Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Cand il veti constientiza corect, el va va schimba toata viziunea prezentata si veti scapa de principalul obstacol: iluzia iluziei.

"Iluzia" pe care o numesti tu iluzia iluziei este viata cu sensul insasi de existenta si bucuria de a exista. Diferenta dintre noi doi este ca tu privesti viata ca pe un concept mental, si astepti sa afli sensul ei, iar eu ma bucur de viata pentru ca sensul ei este insasi existenta mea. Iluzia iluziei nu exista, exista doar o singura iluzie reala, aceea ce numesti tu viata.

[Tangun]

Sentimentul pe care-l aveţi referitor la cine sunteţi determină ceea ce percepeţi a fi nevoile voastre şi ceea ce contează în viaţa voastră — iar ceea ce contează pentru voi va avea puterea de a vă provoca supărare sau tulburare. Puteţi folosi cele de mai sus ca un criteriu care să vă ajute să aflaţi cât de profund vă cunoaşteţi. Nu neapărat ceea ce spuneţi sau credeţi că are importanţă pentru voi este într-adevăr ceea ce contează în cazul vostru, ci ceea ce acţiunile şi reacţiile voastre revelă ca fiind important şi serios pentru voi. Aşadar, ar fi poate potrivit să vă puneţi întrebarea: care sunt lucrurile care mă supără sau mă deranjează? Dacă lucrurile mărunte au puterea de a vă aduce tulburare, atunci ceea ce credeţi că sunteţi este exact aşa: mărunt. Aceasta este credinţa voastră inconştientă. Care sunt lucrurile mărunte? În ultimă instanţă toate lucrurile sunt mărunte, căci toate sunt trecătoare.

În prealabil postat de MariS_

Domnule Tangun, recunosc ca ati ajuns la o adancime a cugetarii demna de invidiat. Totusi, parerea mea, e ca nu ati atins inca adancimea maxima... Va las placerea de a-l descoperi singur.....

În prealabil postat de MariS_

O, multumesc de oglinda. Ai pus-o foarte bine si ma vad destul de corect in ea. Tine-o insa bine sa nu se intoarca spre partea ailalta! S-ar putea sa ai surprize. Ceea ce nu-ti doresc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de MariS_

Dati-mi voie aici, doar pentru o secunda,... Aici intrezariti ...Sunteti foarte aproape de el, numai ca il vedeti altfel. Cand il veti constientiza corect, el va va schimba toata viziunea prezentata si veti scapa de principalul obstacol: iluzia iluziei.
Atat. Inchei dialogul nostru si va dau din nou cuvantul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Din citatele tale de mai sus, da-mi voie sa iti explic ceva privitor la un lucru probabil considerat nesemnificativ, dar care tine de integritatea sinelui. Din faptul ca la inceputul unei discutii folosesti apelativele "dvs, fiti, sunteti", apoi cam pe la mijlocul discutiei, sa zicem, folosesti apelativele normale "tu, esti, apoi din nou folosesti apelativele de dvs, fiti, sunteti, iti "dai de gol" scindarea ta de personalitate. Personalitatea in sine este o scindare de sine. Si acesta este un lucru aparent marunt.

Rareori, imi este dat sa interactionez cu un sine integru, si asta se intampla mai ales in cazul unui copil. Personalitatea nu poate fi altfel decat o "relatie" mincinoasa a lui "eu" cu "eu insumi". Un om prizonier al personalitatii nu este el insusi, el are - sau doreste sa aiba - o relatie cu sine insusi, din cauza faptului ca mintea (personalitatea creata de sinele fals) este formata din doua bucati, duala. Este un lucru considerat aproape nesemnificativ de multi dintre noi, dar atunci cand interactionezi cu o alta fiinta mai constienta, acest lucru se simte ca ceva disfunct in integritatea acelei persoane care incearca sa aiba o "relatie" cu sine.

