Mantuirea - numai la ortodocsi?!

În prealabil postat de C.tin

Afirmatia de mai sus e valabila doar in cazul MANTUIRII.
Se pot mantui si din alte neamuri,... adica cei care din fire sunt echilibrati in a lucra BinelE. A lucra binele fara sa cunoasca Legile Hristice...

Insa dupa treapta MANTUITOARE, urmeaza calea DESAVARSIRii...deci apropierea de Dumnezeu. De asta spunea Parintele Staniloaie, ca cei MANTUITI din alte neamuri vor sta undeva mai departe de Dumnezeu, ...si asta pt ca numai celor DESAVARSITI, le e dat sa se apropie de Dumnezeu.

Si in ale DESAVARSIRII, doar ORTODOXIA E SINGURA care are invatatura de baza (si din trairile Sfintilor Parinti) pt a urma calea spinoasa a DESAVARSIRII... Nici o alta religie nu o mai are!

Din multe comentarii pe acestă temă ajung la trista concluzie că Dumnezeu va fi cam singur în împărăţia sa, lipsit de foarte mulţi dintre cei pentru care S-a jertfit. Dacă pe pământ i-a plăcut să fie înconjurat de toţi - păcătoşi, demonizaţi chiar, bolnavi, slăbănogi, sărmani, proşti şi oameni cumsecade, oare în împărăţia Sa va deveni atât de selectiv, atât de exclusivist, încât să spună: numai ortodocşii; iar dintre ortodocşi numai cei care au murit spovediţi şi împărtăşiţi. Restul, la iad.
Nu credeţi că suntem prea legalişti? Nu cădem oare în păcatul fariseilor care tocmai de aceea L-au respins pe Hristos, pentru că nu corespundea felului lor de a înţelege mântuirea? Mântuitorul ne-a arătat mereu că trebuie să gândim altfel: duhovniceşte. Asta e piatra de încercare a oricărui creştin. Ne-a cerut să ne botezăm în numele Sfintei Treimi. Dar lui Nicodim i-a spus: trebuie să te naşti din nou, din apă şi din Duh. Ne naştem cu toţii din apă şi uităm să ne naştem din Duh. Când vine vorba de închinare, iarăşi spune că Dumnezeu Îşi doreşte închinători în Duh şi în adevăr. Adevărul nu ne este accesibil până nu ne înduhovnicim. Străduinţa noastră în această viaţă este de a ne deschide Duhului. Numai atunci vom putea înţelege problemele pe care le dezbatem acum şi care sunt peste puterea noastră de înţelegere. Să-i ascultăm, deci, pe cei care s-au arătat mai înduhovniciţi decât noi. Suntem noi oare în măsură să judecăm spusele Părintelui Stăniloae?
În privinţa mântuirii, părerea pe care mi-am format-o de-a lungul vremii este cam asta: Mântuitorul a lăsat pe pământ Biserica, înfiinţată la Pogorârea Duhului Sfânt. Ea este promisiunea făcută că „alt Mângâietor vă voi trimite şi Acela vă va învăţa toate”. Nu ne-a lăsat singuri. Biserica e plină de energiile sale. E ca un soare care îi luminează pe toţi cei care vin la ea. E soarele Duhului Sfânt. Fiecare se luminează atât cât este deschis. Dar Dumnezeu face să răsară Soarele şi peste buni, şi peste răi. Nu ne-a trimis nouă Soarele ca să-L ţinem închis între nişte ziduri. Chiar şi cei care s-au depărtat de Biserică pot primi din lumina Soarelui în măsura în care au inimile deschise. Sunt la noi, între ortodocşi, oameni cu viaţă sfântă, care s-au umplut de dumnezeiasca lumină, dar sunt şi indiferenţi, care, poate, vor muri, totuşi, spovediţi şi împărtăşiţi, pentru că aşa e obiceiul. Sunt, însă, şi între cei din afara Bisericii creştini şi necreştini care Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu. Oare pe ei nu-i iubeşte Hristos? Oare pe ei nu-i vrea? Ce credeţi despre acei japonezi care îşi jertfesc vieţile pentru semenii lor, intrând în reactoarele de la Fukushima?

[Tangun]

Asta pentru ca orice concept religios este exclusivism. Orice concept mental este exclusivist. A avea un concept sau un sistem de credinte este separarea de Fiinta.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din multe comentarii pe acestă temă ajung la trista concluzie că Dumnezeu va fi cam singur în împărăţia sa, lipsit de foarte mulţi dintre cei pentru care S-a jertfit.

