sterilizarea la animale

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de beatricef

Am o intrebare si nu stiu unde e locul potrivit sa scriu despre, aici ori in alt thread. Locuiesc la curte si am mai multe pisici , unele am reusit sa le donez altele nu. Acum am 9 pisici mari si 5 mici si inca o pisica gestanta. Fac ceva rau daca sterilizez pisicile?

Operaţia de sterilizare la femele este mai complicată decât la masculi. Riscul complicaţiilor e mai mare.
Oare nu ar fi mai bine să le urcaţi într-o maşină şi să le duceţi departe, de exemplu într-un oraş ? Dacă nu faceţi asta, veţi avea 14 pisici: ce mai contează că sunt sterilizate sau nesterilizate ? Eu le-aş duce în oraş, unde atâtea garduri îşi aşteaptă pisica, păstrându-mi doar atâtea cât se poate. Fiind pisici de curte, se vor adapta cu uşurinţă. Parcă e mai bine să le încredinţezi Domnului, decât să le omori sau să le faci o operaţie mare nefiind bolnave, numai ca să nu se înmulţească.

[Yasmina]

Locuind la curte,unde pisicile sunt nestingherite sa umble si deci sa se inmulteasca in perioadele de calduri-chiar se cere sa sterilizati pisicile!Nu este doar un moft,ci un act responsabil pe care il faceti;cu toate ca vor suferi un pic la aceasta interventie,cel putin nu vor suferi puii lor care vor fi abandonati,calcati de masina sau sfarsi pe la colturi de bloc flamanzi si mutilati de sadici!Aviz amatorilor!!!!
Ideea este ca odata ce sunteti stapani de animale trebuie sa se reflecte asta in comportamentul dvs,adica sa va implicati in viata,ingrijirea si reproducerea lor-faptul ca-i aruncati pe starzi,cum va sugereaza cineva este deosebit de gresit,este o totala lipsa de responsabilitate+impovorarea altor persoane cu efectele neglijentei dvs!!
Asa se face,cu astfel de conceptii,gandire si comportament s-a ajuns la o situatie imposibila in orasele mari,in privinta animalelor abandonate de pe strazi!Prima vina pleaca de la stapanii de animale,care-i inmultesc necontrolat apoi ii pun in strada...Pt cine???Ce perspective exista pt un animal lasat pe strada?Credeti ca oamenii se inghesuie sa ia animale de pe strazi???Cel mult ii adopta,pe langa blocuri(tot pe spatiul public)unde vor intra in conflict cu alte drepturi si legislatii!
Va spun din cunostiinta de cauza,ca ingrijitoare voluntara de animale abandonate!

[beatricef]

imi cer iertare, editez postul cu rusinea de rigoare, ieri am inteles de ce minunile nu se spun

Yasmina spui bine ce spui si fie ca fiecare sa vada lucrurile cat mai clar, intr-adevar odata adoptate ele devin responsabilitatea noastra si trebuie sa ne purtam ca atare.

[AlinB]

Intr-adevar, interesanta dilema..sa sufere pisica sau puii?

Mihnea Dragomir,

credeti ca aceeasi solutie care o propuneti se poate aplica si cainilor?

Pisica mea e turceasca de Van. Extrem de geloasa si foarte greu de imperechiat. Am adoptat-o cand avea 1 an si de 2 ani de cand o am n-a intrat niciodata in calduri dar are perioade cand e "turbata" :). Am dus-o odata la un baietel superb, rasa pura ( un ochi albastru unul verde ) a stat 2 saptamani cu el dar se pare ca nu l-a placut. N-am s-o sterilizez niciodata dar daca l-a refuzat pe Tarkan nici n-o sa se mai imperechieze niciodata :D. Nu suporta prezenta altor pisici iar daca miroase ca am pus mana pe alt animal ma zgarie de-mi da sangele.

[windorin]

În prealabil postat de mirela.t

Eu una n-am suportat nici macar gandul sa-mi mutilez pisicuta in acest fel (ar fi trebuit sa-i scoata organele reproductive).
E drept insa ca nici nu umbla hai-hui, este o pisicuta de apartament.

Asta cu "animalul de casa" ma trimite cu gandul la... un om inchis intr'o manastire, fara voia lui.

Nu pot fi de acord cu sterilizarea animalelor, caci nu noi tinem in viata faptura (animalele).
Acela care da viata, tot Acela da si solutii potrivite vietii.
Numai sa il lasam, adica sa avem incredere in El.

Am ajuns sa vad inmultirea animalelor (caini, pisici) ca pe un canon dat omului de Dumnezeu.
Privind inmultirea rapida a animalelor, "situatia scapata de sub control" se arata a fi "lasarea lucrurilor pe mainile noastre".
Pentru lipsa omului de incredere in purtarea de grija a Domnului, omul se vede nevoit sa faca fata incercarilor de unul singur.

[Florin-Ionut]

Eu aş steriliza porumbeii dacă aş putea. În oraşe se înmulţesc de vreo şase ori pe an în loc de două ori pe an cum ar fi normal, din cauză că au ce mînca din belşug. E invazie la noi pe luminator şi în fiecare zori de zi începe concertul: BU-HU-HUU, BU-HU-HUU!

