Poezii preferate...

[Marius22]

Denii

Lelia Munteanu

Intoarce-te de nicaieri, bunica, spre piscul inseratelor smerenii.
In lumea asta jalnica si mica, sa mergem iar, ca oarecand, la Denii.

Leaga-ti naframa, podul se ridica. Desferecam anastasimatare.
In lumea asta jalnica si mica, deodata vine Saptamana Mare.

Se-afuma ziua, soarele apune. In candela se gata untdelemnul, ca-n Pilda cu Fecioarele Nebune.
Printul Privirii ne arata semnul.

O iau tacut in urma dumitale, sa nu ma ratacesc.
Sa nu se vada: la oistea nevredniciei mele, am inhamat credinta si tagada.

Si-abia astept sa trecem inc-o veghe, in lumea asta stramta si peltica, infasurata-n purpura si zeghe.
Sa mergem iar la Denii. Hai, bunica…

[Mihailc]

La solicitarea prietenului N.Priceputul postez un poem scris de un prieten acum mulţi ani.


Atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Îmi tulbură privirea amurgul siniliu
Îmi răvăşesc mistreţii prin suflet ghioceii
Îmi vântură vultanii din streşini porumbeii
Şi ştiu că aşteptarea va fi un tren pustiu
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Şi-atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine

G. Munteanu

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de Mihailc

La solicitarea prietenului N.Priceputul postez un poem scris de un prieten acum mulţi ani.


Atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Îmi tulbură privirea amurgul siniliu
Îmi răvăşesc mistreţii prin suflet ghioceii
Îmi vântură vultanii din streşini porumbeii
Şi ştiu că aşteptarea va fi un tren pustiu
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Şi-atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine

G. Munteanu

Frumos poem, desi stilul nu este original. Se vede ca a citit atent sonetele lui Vasile Voiculescu. Gabriel Tarde, cel care a influentat o intreaga epoca literara prin sudiile sale de psihologie a culturii, era de parere ca toti scriitorii incep prin a imita stilul altora, apoi ince-incet descopera propria identitate stilistica.

Mulțumesc, frate Mihail. Frumoasă întreaga poezie, dar, într-adevăr, mi-a mers la inimă mai ales primul vers.

Răspund, la rându-mi cu frumoasa poezie a lui Daniel Turcea:

Anastasia

blândețea candelei îi arde
în inima
ce nu mai știe
nimic asemeni, în iubire, pe pământ

știu, vom muri
dar câtă splendoare!

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulțumesc, frate Mihail. Frumoasă întreaga poezie, dar, într-adevăr, mi-a mers la inimă mai ales primul vers.

Răspund, la rându-mi cu frumoasa poezie a lui Daniel Turcea:

Anastasia

blândețea candelei îi arde
în inima
ce nu mai știe
nimic asemeni, în iubire, pe pământ

știu, vom muri
dar câtă splendoare!

Am prieteni care l-au cunoscut pe Daniel Turcia şi vorbesc despre el cu un respect superlativ, ca despre un sfânt!

Nu cunosc multe despre el. Știu doar că Părintele Galeriu îl prețuia în mod deosebit.

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cunosc multe despre el. Știu doar că Părintele Galeriu îl prețuia în mod deosebit.

A fost unul din ucenicii şi fii duhovniceşti a părintelui!

[Mihailc]

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Frumos poem, desi stilul nu este original. Se vede ca a citit atent sonetele lui Vasile Voiculescu. Gabriel Tarde, cel care a influentat o intreaga epoca literara prin sudiile sale de psihologie a culturii, era de parere ca toti scriitorii incep prin a imita stilul altora, apoi ince-incet descopera propria identitate stilistica.

Aşa este, prietenul s-a lăsat dus de valul liricii şi n-a ţinut cont de la cine a împrumutat stilul. Foarte rar s-a întâmplat ca un scriitor să nu fie influenţat în faza timpurie a creaţiei. Nu sunt foarte mulţi nici cei care au reuşit într-adevăr să exprime într-un stil cu totul personal!