Indiferent unde vom fi aşezaţi, toţi vom rămîne în dialog veşnic cu Dumnezeu. Numai că mulţi vor sta mai departe de El şi alţii mai aproape, funcţie de gradul de asemănare la care ne-am ridicat.

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce credeţi despre acei japonezi care îşi jertfesc vieţile pentru semenii lor, intrând în reactoarele de la Fukushima?

Oricine moare în stare de jertfă dezinteresată se aseamănă foarte mult cu Hristos. De aceea martirii, mucenicii, eroii Revoluţiei, soldaţii căzuţi în luptă, mamele care mor la naştere trebuie să aibă parte de mîntuire indiferent de convingerile religioase. Dar numai Judecătorul Cel adevărat ştie unde merităm să ajungem fiecare dintre noi.

Ca o simplă părere, eterodocşii care trăiesc într-o ţară de ortodocşi vor avea parte de o Judecată mai dură decît cei care locuiesc în ţări păgîne. Dar o Judecată severă îi va aştepta şi pe ortodocşi!

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dar o Judecată severă îi va aştepta şi pe ortodocşi!

Cea mai severea caci: "sluga care nu a stiut si nu a facut, putin va fi batuta dar sluga care a stiut si nu a facut mult va fi batuta" spune Hristos.

A fi ortodox crestin nu echivaleaza garantarea mantuirii in mod automat! A fi Botezat, nascut din nou intru Hristos nu garanteaza mantuirea automat! Nu toti cei din Biserica sunt mantuiti in sensul ca nu toti accepta sa fie mantuiti de Hristos. Credina omului se vede in doar faptele lui. Aceasta este trista realitate pe care o vom vedea la drapta Judecata.

Hristos Iisus este singurul Mantuitor, insa aceasta nu inseamna ca EL doar manutieste pe om, ci mai ales ca il desavarseste si in indumnezeieste pe om.

Desavarisirea si indumnezeirea sunt posibile numai in Sfanta Biserica, numai prin participarea la Sfintele Taine.

Toti oamneii sunt facuti de Dumnezeu si viata de la Dumnezeu o au si toti avem constiinta morala a binelui si raului ("ce tie nu iti place altuia nu face"), deci Hristos ii tine in viata pe toti oamenii. Toti oamenii sunt din Adam si pot cunoaste prin ratiune binele si raul iar daca necrestinii savarsesc binele, adica "paganii din fire fac faptele legii vor trai prin ea" (Romani cap 2) adica vor fi mantuiti de Hristos fiind judecati drept, insa ei nu au parte de desavarsire si indumezeire intru Hristos.

Hritos spune "iata vin si voi judeca pe fiecare dupa faptele lui" ceea ce implica o judecata dreapta pentru tot omul indiferent de credinta, rasa etc.
Insa cei ce traiesc intru Hristos "sau mutat de la moarte la viata si la judecata nu vor veni" (Ioan).

Astfel valoarea lui Hristos si a Sfintei Sale Biserici este inestimabila caci viata adevarata avem intru Hristos, dar nici dreptatea lui Dumnezeu nu este nesocotita caci EL este drept judecator al fiecarui om.

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace.

[MariS_]