Dacă într-adevăr aţi şti despre voi că sunteţi Eu şi nu micuţul eu, aţi rămâne fără reacţie şi complet vigilenţi atunci când vă confruntaţi cu oameni sau situaţii dificile. Aţi accepta imediat situaţia şi aţi deveni astfel una cu ea, nu v-aţi mai separa de ea.
Apoi răspunsul ar veni ca o consecinţă directă a vigilenţei voastre. El ar veni de la ceea e sunteţi (conştiinţa), nu din ceea ce credeţi că sunteţi (un eu mic). Ar fi puternic şi eficient şi n-ar transforma nicio persoană sau situaţie în duşman.
Existenţa are întotdeauna grijă să nu vă puteţi păcăli pentru mult timp cu privire la ceea ce credeţi cu adevărat că sunteţi, arătându-vă ce contează cu adevărat pentru voi. Modul în care reacţionaţi faţă de oameni sau situaţii, mai ales atunci când apar probleme, reprezintă cel mai bun indicator al profunzimii cunoaşterii pe care o aveţi faţă de voi înşivă.
Cu cât viziunea pe care o aveţi asupra voastră înşivă este mai limitată, mai îngust-egoistă, cu atât mai mult veţi vedea limitările egoiste ale celorlalţi, inconştienţa din ei şi vă veţi concentra asupra acestora, veţi reacţiona faţă de ele. „Vinile” lor sau ceea ce percepeţi ca fiind vini ale lor devin pentru voi identitatea lor. Aceasta înseamnă că veţi vedea doar egoul din ei şi veţi consolida astfel egoul din voi. În loc să priviţi „prin” egoul celorlalţi, voi priviţi „către” egoul lor. Cine priveşte către egoul celorlalţi? Egoul din voi.
Oamenii foarte inconştienţi îşi experimentează propriul ego prin reflexia acestuia în alţii. Când realizaţi că acele lucruri faţă de care reacţionaţi atunci când le întâlniţi în ceilalţi există şi în voi (şi uneori numai în voi) începeţi să deveniţi conştienţi de propriul vostru ego. Tot atunci aţi putea realiza şi că le făceaţi celorlalţi ceea ce credeaţi că alţii vă fac vouă. Încetaţi atunci să vă mai vedeţi în postura de victime. Voi nu sunteţi egoul. Prin urmare, atunci când deveniţi conştienţi de egoul din voi nu înseamnă că ştiţi cine sunteţi — înseamnă că ştiţi cine nu sunteţi. Dar ştiind cine nu sunteţi înlăturaţi cel mai mare obstacol din calea adevăratei cunoaşteri de sine.
Nimeni nu vă poate spune cine sunteţi. N-ar fi decât un alt concept, de aceea nu v-ar aduce o schimbare. Ceea ce sunteţi nu reclamă o credinţă. De fapt, orice credinţă este un obstacol. Nu reclamă nici măcar înţelegerea voastră, din moment ce sunteţi deja ceea ce sunteţi. Dar dacă nu înţelegeţi ceea ce sunteţi, atunci ceea ce sunteţi nu poate străluci în această lume. Rămâne în dimensiunea nemanifestată care este, desigur, adevărata voastră casă.

Iată ce cred astfel de oameni despre ei înşişi: „Sunt un biet eu mic cu nevoi neîmplinite.” Această percepţie elementară greşită a ceea ce sunt ei generează disfuncţii în interiorul tuturor relaţiilor lor. Ei cred că nu au nimic de oferit şi că lumea sau ceilalţi oameni le refuză ceea ce le este necesar, întreaga lor realitate se bazează pe un sentiment iluzoriu referitor la ceea ce sunt ei. Acesta sabotează situaţiile, le deteriorează toate relaţiile. Dacă gândul lipsei — fie că e vorba de bani, recunoaştere sau iubire — a devenit parte integrantă a ceea ce credeţi că sunteţi, atunci lipsa vă va însoţi pretutindeni. În loc să confirmaţi binele care deja existe în viaţa voastră, nu vedeţi decât lipsa. Confirmarea binelui care deja există în viaţa voastră reprezintă fundamentul belşugului de orice fel. Lucrurile stau în felul următor: voi refuzaţi lumii tot ceea ce credeţi că lumea vă refuză vouă. Îi refuzaţi pentru că în adâncul vostru credeţi că sunteţi mărunţi şi nu aveţi nimic să-i oferiţi.

Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea despre sine;
E posibil să nu vreţi să vă cunoaşteţi pentru că vă temeţi de ceea ce aţi putea afla. Mulţi oameni au o teamă secretă că sunt răi. Dar nimic din ceea ce puteţi afla despre voi înşivă nu vă reprezintă esenţa. Nimic din ceea ce puteţi afla despre voi nu este ceea ce sunteţi voi.
În vreme ce există oameni care nu vor să ştie cine sunt din cauza fricii, alţii au o curiozitate insaţiabilă cu privire la ei înşişi şi vor să afle tot mai multe. Puteţi fi atât de fascinaţi de voi înşivă încât să petreceţi ani supunându-vă psihanalizei, scormonind fiecare aspect al copilăriei, desluşind frici şi dorinţe secrete şi descoperindu-vă complexitatea în straturi peste straturi interioare ce formează personalitatea şi caracterul vostru. După zece ani terapeutul se poate sătura de voi şi de povestea voastră şi vă poate spune că analiza voastră este acum încheiată. Îşi ia la revedere de la voi înmânându-vă un dosar de cinci mii de pagini. „Găseşti aici tot ce se poate spune despre tine. Găseşti aici ceea ce eşti.”
Cărând către casă dosarul voluminos, satisfacţia iniţială de a vă cunoaşte în sfârşit este repede înlocuită de un sentiment de nedesăvârşire şi de o bănuială furişă că sunteţi mai mult decât atât. Şi într-adevăr sunteţi mai mult — nu în termenii cantitativi ai unor date suplimentare, ci în dimensiunea calitativă a profunzimii.
Nu e nimic rău în psihanaliză şi în aflarea unor lucruri despre trecutul vostru atât timp cât nu confundaţi cunoaşterea despre voi cu cunoaşterea esenţei voastre. Dosarul de cinci mii de pagini este despre voi: este conţinutul minţii voastre condiţionate de trecut. Indiferent ce aflaţi prin psihanaliză sau observare de sine este despre voi. Nu vă reprezintă pe voi. Este conţinut, nu esenţă.

A trece dincolo de ego înseamnă a ieşi din conţinut. A vă cunoaşte pe voi înşivă înseamnă a fi voi înşivă, iar a fi voi înşivă înseamnă a înceta să vă identificaţi cu conţinutul.
Majoritatea oamenilor se definesc prin conţinutul vieţii lor. Orice percepeţi, experimentaţi, faceţi, gândiţi sau simţiţi este conţinut. Conţinutul absoarbe în întregime atenţia majorităţii oamenilor, cu el se identifică ei. Atunci când gândiţi sau spuneţi „viaţa mea”, ceea ce vreţi să spuneţi nu e că voi sunteţi viaţa aceea, ci că aveţi sau păreţi a avea viaţa respectivă. Vă referiţi la conţinut — vârsta voastră, starea de sănătate, relaţiile, banii, munca şi condiţiile de viaţă şi, în egală măsură, la starea voastră mental-emoţională. Împrejurările interioare şi exterioare ale vieţii voastre, trecutul şi viitorul, toate ţin de conţinut — la fel şi evenimentele, adică orice se întâmplă. Ce altceva mai există în afară de conţinut? Acel ceva care permite conţinutului să existe: spaţiul interior al conştiinţei.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Din citatele tale de mai sus, da-mi voie sa iti explic ceva privitor la un lucru probabil considerat nesemnificativ, dar care tine de integritatea sinelui. Din faptul ca la inceputul unei discutii folosesti apelativele "dvs, fiti, sunteti", apoi cam pe la mijlocul discutiei, sa zicem, folosesti apelativele normale "tu, esti, apoi din nou folosesti apelativele de dvs, fiti, sunteti, iti "dai de gol" scindarea ta de personalitate. Personalitatea in sine este o scindare de sine. Si acesta este un lucru aparent marunt.

