Reeducarea de la Pitesti

[Rodica50]

Valeriu Gafencu


Traiesc flamand



Traiesc flamand, traiesc o bucurie,
Frumoasa ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie;
Potirul florii e o-mparatie.

Cand raii ma defaima si ma-njura
Si-n clocot de manie ura-si varsa,
Potirul lacrimilor se revarsa
Si-mi primeneste sufletul de zgura,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Sub crucea grea ce ma apasa sanger
Cu trupu-ncovoiat de neputinta,
Din cand in cand din cer coboar-un inger
Si sufletul mi-l umple cu credinta;
M-apropii tot mai mult de biruinta.

[georgeval]

Domnul Dan Puric intr-o conferinta sublinia ca acest popor a fost vitregit de posibilitatea de a valorifica intelectualitatea romaneasca in perioada comunista. Eu cred ca acel grup de martiri intelectuali ar fi contribuit considerabil la "destinul" acestui popor. Dar cu siguranta ca dintre acestia multi au devenit sfinti care ne ajuta altfel din ceruri.

[Florin-Ionut]

Pe lîngă Sfinţii pe care i-au dat închisorile, trebuie să ne amintim şi de cei care nu au rezistat încercarilor grele ale temniţelor. Foarte mulţi, de fapt cei mai mulţi nu au putut suferi tortura fizică şi psihică, devenind turnători şi trădători, alţii s-au sinucis, pierzîndu-şi deci mîntuirea. Ar trebui să ne rugăm şi pentru aceia, pentru ca au avut ispite extrem de grele şi nu suntem noi în măsură să-i judecăm.

Dumnezeu să-i ierte, pe cît posibil.

[gabriela8]

Este impresionanta si cartea: "Marturisiri din mlastina disperarii" de Dumitru Bordeianu.
Sunt groaznice torturile descrise acolo mai ales cele din preajma marilor sarbatori si in Postul Pastelui. Minti bolnave si credinta nezdruncinata!

[George.m]

Nu putini sunt cei ce au aflat raiul in temnitele comuniste. Pentru ca nenorocirile pe care le-au trait acolo i-au apropiat de Hristos.
Mantuitorul nu i-a uitat acolo, nu i-a parasit in mlastina durerilor, ci S-a coborat la ei, a suferit cu ei, a luat parte la patimile lor. Iar acestia, in suferintele lor iesite din comun, au intrezarit cumva taina jertfei lui Hristos pentru neamul omenesc.
Este pur si simplu minunata poezia lui Radu Gyr, Iisus in celula:

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

[costel]

Sa nu-i uitam. O marturie despre cei ce au patimit in Pitesti. Sa nu vorbim despre Fenomenul Pitesti doar la nivel muzeograf: vizitam si aflam date.
http://www.youtube.com/watch?v=vGe5G...f=results_main

[Ekaterina]

"Ceea ce n-a ajuns însa - si înca - la cunostinta tuturor este ca în Arhipeleagul românesc a existat o insula a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciara comunista: închisoarea de la Pitesti." - Virgil Ierunca, Fenomenul Pitesti.

Alexandr Soljenitîn - laureat al Premiului Nobel pentru Literatura în 1970 - considera ca experimentul de la Pitesti este "cea mai teribila barbarie a lumii contemporane". Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, considera Fenomenul Pitesti ca "una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra".

În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se înfaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-mosieresc" erau în închisori, taranii cei mai gospodari erau deportati în coloniile de munca fortata. Tuturor împreuna si fiecaruia în parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului". Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti, denumit de Securitate "reeducare". Metodele cele mai barbare de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se umileasca reciproc, sa se maltrateze (fizic si psihic) reciproc. Victimele sunt transformate în calai, detinutii sunt torturati chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferinta. Scopul: "reeducarea" prin distrugerea fizica si psihica, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor.
http://www.experimentulpitesti.org/p...entul-pitesti/