Tainele savarsite in afara Bisericii

[catalin2]

Dupa cum arata Sfântul Ilarion în Unitatea Bisericii:
Dac Tainele sunt lucratoare în afara Bisericii Celei Una a lui Hristos, daca plinatatea vietii bisericesti în har nu este limitat la hotarele Bisericii, atunci exist mai multe Biserici si nu semi-Biserici, atunci articolul noua din Crez […i întru Una, Sfânta , Soborniceasca si Apostoleasca Biserica …] trebuie lepadat.
Nu pot exista nici un fel de Biserici nedepline. (…) Daca recunoaterea eficientei ierarhiei latine si a ritualurilor ei religioase nu contrazice adevarul unitatii crestine, atunci trebuie, silit de contiinta , sa intru de
îndata în comuniune cu latinii. (…) Nu, adevarul unittii bisericesti nu recunoate harul Tainelor administrate înlauntrul comunitatilor extra-bisericeti. Este imposibil sa împaci unitatea Bisericii cu validitatea Tainelor extra-eclesiale.

Episcopul grec Kallistos:
"Principiul de bază care întăreste folosirea lui este acela conform căruia Biserica a fost înzestrată de Dumnezeu cu puterea de a administra treburile propriei case. Prin urmare, ea este în sensul cel mai deplin iconomul si supremul administrator al Tainelor; si deci cade sub incidenta administratiei si iconomiei Sale să declare lucrătoare - dacă crede de cuviintă - Tainele administrate de heterodocsi, desi astfel de taine nu sunt taine dacă sunt luate în sine si deosebit de Biserica Ortodoxă. Deoarece Botezul unei persoane este acceptat ca valid - sau mai degrabă făcut valid prin iconomie - atunci când ea devine ortodoxă, nu urmează de aici că Botezul ei era valid înainte de a deveni ortodoxă. Folosirea iconomiei nu implică nici o recunoastere a validitătii tainelor heterodoxe per se; este ceva ce priveste numai tainele celor ce intră în Biserica Ortodoxă."

"Aceasta ne ajută să explicăm aparenta inconsecventă a ortodocsilor în cazul primirii convertitilor. Din punctul de vedere al teologiei apusene moderne sacramentale, diferitele atitudini ale grecilor si rusilor fată de Botezul latin denotă o stare de neclaritate insuportabilă si confuzie. Dar de îndată ce se ia în considerarea principiul iconomiei - argumentează astfel ortodocsii - se va constata că nu s-a înregistrat nici o schimbare în teologia eclesiologică si sacramentală ortodoxă, ci doar o schimbare în rânduielile practice. Uneori Biserica Ortodoxă a fost îndreptătită să folosească iconomia, alteori nu; dar aceasta nu înseamnă că învătătura ei sacramentală ca atare s-a modificat."