Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[catalin2]

Asta pare mai mult forumul ratacitilor, nu ortodox. Sa facem fiecare ce putem sa marturisim adevarul, adica ortodoxia.

După un mesaj cu atât de puternice accentuări, mi se pare că iubiţi mai mult adevărul decât oamenii... (continuarea în următorul mesaj)

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

După un mesaj cu atât de puternice accentuări, mi se pare că iubiţi mai mult adevărul decât oamenii.
Eu, unul, mă simt exclus. Şi nu de către cei pe care îi citaţi. Pe Părintele Stăniloae am putut simţi că-l iubesc, pentru că în tot ceea ce a scris transpărea iubirea de Dumnezeu şi de oameni.
Da, a ştiut ca nimeni altul să ne arate adevărul. Însă nu l-a impus strigând din răsputeri, ci luminându-se întâi pe sine şi umplându-şi inima de dragoste de oameni.
Problema disputelor de pe acest forum nu este de natură dogmatică. Neînţelegerile vin dintr-o atitudine potrivnică faţă de cei pe care nu-i înţelegem. Şi neînţelegându-i, apare dorinţa de delimitare, de precizare. Vă temeţi de dialog. Îi suspectaţi pe cei care sunt mai deschişi. Uitaţi că Hristos nu a exclus pe nimeni.

Sunteti in inselare domnule N.Priceputu
Atitudinea pur ortodoxa nu este impotriva celor pe care credeti ca nu ii intelege ci impotriva pacatului ce il savarseste. Uram pacatul ereziei. Iar daca aici vorbim , vorbim din dragoste pentru pacatosi. Ne dorim sa traiasca si ei bucuria Adevarului.
Aici , cu totii facem dialog, dar daca noi ortodocsii invatam de la Sfintii Parinti ce este pacat si ce este virtute, asta nu inseamna ca uram pe cei ce pacatuiesc. Iar daca un pacatos se simte jignit inseamna ca are putina credinta daca ajunge sa se identifice cu pacatul.
Noi crestinii ne dorim din tot sufletul sa ajungem asemenea lui Dumnezeu asa cum El Insusi ne-a creat , dupa chipul si asemanarea Lui. Daca unii isi doresc sa ajunga asemenea pacatului, identificandu-se cu el, atunci nu ne ramane decat sa ne rugam pentru ei la Domnul.

Imi pare rau domnule N.Priceputu ca va simtiti exclus din randurile celor ce iubesc pacatosii si urasc pacatul.
Doamne ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de N.Priceputu

După un mesaj cu atât de puternice accentuări, mi se pare că iubiţi mai mult adevărul decât oamenii... (continuarea în următorul mesaj)

Cred ca iubeste mai mult Adevarul decat oamenii... e o nuanta.
Bine ar fi sa fie pe lumea asta numai cele trei tabere pe care le vede MariS, ca ar fi numai drepti si sfinti pe pamantul asta, adica numai persoane care ajung in rai!
Eu una nu pot sa spun ca X sigur nu ajunge in rai, ca mi-e teama sa nu fac pacate, dar mie personal mi-e tare greu sa cred ca o persoana care nu are partasie cu Hristos, cu sfintii si Biserica Lui o sa ajunga acolo... Dar sa aiba Dumnezeu mila de noi toti!

După un mesaj cu atât de puternice accentuări, mi se pare că iubiţi mai mult adevărul decât oamenii.
Eu, unul, deşi ortodox, mă simt exclus. Şi nu de către cei pe care îi citaţi. Pe Părintele Stăniloae am putut simţi că-l iubesc, pentru că în tot ceea ce a scris transpărea iubirea de Dumnezeu şi de oameni.
Da, a ştiut ca nimeni altul să ne arate adevărul. Însă nu l-a impus strigând din răsputeri, ci luminându-se întâi pe sine şi umplându-şi inima de dragoste de oameni.
Problema disputelor de pe acest forum nu este de natură dogmatică. Neînţelegerile vin dintr-o atitudine potrivnică faţă de cei pe care nu-i înţelegem. Şi neînţelegându-i, apare dorinţa de delimitare, de precizare. Vă temeţi de dialog. Îi suspectaţi pe cei care sunt mai deschişi. Uitaţi că Hristos nu a exclus pe nimeni.
Accentuaţi foarte mult cuvântul „ortodox”. Aş fi preferat să puneţi accentul pe creştin, care de la Hristos vine, nu?
Riscaţi, prin delimitările la care ţineţi atât de mult, să rămâneţi singuri, neputând să iubiţi pe nimeni. Oare nu aşa va fi în iad? Oare cel ce se aseamănă lui Dumnezeu nu-I va împărtăşi dragostea pentru toţi oamenii? Poate nu toţi se vor mântui, dar nu ar trebui să ne sângereze inima pentru cei care rătăcesc?
Şi mare atenţie la radicalism, pentru că dezrădăcinarea patimilor înseamnă a fi radicali cu noi înşine, nu cu ceilalţi. Grija nu trebuie să ne fie de a-i îndrepta pe ei, ci pe noi. Iar dacă noi vom fi îndreptaţi, ceilalţi vor vedea în noi lumină şi vor veni spre lumină.
Altfel, luptând în acest, fel, nu vom face decât un mare rău Ortodoxiei, convinşi fiind că luptăm pentru binele ei.

[luciand]

Pt. N.Priceputu
Ai (avea) mare dreptate (dacă ar fi chiar aşa)!
De fapt excluderea se referă la concepţii, la rătăciri, la păcate, iar nu la oameni. Delimitările sunt date de dogme. Iar dogmele nu sunt (şi nici nu trebuie privite astfel) nişte închistări ci doar nişte graniţe, nişte borne care ne arată limitele ereziilor. A mai spus cineva pe forum, foarte frumos, că nu putem trăi credinţa ortodoxă şi în acelaşi timp să nu dorim să aflăm cum! Întâi trebuie învăţate regulile "jocului", apoi trebuie multă practică pentru a ajunge la "măiestrie" - desăvârşire!
Termenii Creştin şi Ortodox nu pot fi despărţiţi, tocmai pentru că cel de-al doilea vine să-l completeze şi să-l sprijine pe primul în momentul când apar rătăciri şi rătăciţi.
Hristos şi Biserica Sa n-a exclus şi nu exclude pe nimeni: "nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu"!