Ce se intampla cu sufletul nostru ?

În prealabil postat de dobrin7m

Esti deznadajduit? Iarta-ma ca te intreb.

Da,insa nimic nu este mai frumos si mai dulce ca ea

[dobrin7m]

În prealabil postat de O p e t h

Da,insa nimic nu este mai frumos si mai dulce ca ea

Draga Opeth

``Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui`` Cuviosul Siluan Athonitul

``Ceea ce conteaza în aceasta; comparatie sunt mai putin termenii propriu-zisi ai frazei, cât legatura care îi uneste: pe de-o parte suferinta, iadul, moartea - tine mintea ta în iad - pe de alta parte fericirea, nadejdea, învierea - nu deznadajdui. Legatura asemanatoare botezului nostru - moartea omului vechi si învierea omului nou în Hristos, si de asemenea ascezei, prin care noi actualizam si facem sa rodeasca harul aceluiasi botez. Asceza care, în sensul ei profund, nu este decât un mod de a urma lui Hristos, Care ne-a aratat ca drumul catre înviere, catre viata vesnica, trece prin cruce si iad.

În acest sens ceea ce indica acest cuvânt nu este altceva decât calea pocaintei: "Nu poate cineva ajunge în Împaratia cerurilor unde nimic necurat nu intra, decât prin mari suferinte, curatit prin multimea lacrimilor", scrie staretul Siluan. Cu alte cuvinte nu se ajunge la Înviere, decât prin moarte, la adevarata lumina decât prin întuneric (abandonul falselor lumini), la bucurie decât prin suferinta. Dupa cum Hristos S-a golit pe Sine de dumnezeirea Sa pentru a lua conditia de sclav, asa si noi trebuie sa ne golim pe noi însine, sa ne curatim de patimile noastre pentru a face din inima noastra un loc în care harul Sfântului Duh va putea sa traiasca, sa manifeste prezenta sa.Dar ceea ce este în noi si este un obstacol în calea harului, este, dupa cum îi spune Hristos cuviosului Siluan, mândria. Nici mai mult nici mai putin decât radacina oricarui rau, izvor al tuturor necazurilor, care a facut sa cada Adam si Eva, trezind în ei dorinta de a fi ca niste dumnezei.

"Nu deznadajdui", adica sa nu cazi în marea patima a disperarii, care nu este decât o alta forma, extrem de subtila, a mândriei, a dragostei de sine, a egoismului închis în sine însusi. Asa cum spune Cuviosul Siluan: "Eu as fi cazut sub greutatea pacatelor mele si deja de mult timp as fi fost în iad, daca Domnul si Maica Domnului nu se milostiveau spre mine... Eu as fi deznadajduit de mântuirea mea daca Domnul nu mi-ar fi dat harul Sfântului Duh. Trebuie ca sufletul sa se condamne pe sine însusi, dar sa nu deznadajduiasca de bunatatea si dragostea dumnezeiasca."

http://www.nistea.com/egger_siluan.htm

http://www.ortho-logia.com/Romanian/...xime_egger.htm

Dar cum sa luptam împotriva mândriei, cum sa vindecam aceasta boala? Nu exista decât un mijloc , care de altfel este scopul ascezei: dobândirea smereniei. Pentru staretul Siluan smerenia este usa mântuirii, cheia luptei spirituale, izvorul libertatii "lumina în care noi putem vedea Lumina". Modelul acestei smerenii este evident Hristos, si de asemenea Fecioara Maria, care a stiut sa renunte la vointa sa proprie pentru a trai dupa vointa lui Dumnezeu

Moartea e frumoasa,iti face eul complet,este fara teluri,fara temeri,nu fac nimic rau sa afirm ca imi e prietena:)

[heaven]

În prealabil postat de O p e t h

Moartea e frumoasa,iti face eul complet,este fara teluri,fara temeri,nu fac nimic rau sa afirm ca imi e prietena:)

Ne povestesti despre "eul complet" care ar fi intregit de "prietenia mortii",sa inteleg ca eul tau nu este acum complet?

[costel]

În prealabil postat de heaven

Ne povestesti despre "eul complet" care ar fi intregit de "prietenia mortii",sa inteleg ca eul tau nu este acum complet?

Ca sa sochezi, sa atragi atentia, folosesti expresii de genul "moartea e frumoasa", "imi este prietena" ... Sunt pareri despre moarte, despre moartea altora. Cand vom ajunge sa "o tinem de mana", nu vom mai face declaratii de acest gen.

