goana dupa placerile aduse de bani inseamna totul!

În prealabil postat de Yasmina

S-a mai discutat subiectul asta...
Moartea,uciderea nu este si nu va fi nicicand o solutie fireasca de acceptat!

Bineînţeles că sterilizarea e soluţia. Însă fiecare posesor de animal de companie trebuie să fie responsabil şi să se ocupe de problema asta.
Da, uciderea e o cruzime, însă asta e metoda pe care au practicat-o moşii şi strămoşii. Pe la ţară, unde nu se pune problema să se apeleze la vreun veterinar, mulţi au căpătat o milă nesănătoasă şi duc puii în pădure sau în vreo râpă...

[windorin]

Dumnezeu este iubire, iar cel care'L cauta nu'L poate gasi decat numai iubind.
Insa iubirea ce se datoreaza fapturii difera fata de cea datorata lui Dumnezeu si omului.

Iubirea (mila, grija, ocrotirea) fata de faptura irationala nu trebuie sa denatureze intr'o iubire personala.
Oricat ar fi de iubit si de ingrijit, animalul nu va deveni niciodata persoana !
Consider ca este mare pacat a personaliza faptura irationala; este un fel de idolatrie.

Ingrijesc enorm animalele si plantele, insa toate raman cu mult in urma fapturii celei iubite a lui Dumnezeu, omul.
Totul trebuie sa aiba o masura. Nu am gasit cuvant despre animale in Sfanta Scriptura.
Grija, mila si ocrotirea (cu care suntem datori) nu sunt iubire, ba inca una denaturata!

[PuiMicGeorgiana]

Am citit articolul si nu sunt de acord...Dumnezeu a lasat si animalele,sunt si ele niste suflete.Mie una mi-se rupe sufletul de ele.
[SIZE=3]Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.[/SIZE]
[SIZE=3]El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.[/SIZE]
[SIZE=3]Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.[/SIZE]
[SIZE=3]Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. Matei 15,25-28 [/SIZE]

În prealabil postat de PuiMicGeorgiana

Am citit articolul si nu sunt de acord...Dumnezeu a lasat si animalele,sunt si ele niste suflete.Mie una mi-se rupe sufletul de ele.
[SIZE=3]Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.[/SIZE]
[SIZE=3]El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.[/SIZE]
[SIZE=3]Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.[/SIZE]
[SIZE=3]Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. Matei 15,25-28 [/SIZE]

Dragă Georgiana, articolul nu este îndreptat împotriva animalelor. Iar în mesajele anterioare s-a repetat întruna lucrul acesta. Autorul a criticat doar nişte devieri. E bine să iubim animalele ca animale. Nu le facem nici lor vreun bine dacă le răsfăţăm, le îmbrăcăm şi ne purtăm cu ele de parcă ar fi copii. Poţi mângâia o pisică sau să ieşi la plimbare cu un câine fără nicio problemă. Însă nu este bine ca în loc să faci copii şi să ai o familie, să îi substitui cu un animăluţ.

[Yasmina]

V-as ruga sa nu mai teorizati acest subiect ci incercati sa vb concret de exemple personale sau cel putin de exemple din realitatea alaturata voua:strada voastra,blocul vostru,alti membri ai familiei...
Daca vedem o persoana cu un caine impopotonat pe strada primul gand care TREBUIE sa ne vina in minte este ca nu stim nimic despre acea persoana,nu cunoastem detalii despre viata particulara a ei,de ce nu ar face milostenie o astfel de persoana??
De multe ori am vazut ca MILA sadita in sufletul unui om raspunde la nevoile si durerilor tuturor fiintelor,cuvantatoare si necuvantatoare!

La fel,am observat persoane rautacioase,egoiste,nelinistite de ura care tratau rau si animalele si oamenii;iar cei investesc sentimental si financiar in animale de companie sunt oameni cu probleme emotionale(unele grave),au fost abuzati,au fost lipsiti de dragoste si de atentie in cadrul familiei.Ei au un motiv intemeiat sa nu ajute oamenii,avand aceste traumatisme de comunicare interumana.
Eu zic sa-i lasati in pace si sa le doriti vindecarea sufletului si multa pace!

Sa ne vedem prin urmare de ale noastre si sa vedem ce fapte de milostenie putem sa facem NOI astazi!

În prealabil postat de Yasmina

V-as ruga sa nu mai teorizati acest subiect ci incercati sa vb concret de exemple personale sau cel putin de exemple din realitatea alaturata voua:strada voastra,blocul vostru,alti membri ai familiei...

Caz concret:caine ucis cu salbaticie.Cu parul.Caz concret:catelusi inecati.Nici macar nu s-a incercat sa fie dati.Caz concret:catelusi ucisi,nu spun cum ca vi-se face pielea gaina.Caz concret:batrina,pensionara,vai de viata ei,hraneste zilnic cativa maidanezi de pe langa bloc.Din putinul ei.Caz concret:asociatie de locatari care au construit casute pentru catei langa scara lor,i-au castrat pe unii,ii ingrijesc.Din banii lor.Caz concret:copil sfasiat de maidanezi agresivi,mutilat.Parinti distrusi.Caz concret:voluntari care,in timpul liber,alearga pe banii lor,pe la ONG-uri ca sa le gseasca adapost la maidanezii care risca sa fie ucisi.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Yasmina

V-as ruga sa nu mai teorizati acest subiect ci incercati sa vb concret de exemple personale sau cel putin de exemple din realitatea alaturata voua:strada voastra,blocul vostru,alti membri ai familiei...

Aricolul despre care se discuta mi-a adus aminte de o intamplare care in trecut m-a marcat mult. Cand eram studenta, am cunoscut o doamna care avea o fetita de 2 ani si un catelus minunat alb si cret. Fetita statea la o femeie, remunerata in acest sens, cu saptamanile. Am mers o data cu aceata doamna sa ii mai duca cate ceva fetitei, impreuna cu catelul. Atat la dus cat si la intors, doamna mi-a vorbit doar de catel, cat este de minunat, ce face, etc. Dureros mi-a parut momentul in care mama a plecat cu catelul in brate, lasandu-si fetita acolo. Doamna respectiva avea o afacere personala care ii permitea un program flexibil, insa mi-a spus ca nu se poate descurca si cu catelul si cu fetita, de aceea este nevoita sa o lase acolo. Din acesta experienta, am inteles perfect punctul de vedere al autorului articolului.