Tainele savarsite in afara Bisericii

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă e aşa, e un lucru foarte bun şi înţelept acesta făcut de papa Inocenţiu al IV-lea.

A facut un lucru intelept doar pentru a limita abuzurile, dar in alt sens isi da consimtamantul, autorizeaza omorarea ereticilor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, inchiztorul alege indirect, fiindcă cea care alege direct este justiţia laică, aşa cum a fost şi la ortodocşi (e adevărat, cu mai puţin efort probator şi cu mai mult arbitrar)

Laicii doar executau pedeapsa, judecarea ereticului se facea o singura data. In urma acestei judecari ereticul primea o pedeapsa usoara (rugaciuni sau altele) mergand pana la pedepse corporale si chiar moarte in caz ca nu-si recunostea vina. Dar evdem ca in urma torturii oricine spunea ca a facut tot ce il intrebau.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi ieri, ca şi azi, unii teologi sunt de părere că pedeapsa cu moartea este un lucru necesar, alţii că nu (mai) e un lucru necesar. Că erezia este o crimă deosebit de gravă, cu asta sunt de acord toţi teologii. La fel în ceea ce priveşte vrăjitoria

Partea de inceput din prezentarea inchizitiei pe newadvent este opinia sfintilor si Bisericii in primul mileniu cu privire la omorarea sau torturarea ereticilor.
Se incepe cu exemplul sf. Pavel, care a exclus doar din comunitate niste eretici. Apoi scrie: De fapt, crestinii primelor trei secole nici nu concepeau alta atitudine.
Continua cu un citat din Tertulian: "Cu alte cuvinte, el ne spune ca legea naturala permite oricarui om sa-si urmareasca vocea interioara, in practica unei anumite credinte, din moment ce este o chestiune de proprie vointa, nu de fortare."
Apoi sf. Ciprian si Lactanius: "Religia este o chestiune de proprie dorinta, ea nu poate fi fortata nimanui. La ce folos este cruzimea? Ce legatura are roata de tortura cu pietatea?Cu siguranta adevarul nu are nimic de-a face cu violenta… Este adevarat ca nu exista nimic la fel de important precum religia si ca trebuie aparata cu orice pret. Este adevarat ca trebuie protejata, insa murind pentru ea, nu omorand pe altii; prin proprie tortura, nu prin violenta; prin credinta, nu prim crima."
Ei spuneau de ce faceau laicii, in nicun caz nu facea Biserica asta.

"Invatatii si invatatorii crestini, ai primelor trei secole, au insistat mult pe libertatea religioasa completa. Pe langa asta, de fiecare data cand comparau legea crestina si cea mozaica, subliniau faptul ca , in cea dintai pedeapsa ereticilor era spirituala, iar in cea din urma, ea se concretiza in torturi si moarte."
"Totusi, sf. Hilar din Poltiers si multi altii au protestat vehement impotriva oricarei folosiri a fortei in religie, atat pentru raspandirea crestinismului, cat si pentru pastrarea credintei. In acest scop au cerut de multe ori inlocuirea decretelor crude din Vechiul Testament cu invataturile blande ale lui Christos. "
Erau proteste impotriva puterii laice, de a folosi represalii.

In schimb se arata ca arienii, donatistii si alti eretici si schismatici foloseau aceast forta.
La executarea lui Priscilian "marele episcop din Milan, sf. Ambrozie, a descris executia respectiva drept o crima."
In concluzie sfintii apuseni (pentru ca ei sunt analizati) spuneau:
"Biserica nu ar trebui sa verse sange sub nici un pretext(sf. Augustin, sf. Ambrozie, sf. Leo si altii) "

Dupa Schisma BC a adoptat pozita care era de fapt a ereticilor si schismaticilor din primul mileniu: biserica poate colabra cu statul in prigonirea ereticilor.

[Mihnea Dragomir]

Că, în primul mileniu, în acelaşi fel erau trataţi ereticii în Răsărit ca şi în Apus vedem din multe surse. Spre exemplu, "Sfântul" împărat Constantin, cel căruia ortodocşii îi spun "întocmai cu apostolii", a condus personal o campanie de represalii contra donatiştilor. Prietenul său Eusebiu, abia scapă cu exilul. Un edict constantinian îi pedepseşte pe eretici cu confiscarea averii, un altul prevede condamnarea la moarte a celor care deţin cărţi arianiste (sursa: http://www.1902encyclopedia.com/H/HER/heresy.html ).

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Că, în primul mileniu, în acelaşi fel erau trataţi ereticii în Răsărit ca şi în Apus vedem din multe surse. Spre exemplu, "Sfântul" împărat Constantin, cel căruia ortodocşii îi spun "întocmai cu apostolii", a condus personal o campanie de represalii contra donatiştilor. Prietenul său Eusebiu, abia scapă cu exilul. Un edict constantinian îi pedepseşte pe eretici cu confiscarea averii, un altul prevede condamnarea la moarte a celor care deţin cărţi arianiste (sursa: http://www.1902encyclopedia.com/H/HER/heresy.html ).

Desi il treceti intre paranteze, Sfantul Constantin cel Mare este sfant si in Biserica greco-catolica, din care faceti parte. Este chiar mare sfant, fiind sarbatoare cu rosu: http://www.catholica.ro/calendar-greco-catolic-2011/05/
Apoi acele represalii tin mai mult de puterea seculara a imparatului, decat de vointa Bisericii. Nu prea cred ca Biserica l-a insarcinat sa duca niste represalii, asa cum nu a fost vina Bisericii ca a avut unele excese de imparat, omorand sotia si fiul.
La fel, Sfantul Apostol Pavel, inainte de a deveni crestin ii prigonea pe crestini si lupta impotriva lui Hristos.
Cum scrie si in articolul de pe wikipedia, odata cu botezul i s-au sters pacatele si astfel a devenit sfant. Sunt sfinti care au fost toata viata preoti pagani si s-au convertit cu putin timp inainte sa moara, fiind mucenici.
Biserica a luat faptele sale bune.