Tinere iluminat, da-mi voie sa-ti explic si eu "scindarea" personalitatii batranului. Uita-te putin la avatarurile noastre. Batranul decide sa intre in dialog cu tanarul iluminat. Si il trateaza cu pluralul dvs. Tanarul iluminat il trateaza la per tu, ba ii mai face si un "portret" pe masura. Iluminata decizie! Batranul decide sa raspunda si el la per tu, aliniindu-se modalitatii de dialog a tanarului. Proasta decizie, caci asta il infumureaza si mai tare pe tanarul iluminat. La final, batranul decide sa retraga din dialog, caci nu ducea nicaieri, si sa-i redea tanarului aerul de profesor(!) si pentru asta i se adreseaza din nou respectuos cu dvs. Si mai proasta decizie, caci tanarul iluminat deduce doct ca batranul are personalitatea scindata. Si o demonstreaza si mai doct alaturand colaje din raspunsurile batranului. Tinere iluminat, sa stii ca auditoriul nu e format din fraieri, ba s-ar putea sa fie mai iluminat decat "profesorul". Maestrul, de la care ai dat copy-paste si pe care se pare ca nu-l prea intelegi, te-ar certa daca ar citi ce ai scris aici. Dar am sa vorbesc eu cu el sa n-o faca, ca esti tanar si te mai fura valul iluminarii.
No, acu' te las sa te joci cu colajele cum vrei matale.

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Tinere iluminat, da-mi voie sa-ti explic si eu "scindarea" personalitatii batranului. Uita-te putin la avatarurile noastre. Batranul decide sa intre in dialog cu tanarul iluminat. Si il trateaza cu pluralul dvs. Tanarul iluminat il trateaza la per tu, ba ii mai face si un "portret" pe masura. Iluminata decizie! Batranul decide sa raspunda si el la per tu, aliniindu-se modalitatii de dialog a tanarului. Proasta decizie, caci asta il infumureaza si mai tare pe tanarul iluminat. La final, batranul decide sa retraga din dialog, caci nu ducea nicaieri, si sa-i redea tanarului aerul de profesor(!) si pentru asta i se adreseaza din nou respectuos cu dvs. Si mai proasta decizie, caci tanarul iluminat deduce doct ca batranul are personalitatea scindata. Si o demonstreaza si mai doct alaturand colaje din raspunsurile batranului. Tinere iluminat, sa stii ca auditoriul nu e format din fraieri, ba s-ar putea sa fie mai iluminat decat "profesorul". Maestrul, de la care ai dat copy-paste si pe care se pare ca nu-l prea intelegi, te-ar certa daca ar citi ce ai scris aici. Dar am sa vorbesc eu cu el sa n-o faca, ca esti tanar si te mai fura valul iluminarii.
No, acu' te las sa te joci cu colajele cum vrei matale.

A fi batran, tanar, superior pentru ca esti batran, inferior pentru ca esti "mai tanar" sau invers, toate astea sunt un continut, o iluzie. "Batranetea" ti-o daruieste personalitatea pentru ca doar personalitatea "a imbatranit" in tine. Pentru ca pot privi dincolo de personalitatea ta, eu ma adresez tie si nu personajului tau. Intelesul scindarii la care ma refeream este foarte profund dar repet, pare ceva marunt, aparent. Sunt sigur ca Tu ai inteles ce am spus, dar tot tu (personajul tau) se face ca nu pricepe.

Nu are nici cea mai mica relevanta de ce, daca si de la cine am dat eu copy-paste, atata vreme cat vreau doar mesajul sa ajunga. Trezirea constiintei e importanta, si scoaterea minciunii din adancul "personalitatilor".
In rest..daca eu sunt sau nu iluminat..toate sunt de mica importanta..

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

A fi batran, tanar, superior pentru ca esti batran, inferior pentru ca esti "mai tanar" sau invers, toate astea sunt un continut, o iluzie.

Bine, tinere domn, imi place ca ai dres-o binisor. Ma gandeam io ca batranetea mea e o iluzie!
Da' oare iluminarea n-o fi tat o iluzie?

