Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[Mihailc]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Stai liniştită şi perseverează în străduinţa ta cu nădejdea că într-o zi o să postiţi cu toţii în familie. Postul e un mijloc nu un scop (cred că au mai spus-o şi alţii pe forum dar nu strică să ne reamintim). Eu cunosc numeroase cazuri de căsnicii destrămate din cauza maximalismului habotnic unor duhovnici incapabili să înţeleagă că exigenţa de sine a creştinului nu e întotdeauna bineprimită de apropiaţi. Poate îi convingi să postească măcar miercurea şi vinerea cum văd că e la modă acum ( în posturile mari).
Poate că discuţia asta era mai potrivită după post şi poate întrebarea care dă titlul topicului este ea însăşi o ispită. Mă gândesc că o să avem un folos din post atunci când nu ne mai întrebăm ce foloase o să avem, aşa cum iubirea e mai autentică cu cât o trăieşti fără să ai habar că faci ceva extraordinar.