În prealabil postat de N.Priceputu

Din multe comentarii pe acestă temă ajung la trista concluzie că Dumnezeu va fi cam singur în împărăţia sa, lipsit de foarte mulţi dintre cei pentru care S-a jertfit. Dacă pe pământ i-a plăcut să fie înconjurat de toţi - păcătoşi, demonizaţi chiar, bolnavi, slăbănogi, sărmani, proşti şi oameni cumsecade, oare în împărăţia Sa va deveni atât de selectiv, atât de exclusivist, încât să spună: numai ortodocşii; iar dintre ortodocşi numai cei care au murit spovediţi şi împărtăşiţi. Restul, la iad.
Nu credeţi că suntem prea legalişti? Nu cădem oare în păcatul fariseilor care tocmai de aceea L-au respins pe Hristos, pentru că nu corespundea felului lor de a înţelege mântuirea? Mântuitorul ne-a arătat mereu că trebuie să gândim altfel: duhovniceşte. Asta e piatra de încercare a oricărui creştin. Ne-a cerut să ne botezăm în numele Sfintei Treimi. Dar lui Nicodim i-a spus: trebuie să te naşti din nou, din apă şi din Duh. Ne naştem cu toţii din apă şi uităm să ne naştem din Duh. Când vine vorba de închinare, iarăşi spune că Dumnezeu Îşi doreşte închinători în Duh şi în adevăr. Adevărul nu ne este accesibil până nu ne înduhovnicim. Străduinţa noastră în această viaţă este de a ne deschide Duhului. Numai atunci vom putea înţelege problemele pe care le dezbatem acum şi care sunt peste puterea noastră de înţelegere. Să-i ascultăm, deci, pe cei care s-au arătat mai înduhovniciţi decât noi. Suntem noi oare în măsură să judecăm spusele Părintelui Stăniloae?
În privinţa mântuirii, părerea pe care mi-am format-o de-a lungul vremii este cam asta: Mântuitorul a lăsat pe pământ Biserica, înfiinţată la Pogorârea Duhului Sfânt. Ea este promisiunea făcută că „alt Mângâietor vă voi trimite şi Acela vă va învăţa toate”. Nu ne-a lăsat singuri. Biserica e plină de energiile sale. E ca un soare care îi luminează pe toţi cei care vin la ea. E soarele Duhului Sfânt. Fiecare se luminează atât cât este deschis. Dar Dumnezeu face să răsară Soarele şi peste buni, şi peste răi. Nu ne-a trimis nouă Soarele ca să-L ţinem închis între nişte ziduri. Chiar şi cei care s-au depărtat de Biserică pot primi din lumina Soarelui în măsura în care au inimile deschise. Sunt la noi, între ortodocşi, oameni cu viaţă sfântă, care s-au umplut de dumnezeiasca lumină, dar sunt şi indiferenţi, care, poate, vor muri, totuşi, spovediţi şi împărtăşiţi, pentru că aşa e obiceiul. Sunt, însă, şi între cei din afara Bisericii creştini şi necreştini care Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu. Oare pe ei nu-i iubeşte Hristos? Oare pe ei nu-i vrea? Ce credeţi despre acei japonezi care îşi jertfesc vieţile pentru semenii lor, intrând în reactoarele de la Fukushima?

Vedeti dvs, dragilor cu inima buna, Ortodoxia are si mantuire, are si desavarsire, are si indumnezeire. Vedeti dara cat e de bogata? De ce atunci trebuie noi sa interzicem Si Harul Si mantuirea la celelalte confesiuni? De ce trebuie sa ne credem noi unicii mantuibili? Eu zic sa nu inchidem cerul si altora, chiar daca sunt mai mici ca noi, ca sa nu ne asemanam fariseilor si carturarilor. Ca mult ni s-a dat si mult ni se va cere!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Eugen7]

În prealabil postat de MariS_

De ce atunci trebuie noi sa interzicem Si Harul Si mantuirea la celelalte confesiuni? De ce trebuie sa ne credem noi unicii mantuibili? Eu zic sa nu inchidem cerul si altora, chiar daca sunt mai mici ca noi, ca sa nu ne asemanam fariseilor si carturarilor.

Frate harul este numai in Biserica, numai prin Sfintele Taine. Duhul Sfant care din Tatal purcede, este trimis de Hristos in Biserica prin Sfintele Taine.

Sunt erezii cumplite si chiar religii impotriva Adevarului din pacate, iar Hristos spune "pacatele impotriva Duhului Sfant nu se vor ierta lor nici in veacul de acum nici in cel ce va sa fie" si Domnul spune "cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece". Drept judecator este Dumnezeu "si nu se manite in fiecare zi"... dar si cand se manie (pe pacatosii care nu vor sa se pocaiasca evident)... vezi Apocalipsa.

Hristos este singurul Manutitor, deci sa nu IL nescotim nici pe EL nici Sfanta Sa Biserica Ortodoxa. Fara Hristos nu putem face nimic.

Asadar sa luam aminte sa nu fim nici aspri nici ingaduitori cu ceilati, ci in toate sa urmarim Adevarul intru Duhul Sfant, caci fara Hristos nu putem face nimic.

[MariS_]

În prealabil postat de Eugen7

Frate harul este numai in Biserica, numai prin Sfintele Taine. Duhul Sfant care din Tatal purcede, este trimis de Hristos in Biserica prin Sfintele Taine.

