ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[Grabriella]

Cea mai mare porunca este DRAGOSTEA.Dragostea de Dumnezeu si cea de aproapele.Cel mai greu examen al vietii este cel al IUBIRII!

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

8. Dragostea nu cade niciodată.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

[Grabriella]

Anastasie (acesta a fost numele de botez al Sfântului Nectarie) a avut o copilarie foarte grea: foame, frig, singuratate, durere. Durere, foame, lacrimi. Si iara lacrimi, singuratate, durere. Ce copilarie poate fi mai trista decat aceasta? Trebuie spus ca singuratatea sa nu era o singuratate ca cea pe care o traieste omul zilelor noastre: diferenta este enorma. Micul Anastasie credea cu putere in Dumnezeu. Si oricat de tare l-ar fi apasat rautatea oamenilor, el nu contenea sa isi ridice ochii spre Dumnezeu.
Si Dumnezeu i-a primit rugaciunile. Intr-o noapte, Hristos i s-a aratat in vis, si l-a intrebat de ce plange necontenit. Sufletul copilului era însa atat de patruns de amaraciune, incat nu a putut sa raspunda la intrebare. Dar, trezindu-se din somn, Anastasie a scris urmatoarea scrisoare: ,,Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapânul meu si m-a alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, alor mei, sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele nici un banut... Acum, ce sa ma fac? Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca Te necajesc. Ma inchin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie.”
A pus scrisoarea intr-un plic, si pe plic a scris adresa destinatarului: ,,Pentru Domnul nostru Iisus Hristos - in ceruri”. Conteaza mai putin ce s-a intamplat dupa ce a scris aceasta scrisoare. Important este ca a scris-o. Important este ca a avut nadejdea ca aceasta scrisoare va ajunge la destinatie.
Sfântul Nectarie ne invata nu sa intrebam ,,de ce?”, ci sa cerem ajutorul dumnezeiesc. Sfântul Nectarie ne arata ca nici lipsa hranei, nici lipsa hainelor sau a incaltarilor nu trebuie sa ne indeparteze de Dumnezeu. Ci cu cat mai mari sunt incercarile cu atât mai mare trebuie sa ne fie credinta.
Si totusi ce s-a intamplat dupa ce Anastasie a scris scrisoarea?
Dumnezeu a intervenit intr-un mod smerit. Daca scrisoarea ar fi ajuns la posta, poate ca vreun postas ar fi aruncat-o, sau poate ca si daca ar fi citit-o, tot nu ar fi putut sa il gaseasca pe expeditor pentru a-l ajuta.
Dar Dumnezeu a randuit ca un negustor sa se ofere sa duca scrisoarea la posta, pentru a-l scuti pe Anastasie de drum, caci afara era frig. Citind pe plic destinatarul scrisorii, negustorul a fost curios sa citeasca scrisoarea. Si, citind-o, si-a dat scama ca din randuiala lui Dumnezeu ajunsese sa o citeasca. A facut un colet cu haine, incaltari, mancare si bani, si l-a trimis lui Anastasie impreuna cu o carte postala pe care scria: ,,De la Hristos, pentru Anastasie”.
http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...nunicarti.html

[glykys]

