Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

În prealabil postat de cocorel

Ceea ce spui tu aici nu crezi ca inlatura oarecum posibilitatea evolutiei sufletesti?Poate ar merge daca ne-am naste perfecti atunci da,ar merita sa incercam sa ne inlaturam tot din afara,tot ce ne modeleaza si sa ramanem doar ceea ce am fost.Parca exista totusi si influente benefice.Poate si roluri benefice pe care am putea sa le "jucam": rolul de crestin-exemplu de daruire.

Ce trebuie sa intelegem cu totii este ca scopul tuturor sufletelor este reintegrarea in Unime. Unimea intregii Vieti care este reintegrarea cu Creatorul. Minciunile se vor prabusi din interior asa cum se prabusesc singure conceptele si ideologiile. Nu le va distruge nimeni, ele vor cadea de la sine. Ele sunt impotriva Vietii.In cele din urma, odata cu accelerarea transmiterii de lumina asupra pamantului, de catre fiintele ceresti care ajuta planeta noastra sa se inalte, atat adevarul cat si falsul vor iesi literalmente la lumina.

Sufletul stie totul. La nivelul sufletului noi toti stim deja tot ceea ce exista intrucat nu putem fi separati de Dumnezeu, prin urmare nici de legea universala. Evolutia sufletului este pentru a-si aminti ca esenta lui este parte din Creator, Viata Insasi. Reamintirea Constienta sau trezirea Constiintei. Pana ce fiecare suflet nu-si va fi caştigat drumul inapoi spre lumina - avand intacta întreaga amintire a tuturor experientelor - nicaieri in acest univers nu se poate spune ca exista raiul descris de religii sau utopia din povesti. Punctul culminant al perfecţiunii in eternitate este incheierea experientelor si reintoarcerea, castigata pe merit, la Creator, implinirea continua a acestei vieţi eterne este calatoria de evolutie a sufletului.

A fi totuna cu Viata. Constiinta noastra labila, tendinta de a alege calea minimei rezistente, fara a constientiza pe deplin momentul prezent, creeaza un gol. Iar mintea conditionata de timp, care a fost construita pentru a fi un servitor util, compenseaza golul proclamandu-se ea insasi stapana. Ca un fluture ce zboara din floare in floare, mintea retraieste experiente trecute sau, proiectandu-si propriul sau film, anticipeaza ceea ce va urma. Rareori ne surprindem odihnindu-ne in adancimea oceanica a momentului prezent, aici si acum. Pentru ca aici - in Clipa de acum - se afla Sinele Adevarat, ascuns indaratul corpului fizic, al emotiilor schimbatoare si al mintii flecaitoare.
Gloria dezvoltarii umane nu e data de capacitatea noastra de a gandi si a analiza, desi aceasta este trasatura care ne deosebeste de animale. Intelectul, ca si instinctul, reprezinta numai un punct pe acest drum. Destinul nostru ultim este sa ne reconectam cu Fiinta noastra esentiala si sa ne exprimam realitatea divina, extraordinara, in lumea fizica, clipa de clipa. Valorile actuale se vor transforma in epavele plutitoare ale temerilor pieritoare, prinse in vartejul Fiintei. O noua civilizatie va lua fiinta.
De unde deriva adevarul? El nu deriva din surse externe, ci din singura sursa autentica, libera de orice teorie sau speculatie - sursa interioara, acel loc din interiorul vostru in care cunoasteti cu adevarat, si in care adevarul este recunoscut atunci cand este auzit. In acele momente apare un sentiment de exaltare si de traire intensa, ca si cum ceva din tine ar spune: "Da, stiu ca este adevarat."
Nimic nu exista in afara Clipei de acum. A fi Prezent. Dar nu puteti gandi prezenta si mintea nu o poate intelege. Prezenta este inteleasa numai atunci cand esti prezent.

Scopul este unul interior. De indata ce va ridicati deasupra nivelului de supravietuire, chestiunea sensului si a scopului vietii capata o importanta extrema. Nimic nu poate substitui aflarea scopului adevarat. Dar scopul adevarat si primordial nu poate fi gasit in exterior. El nu are legatura cu ceea ce facem, ci cu ceea ce suntem - adica starea constiintei noastre. Scopul interior este Fiinta si este primordial. Scopul exterior priveste actiunea si este secundar. Scopul interior este sa ne trezim. Pur si simplu, este o parte esentiala a scopului intregului - universul. Trezirea este o modificare a constiintei care are loc atunci cand gandirea si constiinta se separa. Nu este o intamplare, ci un proces prin care trec oamenii.

