De ce suntem singuri?

[caty_deea]

În prealabil postat de mela me

Eu chiar in perioada aceasta pun punct relatiei cu cel care credeam ca e jumatatea mea,care vroia sa fiu sotia lui,sa avem familie etc Chiar si verighetele erau luate...:)
Nu este simplu deloc,mai ales cand iubesti omul,insa decat sa tragem de un ideal,sa continuam sa ne mintim si eventual sa ajungem la o casnicie finalizata cu divort sau mai rau,copii ramasi fara ambii parinti,cred ca mai bine ne luam valul de pe ochi cand inca nu e prea tarziu!
Iar referitor la singuratate,o simt destul de intens,pentru ca din cauza felului sau de a fi cam toti prietenii mei s-au indepartat,insa probabil asa trebuie sa fie,sunt experiente de viata care ne invata mai multe despre noi,chiar daca aduc si suferinta,deziluzii...important este sa nu ne pierdem speranta si sa credem ca,cu ajutorul lui Dumnezeu,ne vom gasi cu totii locul in aceasta lume asa cum trebuie sa fie pentru fiecare!

In Sfanta Scriptura ni se zice ca nici un fir din capul nostru nu se misca fara voia Lui, asa ca daca Dumnezeu a ingaduit sa nu faceti pasul impreuna, el stie mai bine de ce. Poti de exemplu sa incepi sa reiei legatura cu fostii prieteni, daca sunt prieteni adevarati, vor intelege ( stii tu vorba: " Toti prietenii se cearta, dar cei adevarati se impaca").
Mult curaj si rabdare, nimeni nu e singur!:)[/quote]

Logodnicul tau este crestin?Eu am auzit cateva cupluri crestine care au trait in curatenie si cu o luna inainte de nunta s.au despartit.Dai cu lacrimi cu regrete,dar s.au impacat.Isi bagase cine nu trebuie coditza

[andreicozia]

În prealabil postat de caty_deea

Logodnicul tau este crestin?Eu am auzit cateva cupluri crestine care au trait in curatenie si cu o luna inainte de nunta s.au despartit.Dai cu lacrimi cu regrete,dar s.au impacat.Isi bagase cine nu trebuie coditza

Chiar asa toate cuplurile de care ai auzit, toate s-au despartit cu o luna inainte si cu lacrimi TOATE din ele s-au impacat?
Ce coincidente!

[caty_deea]

În prealabil postat de andreicozia

Chiar asa toate cuplurile de care ai auzit, toate s-au despartit cu o luna inainte si cu lacrimi TOATE din ele s-au impacat?
Ce coincidente!

Cateva nu inseamna toate

[heaven]

În prealabil postat de caty_deea

Logodnicul tau este crestin?Eu am auzit cateva cupluri crestine care au trait in curatenie si cu o luna inainte de nunta s.au despartit.Dai cu lacrimi cu regrete,dar s.au impacat.Isi bagase cine nu trebuie coditza

Caty,da,el este crestin,chiar mai mult de atat as putea spune...
Eu nu sunt omul care sa dea usor cu piciorul unei relatii sau unui om pe care il iubeste,iar daca era vorba doar de o cearta,neintelegere,o greseala care ar fi survenit la un moment dat cu siguranta as fi trecut peste si as fi incercat sa rezolv impreuna cu cel de langa mine situatia.
Doar ca eu ma lupt sa rezolv prea multe lucruri de cam un an jumate,adica in jur de trei sferturi din relatia noastra si...am obosit,am ajuns la epuizare,pentru ca nu intentioneaza sa schimbe nimic.Aveam de ales intre a continua sa ma lupt cu morile de vant,sa accept si sa renunt sau sa accept si sa continui o viata chinuitoare.
Avea si el calitatile sale,ca orice om,insa asta nu acopereau faptul ca trebuia sa accept sa formez o casnicie si o familie ale caror greutati ar fi trebuit sa le duc doar eu pe umeri,iar pe langa asta multe minciuni,scandaluri si singuratate in doi.
Nu este usor sa accepti cand tii la cineva sa iei o astfel de decizie,insa,probabil daca aveam 16 era altceva,erau indeajuns umorul,vorbele frumoase cand era in toane bune,jovialitatea,insa o familie,pe care si-o dorea si el dealtfel nu se poate intemeia doar pe atat.:)
Greseala mea principala in aceasta relatie si pe care mi-o asum a fost ca,dorind cu disperare sa o fac sa mearga si incercand sa ma tranform in salvatoarea lui,sa il ajut,sa il inteleg, si sa repar in locul lui ceea ce ar fi putut face doar el,fara sa imi dau seama cautam sa il schimb....
Oricat de bune ar fi intentiile noastre,trebuie sa intelegem ca oamenii nu se schimba decat atunci cand constientizeaza si decid ei,ba,mai mult de atat...nu avem acest drept.
Cam asta e...desi imi e greu,sunt sigura ca voi supravietui si voi gasi pana la urma un om potrivit.