În prealabil postat de Grabriella

Anastasie (acesta a fost numele de botez al Sfântului Nectarie) a avut o copilarie foarte grea: foame, frig, singuratate, durere. Durere, foame, lacrimi. Si iara lacrimi, singuratate, durere. Ce copilarie poate fi mai trista decat aceasta? Trebuie spus ca singuratatea sa nu era o singuratate ca cea pe care o traieste omul zilelor noastre: diferenta este enorma. Micul Anastasie credea cu putere in Dumnezeu. Si oricat de tare l-ar fi apasat rautatea oamenilor, el nu contenea sa isi ridice ochii spre Dumnezeu.
Si Dumnezeu i-a primit rugaciunile. Intr-o noapte, Hristos i s-a aratat in vis, si l-a intrebat de ce plange necontenit. Sufletul copilului era însa atat de patruns de amaraciune, incat nu a putut sa raspunda la intrebare. Dar, trezindu-se din somn, Anastasie a scris urmatoarea scrisoare: ,,Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapânul meu si m-a alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, alor mei, sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele nici un banut... Acum, ce sa ma fac? Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca Te necajesc. Ma inchin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie.”
A pus scrisoarea intr-un plic, si pe plic a scris adresa destinatarului: ,,Pentru Domnul nostru Iisus Hristos - in ceruri”. Conteaza mai putin ce s-a intamplat dupa ce a scris aceasta scrisoare. Important este ca a scris-o. Important este ca a avut nadejdea ca aceasta scrisoare va ajunge la destinatie.
Sfântul Nectarie ne invata nu sa intrebam ,,de ce?”, ci sa cerem ajutorul dumnezeiesc. Sfântul Nectarie ne arata ca nici lipsa hranei, nici lipsa hainelor sau a incaltarilor nu trebuie sa ne indeparteze de Dumnezeu. Ci cu cat mai mari sunt incercarile cu atât mai mare trebuie sa ne fie credinta.
Si totusi ce s-a intamplat dupa ce Anastasie a scris scrisoarea?
Dumnezeu a intervenit intr-un mod smerit. Daca scrisoarea ar fi ajuns la posta, poate ca vreun postas ar fi aruncat-o, sau poate ca si daca ar fi citit-o, tot nu ar fi putut sa il gaseasca pe expeditor pentru a-l ajuta.
Dar Dumnezeu a randuit ca un negustor sa se ofere sa duca scrisoarea la posta, pentru a-l scuti pe Anastasie de drum, caci afara era frig. Citind pe plic destinatarul scrisorii, negustorul a fost curios sa citeasca scrisoarea. Si, citind-o, si-a dat scama ca din randuiala lui Dumnezeu ajunsese sa o citeasca. A facut un colet cu haine, incaltari, mancare si bani, si l-a trimis lui Anastasie impreuna cu o carte postala pe care scria: ,,De la Hristos, pentru Anastasie”.
http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...nunicarti.html

Ce frumoooos!

[IOLANDA]

Din fericire am reusit si eu sa citesc anul trecut -prin noiembrie-despre viata Sfantului Nectarie,despre care ,chiar nu stiam mai nimic(spre rusinea mea).Din acel moment am inceput sa-l iubesc pe acest mare Sfant ,al secolului nostru.M-a impresionat in mod special rugaciunile pe care le inalta el catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.(rugaciuni care durau si citeva zile necontenit(fara sa bea si sa manince nimic) si numai cu lacrimi de pocainta si smerenie.Doamne Ajuta-ne pe noi pacatosii sa gasim calea cea stramta spre mantuirea sufletelor noastre....

[vasilik]

Vreau sa scriu si eu aici despre ajutorul pe care l-am primit de la Sfantul Nectarie desi la cat sunt de pacatoasa nici nu meritam ajutorul lui dar cum el este foarte bun si milostiv atunci cand cineva ii cere ajutorul. Problema mea a inceput anul trecut cand, la facultate, din cauza unei restante nu am putut sustine examenul de licenta. Din acel moment am simtit un gol in suflet, eram deznadajduita deoarece a trebuit sa astept un an ca sa pot reface cursul la acea disciplina la care aveam restanta (disciplina despre care vorbesc se numeste "Contabilitate financiara", o disciplina foarte grea cu niste calcule foarte ample si complicate). Pentru a putea trece de acest examen eu trebuia sa stiu sa rezolv acele probleme, iar pentru mine acele probleme erau groaznice. Nu le intelegeam sub nici o forma. Simteam ca iar ma asteapta un an de stat acasa, de chin si zbucium dar mi-am amintit de Sfantul Nectarie care ajuta pe tot omul aflat in nevoi si suferite si am inceput sa ma rog lui. Am inceput sa citesc acatistul lui, si ma rugam sa ma ajute, sa nu ma lase sa stau iar acasa, sa imi arate drumul cel bun. Timpul trecea, examenul se apropia iar eu nu reuseam sa invat nimic. Nu puteam sa rezolv nici macar jumate de problema iar atunci i-am spus sfantului atunci cand ma rugam ca eu acest examen il las in mainile lui si sa faca cum crede el ca este mai bine si anume, daca este de parere ca merit sa ma ajute iar daca nu...sa faca cum crede el. Si minune!!!! Sfantul Nectarie nu m-a lasat!!!! Am sustinut examenul. nescriind mare lucru iar ieri cand am vazut rezultatele, eram promovata si astazi mai mare mi-a fost bucuria vazand ca nota mea finala la acest examen este.......8!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu imi venea sa cred, simteam ca nu mie mi se intampla asta, ca nu sunt singura si ca desi sunt cea mai mare pacatoasa Dumnezeu si sfintii Lui ma iubesc. Ii sfatuiesc pe toti cei care au probleme, necazuri, si mai ales examene, sa se roage sfantului cu incredere si or sa vada sau simta negresit ajutorul lui. Multumesc din suflet Sfinte Nectarie ajutorul dat si ca te-ai milostivit si asupra mea pacatoasa!!!!!!