[cocorel]

Asta ma straduiesc eu sa inteleg acuma: la sfarsit ne "integram" cu Dumnezeu sau doar zburdam fericiti pe langa El? Se pare ca in crestinism e agreeata a doua varianta.Intr-un fel are si sens ca prima e un fel de pierdere de vreme :adica ne-am desprins din El ca sa ne integram inapoi,adica se plictisea si si-a facut asa,de-o distractie...ca sa ajunga la final de unde a plecat.Cred ca oricum trebuie sa ne straduim pentru a fi pe placul Lui si sa ne dorim mantuirea fie ea unirea sau doar alaturarea cu El decat cealalta varianta...cu ne-mantuirea...

[Tangun]

Inca nu ai inteles dar vei intelege si cand vei intelege vei trai (o mare bucurie si implinire).

Intai trebuie sa ne dam seama ca Dumnezeu este Fiinta. Energia vitala unitara, eterna, mereu prezenta deasupra miliardelor de forme vii supuse nasterii si mortii. Totusi, Fiinta nu este numai deasupra, ci si in adancul fiecarei forme de viata, ca esenta interioara invizibila si indestructibila. Ceea ce inseamna ca ea ne este accesibila in acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevarate. Dar nu cautati sa puneti stapanire pe ea prin puterea mintii. Nu incercati sa o intelegeti. Nu puteti sa o cunoasteti decat atunci cand mintea este linistita. Cand sunteti prezenti, cand atentia voastra se indreapta intens si in intregime spre Clipa de acum, Fiinta poate fi simtita, dar ea nu poate fi inteleasa niciodata pe cale mentala. A regasi constiinta Fiintei si a mentine aceasta stare de "constiinta sensibila" inseamna a atinge iluminarea. Observa pentru cateva momente mintea si cursul ei neintrerupt, si poti constientiza ca cel care o observa esti tu, prezenta, Fiinta.

Cuvantul Dumnezeu si-a pierdut sensul pe parcursul miilor de ani de folosire gresita. Prin "folosire gresita" vreau sa spun ca oameni care nu au reusit niciodata sa arunce macar o privire fugara in lumea sacrului, in vastitatea infinita din spatele acestui cuvant, il folosesc cu multa convingere ca si cum ar sti despre ce vorbesc. Sau aduc argumente impotriva sa, ca si cum ar sti ce este lucrul pe care il neaga. Aceasta folosire gresita da nastere unor credinte, iluzii egoiste si afirmatii absurde, ca de exemplu: "Dumnezeul meu sau al nostru este singurul adevarat, iar Dumnezeul tau este fals".
Cuvantul Dumnezeu a devenit un concept inchis. In momentul cand este rostit, apare o imagine mentala, poate ca nu chiar aceea a unui batran cu barba alba, totusi o reprezentare mentala a unui lucru sau a unei persoane din afara noastra si, desigur, aproape inevitabil, aceasta este o persoana sau un lucru de sex masculin.
Nici Dumnezeu, nici Fiinta si nici vreun alt cuvant nu poate defini sau explica realitatea inefabila din spatele cuvantului, astfel ca singura intrebare importanta este aceea daca cuvantul este un sprijin sau o piedica pentru capacitatea noastra de a trai realitatea la care se refera. Trimite el dincolo de sine, la o realitate transcendenta, sau se contamineaza cu usurinta, devenind nimic altceva decat o idee din mintea voastra in care credeti?
Cuvantul Fiinta nu explica nimic, dar nici cuvantul Dumnezeu nu face acest lucru. Totusi, Fiinta are avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinitatea invizibila la o entitate finita. Este imposibil sa ne formam o imagine mentala despre ea. Nimeni nu poate sa revendice exclusiv Fiinta. Este insasi esenta si va este imediat accesibila ca sentiment al propriei prezente, drept constientizare a lui "eu sunt", care este anterioara gandului ca "eu sunt asta sau cealalta". Asadar, este un pas foarte mic intre cuvantul Fiinta si experienta existentei.

