superstitii sau adevar

Dacă nimic din lumea asta nu este a călugărului, atunci cum rămâne cu făgăduinţa Mântuitorului???Marcu capitolul 10: 28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat.
29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.
[/quote]

Parinte, iertati va rog, va cer un ajutor la talcuirea pericopei citate (si, daca nu e cu suparare, ii rog si pe fratii crestini care citesc acum sa ma ajute intru lamurire)!
Imi pare ca cele doua versete se refera la doua planuri distincte si la legatura dintre acestea. Astfel:
Versetul 29 imi pare ca se refera la existenta lumeasca a omului.
Versetul 30 il inteleg ca o trimitere la viata duhovniceasca.
Legatura consta, dupa cum (nu ma) pricep eu, in rasplata pe plan duhovnicesc (sau darul din partea Domnului) a jertfei crestinului facuta in planul lumesc. Pe aceasta linie vorbim despre despatimire, renuntarea la idoli etc.
Oare am inteles bine? Va multumesc.