Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[sophia]

În prealabil postat de anna21

Ca ma fortezi sa dau raspuns.. am spus ce cred despre acel copil: ca sufera pt pacatele oamenilor (ale stramosilor lui, ale noatre), ca suntem toti vinovati pt suferinta lui.
Dar sa evaluez mantuirea lui, asta mi se pare obraznicie, mandrie si nerusinare. Nu exagerez. Adica eu nu stiu ce e cu mine si cu familia mea, dar stau sa gandesc eu judecatile lui Dumnezeu? Sau ce as face eu daca as fi Dumnezeu? Sau sa-mi "linistesc" eu vinovatia fata de el, ca lasa, ca oricum il mantuieste Dumnezeu? De parca eu i-as da mantuirea din buzunar si raman cu constiinta curata?

Asta este ceea ce cred. Ca este nebunie sa crezi ca patrunzi judecatile lui Dumnezeu cu mintea omeneasca.
Noua ni s-a dat absolut tot ceea ce este necesar pentru mantuire. Ce nu stim, fie nu ne este de folos, fie nu putem intelege si ne smintim. De aceea nu numai ca nu pot afirma altceva decat spune invatatura crestina, dar ar fi dovada de mandrie..

Daca ai cunoaste traditia ortodoxa, ai sti ca au fost cazuri de sfinti care au insistat cu o intrebare, dar li s-a raspuns.. sa se smereasca!

"Un om care gandeste cum ar gandi Dumnezeu in locul lui"? Nu inteleg ce vrei sa spui. Nici Dumnezeu nu gandeste ca oamenii, nici oamenii nu gandesc ca Dumnezeu.

Mda, asta se vrea o umilire subtila ...
Daca omul care gandeste in locul meu este un sfant... cu bucurie dau gandurile mele pt ale lui.

O minte luminata de Sf. Duh te calauzeste altfel decat una lipita de cele lumesti, nu?

In fragmentul evidentiat de mine ai spus exact ce trebuie. Asta este esenta.
Nu stim bine ce e cu noi si ai nostri si ii judecam pe altii, vorbim de credinta si mantuirea sau erezia lor.
Si noi nu suntem in stare sa intelegem nici pe Dumnezeu si nici scripturile. ne straduim, dupa puterea noastra. Dar atat.

Iar partea cu scara iubirii: pentru mine "hugs and kisses" nu inseamna neaparat/intotdeauna iubire.

La mine exista mai intai mai multe feluri de iubiri in functie de persoane:
- iubirea de sot/sotie, sau ma rog logodnici/prieteni
- iubirea de parinti/copii
- iubire de alti apropiati (rude, prieteni)
- iubire de Dumnezeu, Maica Sa si alti sfinti
- iubire de oameni in general (crestineasca sa-i spunem).

Fiecarei grupe i se potriveste ceva din ceea ce ai spus tu.
Iar profunzimea si gradul de sacrificare depinde si el de grup si de persoana.

[LapetiteMoc]

Se stie ca la inceput Biserica era Una, si era ortodoxa. Apoi Apusul a vrut altceva.

La Biserica greaca la care ma duc , este un cantaret in strana al carui parcurs m-a lasat fara cuvinte.

Tanar fiind, in aceasta Franta ce penduleaza intre ateism si protestantism, a fost mai intai catolic (parintii, de origine italiana, l-au botezat in cultul romano-catolic). Ajuns la varsta majoratului, a simpatizat cu martorii lui Iehova, apoi a simpatizat cu drogurile. La un moment dat, pe mare , a cunoscut un tanar grec, ortodox, ranit in urma unei furtuni. Nava in care se afla venise in ajutorul navei ce fusese prinsa din plin de furtuna. Nadejdea, calmul celui ranit, imbabatarea oferita colegilor de suferinta l-au marcat profund pe cel caruia i se parea ca toate sunt bune daca nu ucid. S-a imprietenit cu acel tanar care a ramas in Franta in cele din urma. S-a dus cu el la Biserica Ortodoxa si acolo a simtit ca se afla acasa, ca a gasit libertatea pe care sufletul sau inca nu o cunoscuse.
Anul trecut am participat la casatoria lui religioasa (era casatorit deja in biserica catolica, dar vroia sa implineasca in fata Domnului promisiunea de a nu-L mai parasi niciodata pentru o alta confesiune - asa ca a repetat mariajul religios in Biserica lui Hristos).