Identificarea cu mintea face ca gandirea sa devina un impuls permanent si repetitiv. Incapacitatea de a te opri sa mai gandesti este o boala groaznica, dar nu ne dam seama de acest lucru pentru ca aproape toata lumea sufera de ea, si o consideram un lucru normal.
Acest zgomot neincetat ne impiedica sa gasim acea lume a linistii interioare, care este inseparabila de Fiinta. El creaza si un sine fals, construit de minte, care arunca o umbra de frica si suferinta. Eroarea fundamentala este echivalarea gandirii cu Fiinta. Cel care gandeste compulsiv, adica aproape toata lumea, traieste intr-o stare de separare aparenta, intr-o lume nebunesc de complexa, cu conflicte si probleme perpetue, o lume care reflecta fragmentarea din ce in ce mai mare a mintii. Iluminarea este o stare de integritate, de a fi "unitar" si, din acest motiv, impacat.
A fi unitar cu viata in aspectul sau manifest, lumea, ca si cu sinele profund si viata nemanifesta - a fi unitar cu Fiinta. Aceasta este unirea cu Fiinta, si nu un fel de pierdere de vreme, sau plictiseala asa cum afirma tot mintea. Aceasta este pacea interioara, si a deveni constient de asta inseamna ca atunci cand vei muri in planul fizic, vei ramane constient.
A fi identificat cu mintea si emotiile inseamna inconstienta spirituala. Ce face mintea? Analizeaza trecutul si proiecteaza in viitor. Iluzia timpului si spatiului. Cum ramane cu prezenta constiintei?

Iluminarea nu este numai sfarsitul suferintei si al conflictelor perpetue din interiorul si din afara noastra, ci si sfarsitul sclaviei noastre fata de gandirea neintrerupta.

Identificarea cu mintea creeaza un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecati si definitii ce blocheaza orice relatie autentica. Se interpune intre constiinta de sine si persoana, intre tine si restul oamenilor, intre tine si natura, intre tine si Dumnezeu. Acest ecran de ganduri este cel care creeaza iluzia separarii, impresia ca existi complet separat de "celalalt". Atunci uiti faptul esential ca, in spatele nivelului aparentei fizice si al formelor diferite, esti unitar cu tot ceea ce exista. Prin "uiti" vreau sa spun ca nu mai poti simti aceasta unitate ca realitate de sine evidenta. Poti crede ca acest lucru e adevarat, dar nu mai stii ca este adevarat.

Eliberarea de minte; Cand o persoana se duce la doctor si spune: aud o voce in capul meu", probabil ca va fi trimisa la psihiatru. Cert este ca, intr-un mod foarte asemenator, aproape toata lumea aude vocea din capul lor tot timpul: gandurile involuntare in legatura cu care nu va dati seama ca aveti puterea de a le opri. Monologuri si dialoguri continue.
Probabil ca ati intalnit pe strada "nebuni" care vorbesc fara oprire, cu voce tare. Ei bine, acest lucru nu difera foarte mult de ceea ce facem cu totii, oamenii "normali", cu exceptia faptului ca nu vorbim cu voce tare. Vocea comenteaza, speculeaza, compara, judeca, se lange, accepta sau respinge etc. Ea nu este relevanta pentru situatia in care va aflati in acel moment; poate evoca trecutul recent sau indepartat, poate repeta sau imagina posibile situatii viitoare. Isi imagineaza deseori lucruri negative sau finaluri nedorite; acest lucru este numit "ingrijorare". Chiar de vocea este relevanta pentru situatia curenta, ea va fi interpretata in termenii trecutului; pentru ca vocea apartine mintii conditionate, care e rezultatul istoriei noastre de viata, dar si al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am mostenit. Asa ca priviti si evaluati prezentul prin prisma trecutului si obtineti o perspectiva total eronata asupra lui.
In loc sa "observati ganditorul", puteti crea voi insiva un gol in fluxul mintii, pur si simplu concentrandu-va atentia asupra Clipei de acum. Deveniti intens constient demomentul prezent. Este un lucru care va va aduce o profunda satisfactie. Astfel , va indepartati constiinta de activitatile mintii si creati un hiat al nonmintii, in care sunteti extrem de alert si constient, insa fara sa ganditi. Aceasta este esenta meditatiei.

Nu am plecat ca sa venim ci am plecat inconstienti ca sa devenim constienti de Fiinta noastra.