O sa raspund in mare la toti,mai ales lui Costel caruia ii par un psihopat adolescentin insa daca era atent la context vedea ca ma refer la ramanerea cu vointa in nihilism.Oricum voi vorbi de ambele tipuri...
Moartea adaposteste nimic,aboleste fiintarea dar si deosebirea de lume,moartea este o scapare astfel a fiintei.Moartea e toata intensitatea lui a fi pe puterea de a nu fi si a se identifica cu ea.
Enfin...ma refeream la moarte ca moarte de acum si in eternitate,ramanerea in abis...
Moartea nu are scopuri,nu are teluri Sub moarte sufletul realizeaza totalitatea,e o resemnare fericita,da Heaven.
As putea spune ca cunosc moartea din faptul ca ii asum tot ce are ea negativ.Cred ca moartea si viata sunt in unitate organica.Traiesc viata atat de intens incat se genereaza si moartea care imi da bucuria de a fi viu
Dupa cum stie si Dobrin or Vintage...nu imi place sa dau detalii despre starea mea,e de ajuns sa spun ca atunci cand m-am referit la moarte m-am referit la refuzul mantuirii.
Acum sa vorbim de sufletul de dupa moartea naturala,multumesc anticipat.

[heaven]

În prealabil postat de O p e t h

Moartea adaposteste nimic,aboleste fiintarea dar si deosebirea de lume,moartea este o scapare astfel a fiintei.Moartea e toata intensitatea lui a fi pe puterea de a nu fi si a se identifica cu ea.
Enfin...ma refeream la moarte ca moarte de acum si in eternitate,ramanerea in abis...
Moartea nu are scopuri,nu are teluri Sub moarte sufletul realizeaza totalitatea,e o resemnare fericita,da Heaven.
As putea spune ca cunosc moartea din faptul ca ii asum tot ce are ea negativ.Cred ca moartea si viata sunt in unitate organica.Traiesc viata atat de intens incat se genereaza si moartea care imi da bucuria de a fi viu

Stii ca fiecare dintre noi are propria sa traire subiectiva,deci ceea ce ai descris tu mai sus este propria ta viziune asupra conceptului de moarte,viziune,care insa vorbeste despre tine,despre viata ta,despre framantarile interioare cu care te confrunti poate in prezent.
Tu vorbesti despre moarte ca fiind "o scapare a fiintei" (de ce anume vrei sa te salvezi?) ,moartea ca reintregire,unitate (inseamna ca ceva iti lipseste,stii ce?),o resemnare (in fata a...?),bucuria de a fi viu (inseamna ca acum nu te simti chiar asa?)
Desigur,nu sunt intrebari la care sa imi raspunzi neaparat mie personal ori celor de pe forum,insa mai important ar fi sa iti raspunzi tie,pentru ca altfel moartea ori alt substitut al ei ar putea fi privita ca pe o fuga de anumite aspecte ale vietii tale,ceea ce nu ti-ar fi de mare ajutor.

În prealabil postat de heaven

Stii ca fiecare dintre noi are propria sa traire subiectiva,deci ceea ce ai descris tu mai sus este propria ta viziune asupra conceptului de moarte,viziune,care insa vorbeste despre tine,despre viata ta,despre framantarile interioare cu care te confrunti poate in prezent.
Tu vorbesti despre moarte ca fiind "o scapare a fiintei" (de ce anume vrei sa te salvezi?) ,moartea ca reintregire,unitate (inseamna ca ceva iti lipseste,stii ce?),o resemnare (in fata a...?),bucuria de a fi viu (inseamna ca acum nu te simti chiar asa?)
Desigur,nu sunt intrebari la care sa imi raspunzi neaparat mie personal ori celor de pe forum,insa mai important ar fi sa iti raspunzi tie,pentru ca altfel moartea ori alt substitut al ei ar putea fi privita ca pe o fuga de anumite aspecte ale vietii tale,ceea ce nu ti-ar fi de mare ajutor.

Am subliniat pe aici de foarte multe ori ca nu o sa intru in detalii .De vreme ce toate intrebarile puse de tine se rezuma la o problema de disperare irezolvabila,prea profunda,prea dureroasa pentru a fi impartasita..ma abtin sa raspund.Daca am afirmat cele de mai sus fii sigura ca sursa afirmatiilor era raspunsul lor,foarte clar dar pe care prefer sa il ascund pentru a-mi pastra demnitatea.Inca ceva ..refuza sa gandesti ca si Costel,pe mine unul m-a frapat

[dobrin7m]

În prealabil postat de O p e t h

Moartea e frumoasa,iti face eul complet,este fara teluri,fara temeri,nu fac nimic rau sa afirm ca imi e prietena:)

Nu te supara pe unii forumisti.

Care este parerea ta despre suflet si cum vezi tu sufletul in raport cu moartea?

Daca crezi in Dumnezeu, si crezi afirmand ca ai o relatie speciala cu El, atunci admiti existenta sufletului.
Daca este Dumnezeu si este suflet atunci este si diavol si inger.

Esti de acord pana aici?

[dobrin7m]

Iti place Ierom. Serafim Rose?
Ai citit cartea lui, "Sufletul dupa moarte"?


Ai stat vreodata atent sa privesti gandurile din mintea ta?
Toate crezi ca iti apartin? Incearca o evaluare a gandurilor tale, cu atentie. De cate feluri sunt gandurile noastre?

Actiunile noastre sunt consecinta gandurilor noastre.
``Cum iti este sufletul asa iti este si viata``.
Staretul Tadei supranumit duhovnicul Serbiei

Inca un nume pe care ti-l recomand sa il citesti.