În prealabil postat de heaven

Oricat de bune ar fi intentiile noastre,trebuie sa intelegem ca oamenii nu se schimba decat atunci cand constientizeaza si decid ei,ba,mai mult de atat...nu avem acest drept.

Foarte adevarat.Nu e bine sa tragi omul de maneca, sa-l ridici dupa tine.Trebuie fiecare sa ramana la un anumit nivel,sa-si incaseze toate lectiile de viata, ca apoi, singur sa treaca la nivelul urmator.Poate chiar despartirea de tine, va fi pentru el lectia de viata de care are nevoie acum,pentru a evolua.Poate nici nu stii cat bine ii faci lui ca om,pentru ascensiunea proprie.

[philalex]

suntem singuri, din cauza ca restul lumii e cam varza....din acesta cauza....decat sa iti complici existenta intr-o lume plina de probleme, mai bine te izolezi, fiind insa mai aproape de Dumnezeu...

În prealabil postat de philalex

suntem singuri, din cauza ca restul lumii e cam varza....

Siiigur ca daaa..restul lumi e varza..si NOI suntem perfecti!

În prealabil postat de philalex

decat sa iti complici existenta intr-o lume plina de probleme, mai bine te izolezi, fiind insa mai aproape de Dumnezeu...

...daaaa...si-ti bagi si capul in nisip?!

[heaven]

Philalex,sa stii ca desi am trecut prin aceasta legatura zbuciumata,care mi-a adus si bucurii,dar si multe deziluzii,suferinta,datorita ei am inceput sa caut mai mult intelesuri intai in celalalt,apoi in mine,cautand sa il descopar pe el,m-am descoperit intr-un final pe mine,in acele tare ale sale am putut sa le regasesc si pe ale mele,chiar daca la mine se manifestau poate mai subtil sau existau intr-o forma latenta.
Am inteles ca Dumnezeu nu mi-a dat intamplator aceasta lectie de viata si eu chiar nu il condamn pentru ca el a refuzat sa invete,e doar o acceptare a situatiei si o durere surda,pentru ca mi-as fi dorit sa putem creste impreuna din toate punctele de vedere,insa,probabil nu este inca momentul lui...

[philalex]

Dumnezeu ne ajuta tuturor....important, e sa fii alaturi de El, prin tot ceea ce faci...si sa ii lasi pe cei din jur pe drumul lor...daca vor sa fie alaturi in bine, bine, daca nu asta la vista....Dumnezeu ne da semne...si cand gresim si cand nu gresim....important e sa nu ne abatem de la cele sfinte...mai bine solo, decat in prietenii de interese...

În prealabil postat de heaven

Philalex,sa stii ca desi am trecut prin aceasta legatura zbuciumata,care mi-a adus si bucurii,dar si multe deziluzii,suferinta,datorita ei am inceput sa caut mai mult intelesuri intai in celalalt,apoi in mine,cautand sa il descopar pe el,m-am descoperit intr-un final pe mine,in acele tare ale sale am putut sa le regasesc si pe ale mele,chiar daca la mine se manifestau poate mai subtil sau existau intr-o forma latenta.
Am inteles ca Dumnezeu nu mi-a dat intamplator aceasta lectie de viata si eu chiar nu il condamn pentru ca el a refuzat sa invete,e doar o acceptare a situatiei si o durere surda,pentru ca mi-as fi dorit sa putem creste impreuna din toate punctele de vedere,insa,probabil nu este inca momentul lui...

[costel]

În prealabil postat de philalex

mai bine solo, decat in prietenii de interese...

Ne place sa vorbim si sa ridicam in slavi singuratatea pentru ca suntem in putere. Iar daca ajungem din cauza unei suferinte la pat, pentru ani de zile, cadem in deznadejde, ajungem la depresie. Nu mai stim ce sa facem cu noi. Ne plictisim cu noi.

Nu cerem prietenii din interese, cerem prietenii. Niciodata sa nu spui ca e bine singur. Asta e o amagire. Bine este sa fii impreun cu ceilalti.