[Tangun]

Gandirea nu este esentiala pentru supravietuirea in aceasta lume. Mintea este un instrument, o unealta. Ea exista pentru a fi folosita intr-un anumit scop, iar, cand sarcina este indeplinita, lasati-o deoparte. Dar, dupa cum stau lucrurile, aproape 80 - 90 % din gandurile majoritatii oamenilor sunt nu numai repetitive si inutile, dar, prin natura lor disfunctionala si deseori negativa, mare parte sunt chiar daunatoare. Observati-va mintea si veti descoperi ca este adevarat. Ea duce la o pierdere importanta de energie vitala.
Acest gen de gandire compulsiva este in realitate o forma de dependenta. Prin ce se caracterizeaza dependenta? Pur si simplu prin faptul ca nu mai simtiti ca ati avea posibilitatea sa hotarati cand sa va opriti. Pare un lucru mai puternic decat voi, care va da un fals sentiment de placere, o placere care invariabil se transforma in durere.

De ce am fi dependenti de minte? Pentru ca va identificati cu ea - ceea ce considerati a fi identitatea voastra deriva din continutul si activitatea mintii. Vi se pare ca ati inceta sa existati daca nu ati mai gandi. Pe masura ce cresteti, va formati o imagine mentala despre cine sunteti, in baza conditionarii personale si culturale. Putem numi aceasta identitate fantomatica "sine fals". Sinele fals consta in activitatea mentala si nu poate fi mentinut in viata decat gandind permanent.

Pentru sinele fals, momentul prezent abia daca exista. Numai trecutul si viitorul sunt considerate importante. Aceasta inversare totala a adevarului este cauzata de faptul ca mintea nu functioneaza corect sub influienta sinelui fals. Este mereu preocupata de mentinerea in viata a trecutului, pentru ca, fara el, cine mai sunteti voi? Se proiecteaza constant in viitor pentru a-si asigura supravietuirea continua si a cauta acolo eliberarea sau implinirea. Mintea spune : "Intr-o zi , cand se va intampla cutare sau cutare lucru, ma voi simti bine, voi fi fericit si impacat." Chiar si atunci cand sinele fals pare preocupat de prezent, ceea ce vede nu este prezentul: acesta este perceput total gresit pentru ca este privit prin ochii trecutului. Sau readuce prezentul la un mijloc pentru atingerea unui scop, un obiectiv intotdeauna legat de viitorul proiectat de minte. Observati-va mintea si veti vedea ca asa functioneaza. Iluzia timpului ,binelui, raului, iadului, raiului inventate de minte.
Momentul prezent este cheia eliberarii. Dar nu puteti gasi momentul prezent atata timp cat va identificati cu mintea voastra.

Dominatia mintii nu este mai mult decat un stadiu in evolutia constiintei. Necesitatea de a trece la stadiul urmator a devenit o urgenta; altfel vom fi distrusi de minte, care s-a preschimbat intr-un monstru. Gandirea si constiinta nu sunt sinonime. Gandirea este numai un aspect limitat al constiintei. Gandul nu poate exista fara constiinta, dar constiinta nu are nevoie de ganduri.
Iluminarea inseamna depasirea gandului, evitarea intoarcerii la un nivel anterior gandului, acela de animal sau de planta. In starea de iluminare veti putea folosi gandirea ori de cate ori este necesar, dar intr-un mod mult mai eficient si cu mai multa concentrare decat inainte. O puteti folosi mai ales in scopuri practice, dar sunteti eliberati de dialogul interior involuntar, pastrandu-va linistea interioara. Cand va folositi mintea, si mai ales atunci cand aveti nevoie de o solutie creativa, alternati la fiecare cateva minute gandirea cu linistea, starea de activare a mintii cu aceea de linistire a ei. In afara mintii, constiinta exista fara gand. Numai astfel este posibila gandirea creativa, pentru ca numai asa gandul are o putere reala. Gandul singur, lipsit de conectarea la lumea vasta a constiintei, devine repede sterp, nebunesc, distructiv.