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Bine, tinere domn, imi place ca ai dres-o binisor. Ma gandeam io ca batranetea mea e o iluzie!
Da' oare iluminarea n-o fi tat o iluzie?

Daca te-ai lepada de batranetea (personalitatea) ta, ti-ai fi dat seama ca si tu esti iluminat, si ca batranetea (personalitatea) ta, nu te lasa sa ajungi la ea. Iluminarea este ceva extrem de simplu, dar totodata extrem de profund. Cand te afli pe intuneric, te poti lupta cu el pana nu mai poti dar degeaba, nu trebuie sa faci altceva decat sa aprinzi lumina. Aprinde lumina si vei vedea dincolo de personalitatea ta si a celuilalt.

Aprinde lumina, si, cand cineva iti pune intrebarea: Cine esti? Ii vei raspunde: eu sunt fiinta. In loc sa ii asezi in fata cele cinci mii de cuvinte, cu privire la cine crezi ca esti.
Pentru personalitatea ta, a fi iluminat inseamna cinci mii de lecturi invatate, dar poate si mai mult si tot degeaba.
Aprinde lumina (uitate in interiorul tau), si daca poti, incearca sa ajungi la centru. Vei observa ce nu esti tu in exterior. Ceea ce nu esti tu nu este nici celalalt. Ceea ce nu esti tu este exterior tie si celuilalt. Cu cat poti merge mai adanc in interiorul tau, cu atat iti dai seama ce va leaga pe amandoi: Fiinta sau viata cum vrei sa o numesti. Este ceea ce te leaga pe tine, pe el, si pe toti ceilalti. Aceasta e iubirea. Restul sunt doar masti. Mastile ce te-au indepartat de centru, miezul tau, in toate directiile. Prin urmare, revino inapoi la centru, lepadandu-ti masca si vei fi mai pur pentru ca daca eu exist si sunt fiinta, tu nu esti altceva, decat daca incerci a fi o masca, in cele din urma o masca trecatoare.

[Tangun]

In afara de cei cativa salbatici ai regiunilor de la tara care, in esenta sunt si ei de inteles, tinerii sunt cei de la care aveti cel mai mult de invatat. Va vine sa credeti sau nu dar asta e adevarul. Ei vor aduce o lume noua in care personalitatile dispar existand doar fiinte umane.
"Nebunia" tinerilor din ziua de azi este pentru ca ei trebuie sa consume "raul" tinut ascuns de catre voi, in minciuna in care ati trait ca si generatie de personalitati. Voi ati fost personalitatile si manipularea. Voi nu ati fost mai putin "rai", voi ati ascuns raul in voi fiind duali, traind intr-o relatie cu voi insiva si mintindu-va in primul rand pe voi insiva in loc sa fiti voi insiva. De aceea "raul" a fost cu adevarat rau pentru voi. Tinerii din ziua de azi trebuie sa consume acel rau tinut de voi inabusit sub masca personalitatii. De aceea cuvantul care li se potriveste cel mai bine adultilor este manipularea iar cel al tinerilor este de a fi tu insuti. Chiar daca acum trebuie consumat "raul" - care inseamna distrugerea manipularii din inimile generatiei voastre prin revolta tinerilor -, el odata consumat, va da nastere unei lumi noi, mai sincere. O lume cat se poate de vie. O lume nu a personalitatilor mincinoase, ci o lume a fiintelor umane.
Comportamentul revoltator - chiar poate uneori inconstient - al tinerilor fata de adulti, parinti, este pentru ca nu se mai suporta tendinta fina de manipulare existenta in ei. Se simte, se miroase, se vede de la distanta. In cei cu personalitate exista doua "euri" care se ascund unul de celalat sau incearca sa aiba o relatie unul cu celalalt. Unul dintre "euri" este cel cu care intra in contact noaptea in pat iar cu celalalt isi joaca rolul: de parinte, de adult, de batran, de stapan si in cele din urma de victima. E rolul personalitatii, personajul imaginar, inchipuit.