Sunt erezii cumplite si chiar religii impotriva Adevarului din pacate, iar Hristos spune "pacatele impotriva Duhului Sfant nu se vor ierta lor nici in veacul de acum nici in cel ce va sa fie" si Domnul spune "cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece". Drept judecator este Dumnezeu.

Hristos este singurul Manutitor, deci sa nu IL nescotim nici pe EL nici Sfanta Sa Biserica Ortodoxa. Fara Hristos nu putem face nimic.

Asadar sa luam aminte sa nu fim nici aspri nici ingaduitori cu ceilati, ci in toate sa urmarim Adevarul intru Duhul Sfant, caci fara Hristos nu putem face nimic.

Unde este Hristos este si Harul. Eu, unul, asa stiu. Dar poate gresesc eu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Eugen7]

În prealabil postat de MariS_

Unde este Hristos este si Harul. Eu, unul, asa stiu. Dar poate gresesc eu.

Nu greseti frate, asa este. Insa prezenta lui Hristos se vede in fapte nu in afirmatii. Precum "credinta fara fapte moarta este", intocmai nu exista har fara Sfintele Taine (deci fara Biserica lui Hristos).

Astfel nu toti cei ce au pe buze numele lui Hristos il si au pe Hristos in ei, si au harul Duhului Sfant:
"13. Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel!
14. Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15. Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine sunteţi?
16. Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea. " Fapte cap 19

Doamne ajuta. Har si pace.

[Mihailc]

N-am înţeles niciodată cum un creştin poate fi ferm convins că alţii nu se mântuie, ba chiar ajunge să-şi dorească asta. Eu personal, sper să ajungă toţi la mântuire pentru că toţi sunt chipul lui Hristos, icoane vii ale Sale. N-am cum să fiu sigur însă de mântuirea lor aşa cum nu sunt absolut sigur de mântuirea mea. Mântuirea ortodoxului se pierde şi se câştigă zi de zi. Până la Judecată nimic nu e bătut în cuie.

De un lucru sunt sigur: nu mă pot substitui milei Domnului. Aproapele meu poate fi catolic, adventist, mahomedan sau mason. Adică nişte samarineni, pentru unii ortodocşi. Condamnaţi din oficiu. Eu totuşi îmi doresc ca ei să se mântuie, atâta pot să fac, ba mi se porunceşte să fac. Însă nu pot să le garantez că dorinţa mea îşi atinge obiectul.

Am citit şi eu multe teologumene hazardate ale unor preoţi, călugări chiar şi "dascăli ai Bisericii" (ortodocşi) care înlătură orice posibilitate ca heterodocşii să se mântuie. Dar stau şi mă întreb: sunt ei oare infailibili, aşa cum cred catolicii că e papa de la Roma? Poate, fie şi un sfânt, să măsoare iubirea şi mila Sfintei Treimi? S-a dat cumva Domnul "pe mâna noastră " să-I facem noi reguli după capriciile noastre?

În prealabil postat de Mihailc

N-am înţeles niciodată cum un creştin poate fi ferm convins că alţii nu se mântuie, ba chiar ajunge să-şi dorească asta. Eu personal, sper să ajungă toţi la mântuire pentru că toţi sunt chipul lui Hristos, icoane vii ale Sale. N-am cum să fiu sigur însă de mântuirea lor aşa cum nu sunt absolut sigur de mântuirea mea. Mântuirea ortodoxului se pierde şi se câştigă zi de zi. Până la Judecată nimic nu e bătut în cuie.

De un lucru sunt sigur: nu mă pot substitui milei Domnului. Aproapele meu poate fi catolic, adventist, mahomedan sau mason. Adică nişte samarineni, pentru unii ortodocşi. Condamnaţi din oficiu. Eu totuşi îmi doresc ca ei să se mântuie, atâta pot să fac, ba mi se porunceşte să fac. Însă nu pot să le garantez că dorinţa mea îşi atinge obiectul.

Am citit şi eu multe teologumene hazardate ale unor preoţi, călugări chiar şi "dascăli ai Bisericii" (ortodocşi) care înlătură orice posibilitate ca heterodocşii să se mântuie. Dar stau şi mă întreb: sunt ei oare infailibili, aşa cum cred catolicii că e papa de la Roma? Poate, fie şi un sfânt, să măsoare iubirea şi mila Sfintei Treimi? S-a dat cumva Domnul "pe mâna noastră " să-I facem noi reguli după capriciile noastre?

Subscriu întrutotul