Dar emotiile? Mintea, in felul in care este nu e compusa doar din ganduri. Ea include si emotiile, si tiparele mental-emotionale de reactie inconstienta. Emotia apare acolo unde mintea si corpul se intalnesc. Este reactia corpului la activitatea mintii - sau o reflectare a mintii in corp. De exemplu, gandul la un posibil atac sau un gand ostil va crea in corp o acumulare de energie, pe care noi o numim furie. Corpul se pregateste de lupta. Gandul ca sunteti amenintat, fizic sau psihologic, face corpul sa se contracte, iar aceasta este componenta fizica a ceea ce noi numim frica. Desigur, nu sunteti intotdeauna constienti de toate tiparele voastre de gandire si deseori numai observandu-va emotiile le puteti constientiza.

Cu cat va identificati mai mult cu gandirea, cu preferintele si cu aversiunile voastre, cu judecatile si cu interpretarile, cu alte cuvinte, cu cat sunteti mai putin prezent ca observator constient, cu atat incarcatura emotionala va fi mai puternica, indiferent daca sunteti constienti sau nu de acest lucru. Daca nu va puteti simti emotiile ca atare, daca sunteti despartit de ele, le veti trai la nivel pur fizic, ca pe o problema fizica sau ca pe un simptom. Un tipar inconstient puternic se poate manifesta si sub forma unui eveniment extern, care vi se intampla. De exemplu, am observat ca, in cazul oamenilor care au acumulat multa furie, fara sa o constientizeze si fara sa o exprime, exista o probabilitate mai mare de a fi atacati, verbal sau chiar fizic, de alte persoane furioase - deseori fara niciun motiv aparent. Ei emana un puternic iz de furie, pe care anumite persoane il detecteaza la nivel subliminal, fapt ce le declanseaza propria furie latenta. Daca aveti dificultati in a va simti emotiile ca atare, incepeti prin a va concentra atentia aupra campului energetic intern al propriului corp. Simtiti-va corpul din interior. Astfel veti intra in contact cu emotiile voastre.

[Tangun]

Conflictul dintre mintea care spune "nu" si emotia care spune "da" sau invers;

Daca vreti intr-adevar sa va cunoasteti mintea, corpul va va oferi intotdeauna o reflectare autentica, asa ca fiti atenti la emotie sau mai degraba simtiti-o in corp. Daca intre cele doua exista un conflict aparent, gandul va fi minciuna, iar emotia va fi adevarul. Nu va reprezenta adevarul ultim despre cine sunteti, ci adevarul relativ despre starea mintii voastre la momentul respectiv. Conflictul dintre gandurile de la suprafata si procesele mentale inconstiente (emotiile) este foarte frecvent. Poate ca nu sunteti capabil deocamdata sa aduceti activitatea mentala inconstienta in constiinta sub forma gandurilor, dar ea se poate reflecta mereu in corp sub forma emotiei, iar emotiile vi le puteti constientiza. A privi o emotie in acest fel este, in linii mari, ca si cum ai asculta sau privi un gand, lucru despre care am vorbit mai devreme. Singura diferenta este aceea ca, daca gandul exista in mintea voastra, o emotie are o puternica componenta fizica si, prin urmare, este simtita in primul rand in corp. Puteti lasa emotia sa existe acolo fara a fi controlati de ea. Numai sunteti emotia; sunteti martorul, prezenta observatoare. Daca exersati acest lucru, tot ceea ce este inconstient in voi va fi adus la lumina constiintei.

Faceti-va un obicei din a va intreba: "Ce se intampla in mine in acest moment?" Intrebarea va va indica directia corecta. Dar nu analizati, pur si simplu urmariti. Concentrati-va atentia in interior. Simtiti energia emotiei. Daca nu exista nicio emotie, indreptati-va atentia mai adanc, spre campul energetic interior al corpului. Aceasta este usa catre Fiinta.

In principiu, toate emotiile sunt modificari ale unei emotii primordiale si nediferentiate, care isi are originea in pierderea constiintei de sine, dincolo de orice nume si forma.

