Papalitatea

[Erethorn]

În prealabil postat de AlinB

Inteleg unde vor sa bata explicatiile, chestiunea este urmatoarea:

Reiau citatul:

"Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.

Deci daca timp de 1000 ani sa zicem Biserica a zis ca asta e bun si aia rau, si intr-o buna zi un episcop, fie el cu pozitie de frunte in Biserica, declara contrariul si are pretentia ca toata Biserica sa faca la fel, eu cred ca normal este ca oamenii (credinciosii) sa inceapa sa-si puna intrebari.

Sf. Scriptura vorbeste de infaibilitatea Bisericii, nu a unui individ singular din Biserica.
Asta este o inventie tardiva si paguboasa din dorinta de putere.

De asta si organizarea multicefala a BO este mai sanatoasa decat centralizarea romano-catolica avand in frunte un Papa considerat adhoc infailibil.

De exemplu daca Patrhiarhul Bulgariei + un oarecare Sinod local va declara intr-o buna zi unirea cu romano-catolicii, fara ca acestia sa revina in matca ortodoxiei iar celelalte BO vor condamna acest gest, direct sau indirect, lucrurile sunt simple pentru credinciosii ortodocsi bulgari: vor putea sa mearga in oricare din BO care au ramas in matca credintei ortodoxe si sa se impartaseasca acolo.

In schimb daca peste noapte Papa + cativa cardinali o vor face lata rau declarand morala cine stie ce aberatie, asa cum sunt semne de la declaratiile favorabile prezervativului cu care s-a luptat decenii, romano-catolicii nu vor avea decat doua optiuni:
1. Sa inghita gogoasa otravita si sa zica ca e de la Dumnezeu (moarte curata).
2. Sa admita ceea ce dintotdeuna au refuzat, ca BO sunt pastratoarele credintei crestine autentice si sa-si recunoasca eroarea de pana atunci.

Intr-adevar, "crede si nu cerceta" este un principiu care se aplica. Unde ? In BO. Dovada ? Insasi afirmatiile userului lapetitemoc despre acest principiu.

Oricine si-ar da osteneala sa cerceteze, in loc sa ia de bun ceea ce doar a auzit, are osibilitatea sa descopere ca atribuirea lui "crede si nu cerceta" Bisericii Catolice (din orice secol) este o mare minciuna.

Acesta sintagma ii apartine filosofului pagan si anticrestin Celsus. Va desfid sa gasiti un singur document oficial sau o scriere din cadrul Bisericii Catolice care sa sustina acest principiu.

Pe de alta parte, este amuzanta lipsa de coerenta interna din cadrul atacurilor anti-catolice. Pe de o parte, catolicii sunt acuzati ca au dezvoltat scolastica, care este prin definitie logica si analitica; pe de alta parte, ei sunt acuzati ca nu au logica.

De altfel, o minima informare despre prestigioasele institutii de invatamant, atat teologic, cat si laic, catolice (dintre care multe preced primul text scris in limba romana), despre multitudinea de oameni de stiinta catolici si despre contributiile lor la dezvoltarea cunoasterii despre creatia lui Dumnezeu ar trebui sa fie suficienta pentru ca orice persoana de bun simt sa realizeze cat de caraghioasa este acuzatia ca "catolicii sunt invatati sa nu gandeasca". Dar, deh, este mai usor sa crezi ce te invata anti-catolicii, decat sa cercetezi....


Acum, cu privire la problema autoritatii si infailibilitatii Bisericii.

Domnule Alin, dupa cum v-am mai explicat, argumentul cu "daca" are doua taisuri.

Si eu pot sa-l formulez si sa va intreb: Dar daca toti episcopii BO s-ar intalni si ar stabili impreuna unirea cu Biserica Romei ? Sau, si mai extrem: daca toti episcopii BO s-ar intalni si ar stabili ca Islamul este adevarat si ca trebuie sa deveniti mahomedani ?

Imi veti raspunde: Nu se poate. La fel va raspund si eu, ca nu se poate ca Papa sa introduca ex cathedra o contradictie interna in crestinism. De ce ? Pentru acelasi motiv pe care l-ati invoca si dumneavoastra - este aparat de o carisma speciala a Duhului Sfant, care garanteaza infailibilitatea Bisericii.


Problema este- cum ne raportam la infailibilitatea Bisericii ? Unde o gasim ? Dumneavoastra spuneti: in sinoadele ecumenice (neaparat ecumenice, pentru ca sinoadele locale nu sunt infailibile) si in Sfintii Parinti.

Problema este ca, din punctul dumneavoastra de vedere, sinoadele au incetat acum o mie de ani. Ori, problemele reale cu care Biserica trebuie sa se confrunte nu au incetat acum o mie de ani. Biserica, autoritatea si infailibilitatea ei trebuie sa reprezinte un mecanism viu, prezent in mod concret in fiecare epoca istorica. Nu este acceptabil sa credem ca pana la schisma au existat probleme de ordin teologic si dogmatic pe care biserica a fost chemata sa le rezolve prin sinoade ecumenice, iar de atunci nu au mai existat probleme noi, care sa nu fi fost deja rezolvate.

Atunci, ce va ramane ? Sfintii Parinti. Ortodocsii considera ca orice problema poate fi rezolvata prin rapel la Sfintii Parinti. Insa aceasta este o abordare esentialmente protestanta, pentru ca atribuie infailibilitate si suficienta unui corpus de lucrari preexistent.

Protestantul spune: Numai Biblia. Ortodoxul spune: Numai Biblia si Sfintii Parinti. Unde e diferenta ?

De ce protestantul nu are autoritatea sa interpreteze Biblia, dar ortodoxul are autoritatea sa ii interpeteze pe Sfintii Parinti ?

Veti spune: Exista coerenta interna, toti Parintii au spus la fel. Dar nu e asa. Veti spune atunci: exista consens. Nu exista nici consens. Veti spune: exista majoritate. Atunci cadem deja in ridicol, pentru ca definim biserica ca pe o democratie, si nu ne mai ramane decat sa stabilim pragul electoral: ce majoritate trebuie sa existe pentru ca parerea sa fie adevarata ? 99% ? Jumatate plus unu ?!!


Mai mult decat atat, nu tineti cont de faptul ca imensa majoritate a credinciosilor nu au acces la Sfintii Parinti (ca sa nu mai vorbim despre faptul ca lucrarile Sfintilor Parinti, in totalitatea lor, nu ne sunt obiectiv accesibile nici noua, cei care nu putem sa ne dedicam 100% teologiei, datorita volumului lor impresionant).

Ce sa faca nea Gheorghe din varful muntelui, cand i se ridica o intrebare despre credinta ? Unde sa se indrepte ? La Sf. Grigorie din Nyssa, iar apoi la Ioan Damaschinul ? Glumiti ?

El va face ceea ce l-a invatat Mantuitorul - se duce la preot, si, daca nu e lamurit, la episcop. Dar ce se intampla deca nea Gheorghe nu e de acord cu ce ii spune episcopul ? Are doua variante: prima este sa asculte de ceea ce l-a invatat Mantuitorul: "cine va va asculta pe voi, pe Mine ma va asculta", a doua este sa nu asculte si sa inceapa sa-si justifice necredinta prin diferite metode.