Mă gîndesc serios să-mi fac o praştie şi să-i alung cu grăunţe sau cu ceva care să-i sperie cît de cît.

[windorin]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu aş steriliza porumbeii dacă aş putea.
E invazie la noi pe luminator şi în fiecare zori de zi începe concertul: BU-HU-HUU, BU-HU-HUU!

Problema 1. Inmultirea pisicilor.
Problema 2. Porumbeii din luminator.

Solutie glumeata: Daca am inchide cate o singura pisica in fiecare luminator, am scapa si de inmultirea pisicilor (caci ar fi singura), am scapa si de deranjul cauzat de porumbei (caci ar fugi). Si, in loc sa hranim porumbeii, am hrani pisica. Cat despre miorlait'ul ei... nu stiu, poate alte solutii de genul asta.

Sa intelegem ca... omul nu poate rezolva singur disfunctiile aparute in natura !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Mihnea Dragomir,

credeti ca aceeasi solutie care o propuneti se poate aplica si cainilor?

Nu, în nici un caz. Câinii pot face rău: am văzut frecvent oameni suferind de pe urma câinilor vagabonzi: am întâlnit un om desfigurat complet, cred că a avut nevoie de multiple grefe de piele. Am auzit chiar de un japonez ucis de un câine vagabond, nu departe de sediul Guvernului. În schimb, nu am auzit de oameni mutilaţi de pisici vagaboande.

Eu am mereu între 2 şi 5 pisici care stau, sporadic, în curtea mea. În interiorul casei nu au acces, dar sunt mereu în jurul ei şi deasupra ei. Sunt, de fapt, pisici vagaboande care s-au aciuat pe la mine. Nu fac decât să le hrănesc din când în când cu ce rămâne de la masă. Pleacă şi se întorc. De câteva ori, magazia din curte a funcţionat drept maternitatea pisicilor vagaboande, sau loc de iernat, printre greble şi săpăligi. Eu nu ştiu exact niciodată câte pisici am în curte. Chestia asta nu aş putea să o fac cu câinii. Pisicile nu mă deranjează, afară de rarele ocazii când motanii urinează pe uşa mea. Atunci, o pietricică bine plasată, când motanul tocmai e surprins în acţiune, îl face să nu uite timp de vreo trei luni că nu e lucru bun să facă pipi pe uşa mea.

Iată, deci, că în mediu citadin (probabil că şi în mediu rural), fiecare pisică are şansa ei. La mănăstirea Pasărea (sau Cernica ? nu mai ştiu) am văzut un număr uriaş de pisici, probabil de domeniul sutelor. Pleacă şi vin, părerea mea e că sunt mai fericite decât pisicile mutilate din apartamente, care mănâncă kiticat în doze recomandate şi au carnet de vaccinări la zi. Uneori, aş vrea să fiu un motan liber în Bucureşti. Un motan castrat, nu, nu aş vrea să fiu. Aşa cum statul greşeşte simţindu-se responsabil de sănătatea noastră şi planificându-ne modul de viaţă în detaliu, tot aşa greşim şi noi, faţă de pisicile noastre.

[iana]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu, în nici un caz. Câinii pot face rău: am văzut frecvent oameni suferind de pe urma câinilor vagabonzi: am întâlnit un om desfigurat complet, cred că a avut nevoie de multiple grefe de piele. Am auzit chiar de un japonez ucis de un câine vagabond, nu departe de sediul Guvernului. În schimb, nu am auzit de oameni mutilaţi de pisici vagaboande.

Eu am mereu între 2 şi 5 pisici care stau, sporadic, în curtea mea. În interiorul casei nu au acces, dar sunt mereu în jurul ei şi deasupra ei. Sunt, de fapt, pisici vagaboande care s-au aciuat pe la mine. Nu fac decât să le hrănesc din când în când cu ce rămâne de la masă. Pleacă şi se întorc. De câteva ori, magazia din curte a funcţionat drept maternitatea pisicilor vagaboande, sau loc de iernat, printre greble şi săpăligi. Eu nu ştiu exact niciodată câte pisici am în curte. Chestia asta nu aş putea să o fac cu câinii. Pisicile nu mă deranjează, afară de rarele ocazii când motanii urinează pe uşa mea. Atunci, o pietricică bine plasată, când motanul tocmai e surprins în acţiune, îl face să nu uite timp de vreo trei luni că nu e lucru bun să facă pipi pe uşa mea.

Iată, deci, că în mediu citadin (probabil că şi în mediu rural), fiecare pisică are şansa ei. La mănăstirea Pasărea (sau Cernica ? nu mai ştiu) am văzut un număr uriaş de pisici, probabil de domeniul sutelor. Pleacă şi vin, părerea mea e că sunt mai fericite decât pisicile mutilate din apartamente, care mănâncă kiticat în doze recomandate şi au carnet de vaccinări la zi. Uneori, aş vrea să fiu un motan liber în Bucureşti. Un motan castrat, nu, nu aş vrea să fiu. Aşa cum statul greşeşte simţindu-se responsabil de sănătatea noastră şi planificându-ne modul de viaţă în detaliu, tot aşa greşim şi noi, faţă de pisicile noastre.

Asa liber pe strazi ar putea fi periculos. Prea mare circulatie! Oricum imi place cum puneti problema.