Trebuie sa va constientizati in intregime emotiile si sa fiti capabili sa le simtiti, inainte de a putea simti ceea ce se afla in spatele lor. Emotie inseamna adliteram "tulburare". Iubirea, bucuria si pacea sunt stari profunde ale Fiintei sau, mai curand, trei aspecte ale starii de conectare interioara cu Fiinta. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara mintii. Emotiile, pe de alta parte, prin faptul ca apartin mintii dualiste, sunt supuse legii contrariilor. Aceasta inseamna ca nu puteti avea parte de ceva bun fara ceva rau. Ca urmare, in lipsa iluminarii, in starea de identificare cu mintea, ceea ce este numit in mod gresit bucurie reprezinta, de obicei, scurta placere din ciclul alternantei continue intre placere si durere. Placerea deriva intotdeauna dintr-un aspect exterior, in timp ce bucuria vine din interior. Acelasi lucru care astazi va produce placere maine va va produce durere sau va va parasi, si astfel absenta sa va va cauza durerea. Si ceea ce deseori numim dragoste poate fi placut si incitant pentru un timp, dar reprezinta un atasament rezultat din dependenta, o stare de nevoie extrema, ce se poate transforma in contrariul ei cat ai clipi. Multe relatii de "iubire" oscileaza intre "iubire" si ura, atractie si agresiune, dupa ce euforia initiala a trecut.
Iubirea reala nu va face sa suferiti. Cum ar putea? Ea nu se transforma brusc in ura, asa cum bucuria autentica nu se transforma in durere.

Toate dorintele intense sunt incercari ale mintii de a-si gasi salvarea sau implinirea in lucruri exterioare si in viitor, ca substitut pentru bucuria Fiintei. Atata timp cat eu sunt totuna cu mintea mea, ma identific cu aceste dorinte intense, cu aceste nevoi, pofte, atasamente si aversiuni; iar in afara lor nu mai exista niciun "eu", decat ca simpla posibilitate, ca potential neimplinit, o samanta care nu a dat inca roade. Nu incercati sa va eliberati de dorinte sau sa "atingeti" iluminarea. Deveniti prezent. Fiti aici ca observator al mintii. In loc sa-l citati pe Buddha, deveniti Buddha, deveniti "cel iluminat", adica ceea ce inseamna cuvantul buddha. Ca o paranteza, putini stiu ca Buddha este Iisus. Aceeasi Fiinta.

Oamenii se afla in ghearele durerii de milioane de ani, de cand au zazut din starea de gratie si au intrat in lumea timpului si a mintii, pierzand constiinta Fiintei. Din acel moment, au inceput sa se perceapa ce fragmente lipsite de sens intr-un univers strain, neconectate la Sursa sau unele cu altele. Durerea este inevitabila atat timp cat va identificati cu mintea, adica atata timp cat sunteti inconstienti din punct de vedere spiritual. Durerea emotionala, care este si prima cauza a durerilor si a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompatimirea, vinovatia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar si cel mai slab sentiment de iritare - toate sunt forme ale durerii. Si fiecare placere sau exaltare contine in ea samanta durerii: contrariul sau inseparabil, care se va manifesta in timp. Privite dintr-o perspectiva superioara, atat polul pozitiv, cat si cel negativ sunt fete ale aceleasi monede, fac amandoua parte din durerea fundamentala, inseparabila de starea identificarii cu mintea.

[catalin2]

În prealabil postat de cocorel

Asta ma straduiesc eu sa inteleg acuma: la sfarsit ne "integram" cu Dumnezeu sau doar zburdam fericiti pe langa El? Se pare ca in crestinism e agreeata a doua varianta.Intr-un fel are si sens ca prima e un fel de pierdere de vreme :adica ne-am desprins din El ca sa ne integram inapoi,adica se plictisea si si-a facut asa,de-o distractie...ca sa ajunga la final de unde a plecat.Cred ca oricum trebuie sa ne straduim pentru a fi pe placul Lui si sa ne dorim mantuirea fie ea unirea sau doar alaturarea cu El decat cealalta varianta...cu ne-mantuirea...

Uite aici pare a fi ceea ce iti spuneam, ca nu toti de pe forum au conceptii crestine. Aici sunt filozofii new-age pe care cei de acolo le-au preluat din religiile pagane.

[catalin2]

Tangun.... new-age, new-age :)

[cocorel]

În prealabil postat de catalin2

Uite aici pare a fi ceea ce iti spuneam, ca nu toti de pe forum au conceptii crestine. Aici sunt filozofii new-age pe care cei de acolo le-au preluat din religiile pagane.

Asta am simtit eu de cand tot citesc ce scrie autorul desi cunosc prea putin ca sa inteleg tot sau sa gasesc unde anume e acel "ceva gresit".Poate daca ar fi putin mai succint si ar folosi propozitii mai simple sau termeni putin mai comuni mi-ar fi mai usor.

[cocorel]

Eu sunt inginer si lucrez cu mintea : sa ma las de servici si sa-mi caut fiinta interioara?Inteleg ca atat timp cat folosesc mintea nu pot sa O gasesc.Apoi fac treaba prin curte nu numai de placere ci si ca sa ma mai ajung ca nu ma dau banii afara din casa.Ca sa razbesc cu treaba trebuie organizare: iar gandesc...alta greseala.Apoi sunt destul de sensibil si inteleg ca nu trebuie sa las nici bucuria si nici tristetea sa ma atinga ca sunt extreme ale emotiilor si iarasi greseala.Cum ar fi sa-i spun familiei :dragii mei de acum inainte eu imi caut Fiinta Interioara si am sa stau asa meditand fara sa gandesc si fara nici o emotie.Ca o piatra la soare.

[Tangun]

În prealabil postat de cocorel

Eu sunt inginer si lucrez cu mintea : sa ma las de servici si sa-mi caut fiinta interioara?Inteleg ca atat timp cat folosesc mintea nu pot sa O gasesc.Apoi fac treaba prin curte nu numai de placere ci si ca sa ma mai ajung ca nu ma dau banii afara din casa.Ca sa razbesc cu treaba trebuie organizare: iar gandesc...alta greseala.Apoi sunt destul de sensibil si inteleg ca nu trebuie sa las nici bucuria si nici tristetea sa ma atinga ca sunt extreme ale emotiilor si iarasi greseala.Cum ar fi sa-i spun familiei :dragii mei de acum inainte eu imi caut Fiinta Interioara si am sa stau asa meditand fara sa gandesc si fara nici o emotie.Ca o piatra la soare.

Cocorel fii atent.
Constientizarea Fiintei nu este un tel sau un obiectiv de atins in viitor. Cautarea adevarului nu este un scop de atins in viitor; a crede ca reprezinta un scop al vietii tale, de atins in viitor, este iar proiectia mintii, inconstiente fata de Fiinta. Ceva este adevarat atunci cand rezoneaza cu Fiinta cea mai launtrica si cand o exprima pe aceasta, cand este armonizat cu scopul tau interior. Indreapta-ti atentia catre scopul tau interior care , prin a fi prezent, si a fi constient de Fiinta, te va ajuta sa nu cauti un inteles si un sens numai in dimensiunea actiunii si viitorului. Tu acum te-ai gandit la viitor, de aici reiese lipsa ta de Prezenta, Fiintare.

Daca erai identificat cu Fiinta scopul tau prezent ar fi sunat : scopul vietii mele este sa stau aici de vorba cu tine, pentru ca acum sunt aici si asta fac. Pana cand te vei ridica si vei face altceva. Atunci, acela va deveni scopul tau. Acum nu esti in curte, deci nu acesta e scopul tau de acum. Cand esti in curte si faci treaba, acela este scopul tau, nu pentru urmatorii 30 de ani, ci pentru moment.
Altfel cazi in eroarea nu de a folosi mintea, ci de a fi folosit de minte.Sper ca intelegi cocorel, acum.

Cata vreme nu ai constientizat Fiinta, vei gasi intelesul numai in dimensiunea actiunii si viitorului, adica in dimensiunea timpului. Si orice semnificatie sau implinire ai gasi se va dizolva sau se va dovedi a fi o amagire. Va fi invariabil distrusa de timp. Orice inteles ai gasi la acel nivel va fi adevarat numai in mod relativ si temporar.

De exemplu, daca sensul vietii tale consta in a avea grija de copii, ce se va intampla cu sensul acesta atunci cand ei nu vor mai avea nevoie de tine si poate nici nu te vor mai asculta? Daca a-i ajuta pe ceilalti da un sens vietii tale, inseamna ca ai nevoie ca celorlalti sa le fie mai rau decat tie, pentru ca viata ta sa aiba in continuare un inteles, iar tu sa ai un sentiment de bine. Daca dorinta de a-i depasi pe altii, de a castiga sau de a reusi intr-o activitate sau alta iti da un sens, ce se intampla daca nu castigi niciodata sau daca sirul de castiguri se incheie intr-o zi, asa cum se va intampla? Atunci nu ai mai putea decat sa recurgi la imaginatie sau la amintiti - iar acestea nu te pot satisface, nu pot da decat un sens minor vietii tale.